Ca orice premier îndrăgostit de propria lui democraţie, aia în care n-ai treabă cu Justiţia, cu legile, cu Parlamentul, cu instituţiile de forţă ale statului pentru că tu eşti şeful lor după ce ţi-ai pus acolo oamenii şi i-ai obligat să-ţi dea ascultare, ca orice astfel de premier cu apucături autoritare Viktor Orban s-a refugiat zilele astea la Băile Tuşnad, la o universitate de vară în care tot vine de câţiva ani buni încoace. Mai exact, cam de când niciun oficial român nu-i mai deranjează pe oficialii unguri cu întrebări de genul „ce soi de mesaje antiromâneşti şi antidemocratice lansaţi voi acolo, dragilor?”. Nu-i mai întreabă nimeni nimic, aşa că fraţii noştri maghiari fac ce-i taie capul în România. Bun şi-aşa, măcar îi ştim, nu ne iau prin surprindere...

Şi-i taie inclusiv să dea sfaturi de bună purtare românilor, sugerând o preluare din mers a unei democraţii de tip Orban-Putin-Erdogan. Una care nu acceptă idei liberale şi drepturile omului decât dacă sunt în avantajul Puterii. Adică: jos Imperiul Soros, jos dictatura-inchiziţie a Uniunii Europene! etc. În esenţă, la acest moment „filmul” premierului Orban bate către o Justiţie tip Ungaria, Rusia, Turcia şi Polonia. Regizorul n-a ajuns încă la China şi Coreea de Nord.

Ce mă supără pe mine şi mă atacă la fiinţa mea patriotico-naţională e că Viktor Orban îl plagiază pe premierul nostru de facto, Liviu Dragnea. Îl înjură atotfăcătorul nostru pe Soros, hopa şi Orban să-l facă praf pe miliardarul evreu american cu rădăcini în pusta ungară. Plânge Livache al nostru că toate relele săracului român vin de la evreul american Soros, hop şi Orban cu plânsul copiat. Păi nu-i corect, terminaţi cu plastografia! Ceva, totuşi, îi deosebeşte: în vreme ce Livache al nostru îşi apără sărăcia şi nevoile şi neamul, premierul Orban se joacă de-a „războiul imperiilor”. În filmul lui, Imperiul Soros destabilizează Europa, Ungaria, România, Polonia şi tot ce mişcă-n lumea asta mare. Nu cu arme, ci cu idei. Mult mai periculos. Drept pentru care, Viktor Orban apare în rolul de „apărător al credinţei creştine şi al civilizaţiei europene de invazia musulmană”. Un cruciat, ce mai, un luptător pentru dreptatea şi adevărul lui...

Iar adevărul e că ştie Orban ce ştie, doar a fost elevul acestui Imperiu care-a şcolit mii de oameni deştepţi, deveniţi stâlpi ai democraţiei în ţările de origine. N-a mers chiar la toţi, unii au chiulit de la cursuri, de-aia au reuşit să se afirme şi „repetenţi” (era să zic „rebuturi”, bine că m-am abţinut...) care acum muşcă mâna ce i-a hrănit.

Dar să revenim: mesajele anti-Soros ale preşedintelui PSD, Liviu Dragnea, şi ale premierului ungar Viktor Orban seamănă ca două lacrimi în esenţa lor. Plagiat curat, urmează să stabilim cine de la cine a furat. Mie mi se pare că Orban l-a copiat pe Dragnea, dar cred că la mine poate fi şi o chestie de mândrie naţională, cum să nu fii mândru de un preşedinte care conduce ţara cu mână de fier către prosperitate şi bunăstare?! De Liviu Dragnea e vorba, ca să n-avem dubii.

Aşadar, odată stabilit şi înfierat inamicul public, restul e floare la ureche, nu-ţi mai trebuie decât o Universitate de vară, o şedinţă de Guvern cu un program de guvernare irealizabil ori ceva asemănător, ştiu amândoi despre ce-i vorba într-un „război al imperiilor”. Comunicarea e totul, ne trebuie vorbe, nu fapte! Aici, însă, la capitolul comunicare adică, Orban i-a tras-o lui Dragnea: auzi, frate, ce idee, să se pozeze-filmeze ditamai premierul Ungariei cu tricoul echipei de fotbal din Sf. Gheorghe, aia de-a intrat în Liga I, că mă-ntreabă oamenii pe stradă ce-i aia „Sepsi” şi nu reuşesc să le explic care-i legătura cu pâinea Dioszegi! Da, şi-a pus Orban tricoul ăla pe pieptu-i falnic, iar eu am tremurat de mândrie patriotică locală laolaltă cu toată suflarea covăsneană fotbalistică. Sigur, nu poţi să nu te-ntrebi: dacă tot suge patriotul local covăsnean la două ţâţe, asta înseamnă că vin nişte bani pentru „Sepsi” şi din Ungaria? Că de la FRF ştim exact ce sume vin, Federaţia noastră-i atât de transparentă că i se văd şi chiloţii...

Să încheiem analiza noastră politico-etnico-fotbalistică: Jos Imperiul Soros, Sus Imperiul Orban şi Pâinea Dioszegi! Că unde-i pâinea e musai să fie şi cuţitul, nu?! Altfel ne întoarcem la nenorocita aia de democraţie liberală, în care puterile statului sunt separate şi Justiţia independentă. Ce aiureală...

(Dumitru Manolăchescu)