Teatrul „Andrei Mureşanu” se pregătește de sărbătoarea a 25 de ani de existenţă, iar banii continuă să fie marea problemă a Teatrului românesc din Sfântu Gheorghe.

Teatrul Andrei Mureșanu (TAM) se pregătește intens de Zilele aniversare ale TAM, care vor dura zece zile, între 20 și 31 octombrie. În acest timp, TAM va prezenta noi producții proprii, plus piesele aflate activ în repertoriu. Zilele în care vor avea loc întâlniri și discuții la care sunt invitați foștii angajați și colaboratori ai Teatrului sunt între 26 și 28 octombrie, iar în 27 octombrie va avea loc Gala festivă, eveniment în cadrul căruia se vor prezenta oamenii Teatrului și se vor înmâna diplome și distincții celor care au marcat pozitiv istoria TAM. Despre Aniversarea de 25 de ani a TAM am discutat cu directorul Horațiu Mihaiu, dialogul cu acesta atingând, desigur, și alte aspecte legate de Teatru și situația acestuia.

– Domnule director, spuneți-ne pentru început la ce să ne așteptăm de la TAM în ultimele zile ale lunii octombrie, când au loc manifestările dedicate celor 25 de ani de existență?

– Vom avea o săptămână plină de cultură, iar în seara Galei vor fi prezenți absolut toți invitaţii, va fi o seară specială în care vom înmâna diplome, premii, lumea se va putea întâlni cu foștii actori ai TAM. Pe 26 și 28 octombrie vom avea și două premiere TAM: „Melancolia și misterul unei străzi”, spectacol de teatru-imagine în regia mea și „Oricine”, de Karpaty Peter, în regia lui Cristi Popescu. Suntem în lucru cu aceste spectacole, plus că suntem și în febra pregătirii evenimentului în sine. Cred că la această aniversare vor participa în jur de 60 de invitați – desigur, numărul celor pe care i-am invitat este mult mai mare, dar eu vorbesc acum despre cei care au confirmat și despre care știm aproape sigur că vor veni atunci la Sfântu Gheorghe. Sigur, așteptăm și publicul alături de noi, deoarece va fi o ocazie de a se întâlni cu actori care au fost la TAM iar acum sunt vedete, cu regizori, scenografi, dramaturgi, critici. E o ocazie de sărbătoare a Teatrului, la care vrem neapărat să participe și publicul.

– De ce ați simțit nevoia să marcați cei 25 de ani?

– Împlinirea a 25 de ani, a unui sfert de veac de teatru românesc în Sfântu Gheorghe, este o ocazie importantă și consider că Teatrul are deja o tradiție și s-a profesionalizat prin succesele pe care le-a dobândit de-a lungul timpului, devenind un brand al orașului de care nu se mai poate face abstracție. Am credința că TAM și-a câștigat un loc important în cultură, în contextul general teatral iar spectacolele noastre sunt primite cu mare bucurie și interes de publicul de oriunde. Avem atâtea confirmări încât sunt convins că TAM are deja tradiție și valoare... cu toate neajunsurile, neîmplinirile și luptele pentru supraviețuirea zilnică.

– Ce buget are Aniversarea?

– Din păcate ne bazăm doar pe bani de la Ministerul Culturii, pe 200.000 de lei, aprobați încă de când era Kelemen Hunor ministru, plus ceva de la UNITER – nu știm încă exact cât. Ne-am bucura dacă autoritățile locale, cei de la Consiliul Local și Consiliul Județean ne-ar ajuta și ei cu ceva, cu o sumă pe care s-o folosim în transportul și cazarea invitaților... Ar fi extraordinar dacă pe plan local am obține un astfel de sprijin, pentru că suntem la limită... Aniversarea înseamnă trei producții proprii, plata colaboratorilor, dar și trei zile de festivități în care avem invitați – deci trebuie să facem față într-un fel, este totuși un eveniment.

– Vor exista ceva materiale specifice evenimentului?

– Realizăm o broșură aniversară de 25 de ani și un film care va cuprinde cele mai importante momente din istoria TAM – imagini din spectacole, prezentarea tuturor celor care au trecut prin acest teatru, festivaluri, primirea unor distincții, diverse evenimente și momente ale Teatrului.

– Dacă tot vorbim despre bani, ce ne puteți spune despre bugetul Teatrului?

