Interviu cu deputatul UDMR, după declarația care a incendiat Parlamentul

Discursul rostit de deputatul UDMR Kulcsár-Terza József György în Parlament, în ziua de 29 octombrie, prilejuit, după cum a afirmat el însuși, de Ziua Autonomiei Ţinutului Secuiesc, a produs reacții de toate felurile. În timp ce pentru unii, intervenția a fost catalogată drept un act de curaj politic al unui reprezentant al minorității maghiare, pentru cei mai mulți, declarația este mai degrabă inflamatorie, la limita loialității față de statul român. Când un deputat spune, în plen, că „România este rușinea Europei” în privința tratamentului minorităților și afirmă că, dacă va pleca cineva din Ardeal, aceia nu vor fi maghiarii, întrebările nu mai pot fi ocolite. 

Pentru cei care nu știu, Ziua Autonomiei Ţinutului Secuiesc nu este o zi recunoscută oficial. Este rezultatul unei mișcări a unei părți a comunității maghiare care, în 2015, a aprins pentru prima oară focuri de veghe în aproximativ 100 de localități din regiune, cu scopul de a marca şi de a face vizibile graniţele Ţinutului Secuiesc, pe care, în mare parte, le consideră şi graniţe lingvistice şi culturale. De atunci, în fiecare ultimă duminică a lunii octombrie, se aprind aceste focuri de veghe în numeroase sate din regiune.

Pentru a le oferi cititorilor posibilitatea de a judeca singuri ce spune, de fapt, Kulcsár-Terza József György și unde duc ideile lui, am realizat un interviu pe baza unui dialog în care deputatul UDMR își asumă frazele enunțate, explică modelul de autonomie propus și își menține punctul de vedere cu privire la faptul că statul român nu își respectă minoritățile.

- Să pornim discuția de la discursul din Parlament. Cu ce scop ați rostit această declarație? La ce v-ați gândit în momentul în care ați decis să vorbiți despre autonomie în Parlamentul României?

În primul rând, vă mulțumesc că îmi luați acest interviu, pentru că mulți, nu știu … le e frică de mine sau nu știu ce se întâmplă, dar nu o fac. Eu am precizat și în declarația mea politică: duminica trecută a fost Ziua Autonomiei Ținutului Secuiesc, s-a aprins flacăra autonomiei în peste 100 de localități. Eu nu am fost în regiune, fiindcă am fost în Tirolul de Sud, acolo unde există o autonomie teritorială care nu încalcă nicio constituție, nicio lege, care este foarte democratică. Acolo am fost și, cu această ocazie, m-am gândit să explic, să am o intervenție politică și de aceea am luat cuvântul.

- Ați sperat să obțineți ceva concret sau să convingeți pe cineva, având în vedere că aveți la activ mai multe demersuri în direcția autonomiei?

Eu de nouă ani sunt deputat în Parlamentul României și consider că sunt anumite ocazii când trebuie să spună  omul ce-l doare sau ce vrea. De exemplu, statutul de autonomie l-am inițiat ca proiect de lege de trei ori. Am avut mai multe discursuri politice în Comisia pentru Drepturile Omului, unde, până acum, funcționa o subcomisie pentru problemele maghiarilor și unde am putut să introduc problemele noastre, ale etnicilor maghiari, ale secuilor. Eu întotdeauna am căutat dialogul. Din păcate, dialogul este respins. Nu vor să vorbească despre steagul secuiesc, despre simbolurile noastre, despre limba maghiară ca să fie oficială aici, în Ținutul Secuiesc sau în Ardeal, sau să vedem cum negociem. Tema minorităților, problema minorităților, este respinsă total. Se spune că aici totul este în floare, că avem toate drepturile. Cel mai rău și cel care m-a supărat cel mai tare a fost fostul președinte Iohannis, care și dânsul este minoritar, cum s-ar spune. Noi, maghiarii, secuii, l-am votat. Am crezut atunci că el o să ne reprezinte interesele. Din contră. Chiar din contră! Ne-a pus bețe în roate și nu ne-a făcut nimic. 

- De unde vine, în opinia dumneavoastră, această teamă atât de puternică față de maghiarii din România mai ales când vine vorba de autonomie? De unde vine reflexul acesta – „ăștia vor să ne ia Ardealul”?

Eu consider, cinstit, cum simt și cum știu, că problema începe de la Trianon. Știți cum a fost Ardealul, cum a fost Ungaria Mare. Atunci noi am fost despărțiți fără voia noastră. Nu a fost referendum, noi nu am fost întrebați: „Tu unde vrei să fii, aici sau acolo?”. Au fost familii în care un frate a rămas în Ungaria, celălalt frate a intrat în România, pentru că granița s-a tras așa. Noi nu am putut să decidem, nu am avut un cuvânt de spus. Probabil de aici vine această teamă. Dar eu am precizat de o mie de ori și de un milion de ori: noi vrem libertate în interiorul granițelor României. Și nu înțeleg de ce nu se acceptă acest lucru.

