Eternitatea poeziei
Pe 15 ianuarie s-au împlinit 165 de ani de la nașterea scriitorului Mihai Eminescu, cel care a eternizat în versurile sale aspirațiile și idealurile dintotdeauna ale ființei umane, afectivitatea și nevoia individului de a pătrunde cu mintea în tainele universului.
Momentul a fost marcat la Colegiul Național „Mihai Viteazul” printr-un elogiu adus frumosului, un concurs de recitări intitulat sugestiv „Eternitatea poeziei”, desfășurat joi în Amfiteatru și coordonat de dna. profesoară Liliana Grosar. La concurs au participat elevi de liceu din clasele a XI-a C și D, profil uman, ce continuă o tradiție inițiată cu câțiva ani în urmă de coordonatorul acestei acțiuni culturale. Concursul a avut drept scop familiarizarea elevilor cu universul liricii, cultivarea gustului estetic, diferențierea valorii de non-valoare, apropierea de lectură, în special, de poezie, dezvoltarea spiritului competitiv și descoperirea înclinațiilor artistice.
De ce concurs de recitări? Răspunsul e simplu. Trăim într-o perioadă în care tinerii își cam pierd interesul pentru poezie, nu mai au starea sufletească de a se apropia de inefabilul acestei arte, nu mai au timp de sensibilitate și de reflecție. Așa că, mai sunt dascăli care îndrumă elevii să descopere frumusețea lumii, uneori uitată, să înțeleagă profunzimea ideilor poetice, dar și faptul că magia versurilor este o cale spre autocunoaștere, spre identificarea unor disponibilități afective nebănuite.
Eforturile participanților, vizibil pătrunși de fiorul liric, au fost apreciate cu diplome oferite de un juriu format din profesori colaboratori, din liceu sau de la alte școli: Cristina Vișan – Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Cătălina Voicu – Liceul Tehnologic Economic Administrativ „Berde Áron”, Alis Pop – Școala Gimnazială „Váradi József” și Bálint József – Școala Gimnazială „Ady Endre”. Tematica textelor alese a fost variată, semn că poezia oglindește cele mai ascunse gânduri și nevoi ale sufletului uman. Și cum de versuri te apropii cu inima, să nu uităm definiția metaforică dată de Eminescu: „Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Voluptos joc cu icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.”
Prof. Cristina Vișan