– Din păcate suntem în stand-by cu bugetul, care e infim. Fără ajutorul Ministerului Culturii nu am fi putut organiza Aniversarea, plus că respectivii bani ne-au ajutat și să facem trei producții... Dacă an de an am avea cu 2-300.000 de lei mai mult la buget, cred că ne-am descurca. Din păcate însă, din 2010 noi ne descurcăm cu un buget de 700.000 de lei anual... ei bine, cred că altfel ar fi cu un buget de 900.000 de lei sau un milion, pentru că un buget mai mare ne-ar permite și încasări mai mari, pe măsura spectacolelor. Totul se leagă de buget: la capitolul personal ne descurcăm, în continuare, foarte greu. Am ecouri de la Gala Hop Mangalia, de la absolvenți din București, Cluj, Târgu Mureș, Sibiu – foarte mulți tineri ar dori să vină la Sfântu Gheorghe. Iar trupa de aici trebuie neapărat întinerită, căci de ani de zile e aceeași și ne-ar mai trebui ceva forțe proaspete. De ani de zile avem doar cinci actori bărbați – ceea ce e nefiresc; nu putem inița proiecte decât ținând cont de faptul că avem doar cinci actori bărbați, ceea ce e un impediment uriaș. Am făcut timp de trei ani eforturi de a ne plia pe această organigramă, dar nu putem la infinit, pentru că actorii sunt și ei oameni, vrând-nevrând înbătrânesc... trebuie să mai aducem tineri, ăsta e mersul lucrurilor, așa se întâmplă peste tot. Din păcate, toată trupa este acum undeva în zona medie, în zona unei vârste intermediare și asta ne influențează inevitabil repertoriul. În contextul în care repertoriul unui teatru trebuie să fie cât mai dinamic și mai variat, mi-e foarte greu să silesc regizorii să caute doar piese în care există numai actori de o anumită vârstă.

– Eterna problemă legată de bani, prin urmare...

– Anul acesta suntem deci salvați, căci în cadrul evenimentului aniversar, cu banii de acolo, facem trei producții proprii... însă mi-e teamă ca la anul să nu intrăm iarăși în criză, căci atunci cu siguranță vor veni să monteze Radu Afrim și Cristi Ban și nu mi-aș dori ca atunci să avem din nou veșnicele probleme legate de finanțare, de lipsa banilor.

– Ce ne puteți spune despre sediul pe care urmează să-l primiți în clădirea fostului Cinema Arta?

– Sediul, din câte știu, este în faza studiului geo-tehnic al clădirii, se verifică starea clădirii, dar pare că planurile întârzie, poate din cauza complexității proiectului, căci se dorește și adaptarea unor săli de cinematograf, ceea ce complică puțin lucrurile, în special pe zona de dotări și izolări fonice. Pe de altă parte, eu am promisiuni din partea unui mare arhitect care ne-ar ajuta la elaborarea proiectului – este vorba de Jean Guy Lecat, o mare personalitate în domeniul teatrului, el fiind la un moment dat și scenograful lui Peter Brook. Eu am propus ca proiectul să fie dat pe mâna acestui uriaș arhitect al lumii, iar el a confirmat că va veni la Zilele aniversare. Cred că un proiect, măcar consiliat de el, nu ar face decât să ridice nivelul arhitecturii în oraș; este suficient de accesat Internetul pentru a se vedea cine este Jean Guy Lecat... un arhitect care a realizat săli de teatru în toată lumea – Senegal, India, Siria, Portugalia, Italia... Un astfel de nume, care să-și pună semnătura pe o clădire din Sfântu Gheorghe, ar însemna conectarea orașului la ceea ce se face în lume în domeniul arhitecturii. De ce nu s-ar putea profita de prietenia pe care o am cu Jean Guy Lecat...? Asta e o întrebare la care eu nu pot da răspuns...

– Realistic vorbind, nu vă veți muta anul acesta.

– Important e însă să se facă, dar în niciun caz anul acesta nu ne mutăm – trebuie proiecte, caiete de sarcini, licitații – sunt o grămadă de lucruri. Nu știu cât de repede va fi făcut, însă m-aș bucura să fie în mandatul meu; din 2010 până-n 2014 e totuși ceva timp, suficient... S-a pierdut mult timp cu eliberarea spațiului, dar nu aș vrea să se piardă tot atâta cu punerea lui la punct. Adică o privire în plus spre acest subiect cred că se poate acorda... știu, e criză, dar așa e de cel puțin șase-șapte ani... totuși sunt multe teatre în țară care și-au schimbat locațiile, s-au mutat, s-au reînnoit, dovadă că se poate, dacă se primește sprijin... Teatru nu se mai poate face într-o sală de 400 de locuri, iar teatrul nostru nici nu are nevoie de așa ceva, media publicului nostru e de 100-120 de spectatori.

– Știu că aveați un mare necaz – lipsa unui mijloc de transport; s-a schimbat ceva, între timp?

– Transportul e o mare problemă. Nu primim bani pentru așa ceva și nici mijloc de transport nu avem. Am cerut de atâtea ori, nimeni nu ne aude, măcar un microbuz dacă am avea, alta ar fi mobilitatea. Dar cum să facem deplasări, când închirierea costă, benzina la fel... încasările se duc atunci pe asta și nu ajungem nicăieri. Cred că ar fi soluții aici, unii au primit mijloace de transport din mașinile confiscate de Vamă, sunt convins că se pot găsi astfel de soluții și pentru noi. Ne-ar ajuta mult mai mult un mijloc de transport și un post de șofer decât să închiriem de fiecare dată cu niște bani... pe care nu-i primim de nicăieri. Asta e absolut vital. În proiectul meu managerial un punct a fost obținerea unui sediu, altul organizarea Aniversării de 25 de ani și al treilea obținerea unui miloc de transport – astea erau cele trei mari deziderate; două le-am împlinit, mai rămâne transportul... pe care tot îl cerem și sperăm că îl vom și obține cândva.

(monicavajna.wordpress.com)