- O parte dintre români se uită la discursul despre autonomie ca la un prim pas dintr-un demers de rupere a teritoriului, cu scopul final de alipire la Ungaria și de refacere a Ungariei Mari. Cum răspundeți acestei temeri?

Haideți să spun ceva. De multe ori se vorbește că România vrea să se unească cu Republica Moldova. Acolo, în Republica Moldova, există o autonomie teritorială a găgăuzilor. Eu l-am întrebat în Parlamentul României și pe fostul președinte Băsescu: „Domnule președinte, dacă s-ar uni aceste două țări, ce ați face? Ați lua autonomia teritorială a găgăuzilor?” Și i-am dat șah-mat, n-a putut să răspundă. Acolo este o autonomie teritorială, prevăzută prin lege. Este foarte clar: până când nu se schimbă granițele, găgăuzii au autonomie teritorială. Noi nu vrem schimbarea granițelor României. Unii oameni se tem de ceea ce își imaginează, nu de ceea ce cerem noi. Eu spun clar: autonomia nu încalcă deloc Constituția, nu încalcă indivizibilitatea statului român.

Haideți să explicăm concret. Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, autonomia Ținutului Secuiesc? Să spunem că, teoretic, mâine s-ar accepta acest model. Cum ar arăta?

Totul este de negociat. În primul rând, trebuie să stăm la masa tratativelor și să discutăm pe această temă. Până nu stăm, nu putem să spunem exact cum ar arăta. Dar, sigur, când mergi la negociere, mergi cu un plan. Eu văd așa: banii noștri, aici, se duc la București și nu se mai întorc. Deci, economic, cerem ca o parte din bani să rămână aici - să trimitem, de exemplu, la București 20%, 30%, nu tot. Limba maghiară să fie oficială. Simbolurile noastre să fie respectate. Școlile organizate de noi. Consiliile locale organizate de noi. Așa văd eu. Nu vrem armată separată, cum se spune. Nu vrem. Poliția ar trebui să fie locală, regională. Am avea un parlament al nostru regional. Sunt mai multe modele, totul este de negociat. Ceea ce ne doare este că nu se stă la masa tratativelor. Se spune doar: „Aveți tot, gata, tăceți”.

- Un alt argument vehiculat este că regiunea nu s-ar putea susține economic fără „banii de la București”. Cum răspundeți?

Să ne dea autonomia și să arătăm, în zece ani, cum se dezvoltă regiunea. Nu este vorba de un județ, este o regiune foarte bogată, în minerale, în păduri, în resurse, în potențial turistic. Nu se investește în turism aici. Uitați-vă ce regiune avem și cât de puțin este dezvoltat turismul. Abia acum s-a făcut un aeroport la Brașov, după atâția ani. Bucureștiul nu este legat prin autostradă de Ținutul Secuiesc. Eu sunt 100% convins că ne-am putea dezvolta singuri.

- Cum ar arăta viața românilor care sunt minoritari în Ținutul Secuiesc, într-un scenariu în care se acordă autonomia teritorială?

Autonomia teritorială este a teritoriului, nu a persoanei. Cine spune că aici românii ar fi obligați să plece greșește total. Nu știu de ce se spune așa ceva. 

- Oamenii cred că autonomia înseamnă că școlile vor fi în maghiară și limba folosită va fi numai maghiara și de aceea ar trebui să plece, că nu s-ar descurca. 

Autonomia este a teritoriului, nu a persoanei, și fiecare persoană are aceleași drepturi în teritoriu.

- S-ar mai vorbi limba statului în Ținutul Secuiesc autonom? 

Bineînțeles! Școlile ar fi în două limbi, bineînțeles. Românii vor putea trăi aici ca români, chiar dacă nu știu limba maghiară. Fiecare persoană are aceleași drepturi pe teritoriul respectiv. Bineînțeles că s-ar vorbi limba oficială a statului și în Ținutul Secuiesc autonom. Noi respectăm limba română. Noi vrem ca și copiii noștri să știe limba română. Dar limba română nu este predată corespunzător aici, la noi. Ar trebui să fie predată ca limbă străină, pentru că un copil de șapte ani, care nu a auzit o boabă în română, învață acum din același manual ca un copil de etnie română. Nu poate. Noi respectăm limba română, dar vrem ca și limba maghiară să fie respectată.

