Vânzările de bijuterii au scăzut drastic în ultimii opt ani, astfel că multe magazine au fost închise

Indiferent de condiția socială și de puterea de cumpărare, românii au fost multă vreme atrași de aur și de bijuteriile realizate din acest metal. Imediat după căderea comunismului, când piețele s-au redeschis după ani lungi de austeritate, în societatea românească moda aurului a ocupat un loc de cinste. În special cea a aurului turcesc. Mulți dintre noi ne amintim cum, la majorat, toată lumea primea celebrul lănțișor de aur, un „must have” prin care-i comunicai lumii că ai trecut de la adolescență la maturitate.

Pe măsură ce societatea a evoluat într-o direcție capitalistă, preferințele s-au schimbat, locul bijuteriilor fiind luat de mașini, computere sau telefoane inteligente. Astfel, bijuteriile din aur au trecut treptat de la statutul de „must have” la cel de obiect de lux, atent selectat de către cumpărătorii care au emis din ce în ce mai multe pretenții estetice, omul de rând nemaifiind la fel de interesat să poarte aur orice-ar fi.

Dincolo de modă și preferințe, aurul a fost văzut totodată și ca o foarte bună investiție, ceea ce a făcut ca magazinele de bijuterii și casele de amanet să se înmulțească precum ciupercile după ploaie. În ultimii opt ani însă interesul cumpărătorilor pentru bijuteriile de aur pare să fie din ce în ce mai scăzut, astfel încât, la nivel național, multe magazine s-au închis așa cum s-au deschis.

Scăderea interesului pentru aur se poate justifica, pe de o parte, prin prețul mult prea mare pe care metalul îl are în țara noastră, iar pe de altă parte, prin alternativa oferită de comercianții de gablonțuri și bijuterii confecționate din metale inoxidabile și pietre semiprețioase, preferate în special de doamne pentru că, având prețuri mult mai accesibile, pot fi cumpărate în număr mult mai mare și asortate la articolele vestimentare. „Mie nu mi-a plăcut niciodată aurul, deși a fost o vreme când purtam. Acum mai am doar verigheta și câteodată mai port un inel de aur alb, dar, de regulă, îmi iau brizbrizuri. Eu mă plictisesc repede de cercei și inele și nu aș putea să am doar o singură pereche de cercei sau doar un inel. Îmi place să le schimb în funcție de starea de spirit și de culorile hainelor pe care le port. Dacă aș fi bogată, atunci poate mi-aș schimba bijuteriile scumpe, dar așa... le prefer pe cele care imită bijuteriile scumpe. Chiar nu cred că are rost să dau banii pe aur. Și nici nu sunt genul care face investiții”, ne-a mărturisit o cumpărătoare de gablonțuri.

Număr mic de clienţi

Cu toate acestea, magazinele de gablonțuri nu se pot lăuda cu un număr prea mare de solicitări. „Nu merge foarte bine vânzarea gablonțurilor. Nici cerceii, nici inelele nu prea se vând. De fapt, se caută mai mult pentru ocazii, pentru cadouri, dar rareori vine cineva să își cumpere o bijuterie pentru sine”, ne-a spus vânzătoarea dintr-un magazin în care, printre altele, se comercializează bijuterii din metale neprețioase și imitații de pietre. O explicație posibilă pentru acest fenomen ne-a fost oferită de o doamnă care cerceta atent vitrinele unui magazin în care erau expuse podoabe din aur. „Eu sunt pasionată de bijuterii și soțul meu știe asta. Mereu, de ziua mea, îmi cumpără câte o piesă de bijuterie frumoasă. Gablonțuri nu port niciodată. Chiar m-am gândit că, dacă nu mi-aș permite să îmi cumpăr ceva special, n-aș pune niciodată chinezării pe mine. Mai bine mă lipsesc. Eu dacă aș primi cadou un gablonț l-aș pune direct în coșul de gunoi. Aș accepta cel mult o bijuterie handmade, deși nu ăsta e stilul meu”, ne-a spus aceasta.