- Se spune des: „maghiarii au primit toate drepturile, ce nu le mai ajunge?”. Concret, ce drepturi considerați că nu sunt respectate, în ciuda părerii generale?

Am fost invitat la ultimul congres al UDMR. Am rămas șocat, pe cuvântul meu de onoare. Președintele Camerei Deputaților, domnul Grindeanu, când urma imnul Ținutul Secuiesc, a ieșit din sală. Așa ceva eu nu cred că se întâmplă în Europa. Dacă nu a vrut să asculte, să nu vină. Să stea acasă sau să întârzie și să ofere o scuză. Dar să ieși demonstrativ… El, în mod indirect, ne-a înjurat de mamă. (...) Dacă un lider politic are asemenea gesturi, ce să mai vorbim de oamenii de rând? Normal că se comportă la fel, văzând asemenea exemple.

- Mai puteți menționa și alte drepturi?

Simbolurile noastre sunt rupte. Dacă steagul României este sfânt pentru români, steagul secuiesc este sfânt pentru mine. Eu dacă îl respect pe al lor, și ei trebuie să îl respecte pe al meu. Dacă ei rup steagul secuiesc, nu se întâmplă nimic. (...) Problema asta este, că nu ne respectăm reciproc. Vă dau un alt exemplu. Joacă România cu Bosnia Herțegovina. Nicio implicare maghiară… 25 de minute,  stadionul urlă „Afară cu ungurii din țară!” Este imposibil! Și ni se răspunde de către jurnaliști români că au fost amendați. Cu 5.000 de lei! Dar dacă Csíkszereda afișează un steag secuiesc, primește 30.000 de lei amendă. Se vede clar diferența.

- Dinspre partea românească există și confuzia legată de identitate: secui, maghiari, două steaguri, două simboluri. Cum le răspundeți celor care spun: „Ori sunteți secui, ori sunteți unguri? Hotărâți-vă!”?

Dar moții ce sunt? Sunt români sau nu sunt? Sunt români, dar sunt moți. La fel și noi. Avem port tradițional, avem identitate, suntem secui maghiari. Asta nu se exclude. Faptul că vezi steagul Ungariei de 15 martie și steagul secuiesc în alte contexte ține de identitatea noastră istorică și culturală.

- Într-un scenariu optimist, cum vedeți rezolvarea cauzei pentru care luptați? Ce ar trebui să se întâmple ca să ajungeți la obiectivul dumneavoastră?

După nouă ani de experiență în Parlamentul României, eu văd așa: „puterea din umbră” din România nu o să stea niciodată la masa tratativelor pe această temă, dacă nu este puțin împinsă din Occident. Noi trebuie să ieșim pe plan internațional cu aceste probleme. Altfel, pare că totul este în regulă. 

- Legat de intervenția dumneavoastră, de la care am pornit, s-a reproșat că liderii UDMR nu s-au delimitat de această declarație. Dumneavoastră ați vorbit în nume personal sau în numele UDMR?

Eu nu fac nimic nici pentru UDMR, nici pentru mine personal. Eu fac pentru secui și pentru maghiari. Pe ei îi reprezint, ei m-au ales. Problema minorităților și a maghiarilor există. De aceea am vorbit, cui îi place sau nu, asta e altă problemă. Dacă UDMR vrea să se delimiteze, trebuie să îi întrebați pe ei.

- Ați spus: „Dacă vreodată cineva va trebui să plece (din Ardeal - n.r.), nu noi vom fi aceia”. Cum trebuie înțeleasă exact această frază? Pe cine vizați?

Eu am spus că pe stadioane se urlă „Afară cu ungurii din țară!”. Noi am răspuns că noi suntem acasă și nu o să plecăm niciodată, orice s-ar întâmpla. Când am spus „dacă va pleca cineva, nu vom fi noi”, am vrut să spun că noi nu o să plecăm niciodată. Și dacă ne împușcă pe toți, nici atunci nu o să plecăm. Deci am spus că suntem hotărâți să rămânem orice ar fi, nu să plece altcineva. 

- Dar de ce ați spus că România este „rușinea Europei”?

Am spus asta cu privire la problemele minorităților: că nu pot să-mi folosesc steagul, nu pot să-mi cânt imnul, că simbolurile și limba nu sunt respectate. Dacă mergi în Europa, pe nimeni nu deranjează dacă tu îți folosești simbolurile sau vorbești limba ta. Despre asta vorbesc. De aceea am spus că, în această privință, România este rușinea Europei.

- Care este, concret, următorul pas?

Cât timp trăiesc și îmi dă Dumnezeu sănătate și putere, o să am cuvântul meu. O să lupt. De aceea m-a trimis acolo poporul secui sau maghiar.