Puţine magazine de bijuterii autentice

Magazinele de bijuterii autentice din Sfântu Gheorghe – ce-i drept, puține la număr – par destul de mulțumite de vânzările pe care le au. În ciuda faptului că se vorbește frecvent de venituri foarte mici în rândul populației covăsnene, interesul pentru bijuterii nu pare să fi scăzut dramatic. „La noi în magazin se vând destul de bine bijuteriile și nu vorbim numai de verighete sau inele de logodnă, ci și de lănțișoare, brățări și inele în general. Fie că sunt cadouri, fie că sunt achiziții proprii, nu putem spune că nu avem vânzare”, ne-a informat o vânzătoare dintr-un magazin numai cu bijuterii din aur.

Proprietarul unuia dintre magazinele de bijuterii din oraș ne-a spus că, în opinia sa, dacă știi să îți raportezi oferta la cerere și la puterea de cumpărare a oamenilor nu te expui în fața riscului de a închide magazinul. „Noi punem foarte mare accent pe inele de logodnă și pe verighete. Avem peste 800 de modele de verighete, de exemplu. Este foarte important să oferi diversitate și să urmărești trendul. În plus, pentru toate bijuteriile, noi oferim un an de garanție, ceea ce înseamnă că, timp de un an, orice reparații sau modificări se fac gratuit”, ne-a spus acesta adăugând că el crede că oamenii din Sfântu Gheorghe continuă să cumpere bijuterii și în folos personal și pentru că au posibilitatea să aducă aur la magazin și să plece acasă cu o bijuterie nouă pentru care nu plătesc decât manopera.

De la podoabă la amanet

Pentru locuitorii din Sfântu Gheorghe, cu precădere studenți și pensionari, bijuteriile trec de la rolul de podoabă de înfrumusețare, la cel de garanție de împrumut prin amanetare. Aici, numărul de clienți per casă de amanet s-a redus deoarece a crescut concurența. „Tendința de amanetare este în scădere, deși nu cred că a crescut neapărat nivelul de trai și oamenii nu mai au nevoie de bani de la amanet. Cred că din cauză că în ultima vreme au venit oameni și din Brașov și au deschis la noi case de amanet, a scăzut numărul de clienți la noi”, a precizat proprietarul unei case de amanet.

Deși la casele de amanet aurul este subevaluat, fiind plătit cu doar 80 de lei gramul față de aproximativ 150 de lei, cât costă un gram de aur de 24 K, oamenii încheie constant contracte prin care își lasă bijuteriile timp de o lună la amanet contra unei sume de bani pe care trebuie să o restituie după o lună, perioada maximă pe care se poate face amanetarea. „Oamenii încearcă să recupereze bijuteriile pe care le aduc la noi, dar sunt și situații în care nu mai reușesc să ne mai plătească și renunță la ele. Cam 10-15% din ei nu mai scot bijuteriile aduse la amanet”, ne-a mai spus proprietarul casei de amanet. El a mai precizat că cine dorește să amaneteze bijuterii trebuie să aibă în vedere că numai cele din aur le garantează posibilitatea de a lua sume mai mari de bani. Cele din argint au un preț foarte mic, de aproximativ 1 leu/g, și asta pentru că bijuteriile sunt foarte vechi, iar argintul este destul de răspândit.

Chiar dacă nu se plâng de o scădere a vânzărilor, bijutierii din oraș speră totuși ca în viitor numărul clienților interesați de achiziționarea de bijuterii să crească și, odată cu aceștia, și nivelul vânzărilor să îl depășească pe cel de azi cu un procent considerabil, dar, mai ales, speră să nu ajungă în situația de a închide magazinele, cum de altfel s-a și întâmplat cu unul în zona centrală a orașului.

La nivel naţional, vânzările de bijuterii au scăzut drastic în ultimii opt ani, astfel că patru din cinci magazine au fost închise, potrivit Asociaţiei Bijutierilor. Anul trecut românii au cumpărat cinci tone de bijuterii de aur, faţă de 15 tone, în 2007.