Încă o Universitate de vară la Izvorul Mureșului. Încă o temă generoasă: „Statul român și românii de la frontiera UE și NATO”. Și încă o participare politică „exemplară”: Traian Băsescu și Liviu Dragnea. Doi oameni politici de la care românii din HarCov au așteptat foarte mult și au primit extrem de puțin. Pe vremea când era președinte, Traian Băsescu mai venea în Covasna, respira aer puternic ionizat negativ pe Valea Zânelor și mânca un gulaș secuiesc la restaurantul Șugaș din Sfântu Gheorghe. Astea îl ajutau să reziste psihic și fizic atacurilor nedemne ale amicilor și inamicilor politici pe teme etnice. Ne mai încuraja pe noi, românii minoritari, afirmând că maghiarii din HarCov nu vor avea niciodată mai multă autonomie decât românii din Giurgiu și Călărași. Se ferea să pronunțe Teleorman, bănuind că într-o zi va fi de aceeași parte a baricadei politice cu „baronul” Dragnea. Adică în Opoziție.

Sub mandatul lui, România n-a fost hăcuită sau autonomizată teritorial pe criterii etnice. Românii din HarCov au sperat, însă, la mai multă înțelegere de la liderii politici naționali. Au sperat să găsească sprijin la majoritatea națională pentru a contrabalansa forța persuasivă a majorității locale. Sprijinul ăsta nu l-au găsit nici la Ion Iliescu, nici la Emil Constantinescu, nici la Traian Băsescu. (De Klaus Iohannis nici nu poate fi vorba, Măria Sa Neamțul trăiește pe altă lume). Era și complicat, absolut toate partidele, în absolut toate „anotimpurile” politice au avut nevoie de voturile parlamentarilor UDMR sau ale maghiarilor din HarCov. Mai numeroși decât românii din zonă, deci mai aproape de „interesul național” atât de drag oamenilor noștri politici. Așa că Traian Băsescu s-a mulțumit cu niște băi de mulțime amestecate cu ozonul pădurilor covăsnene.

De Liviu Dragnea sau sprijinul PSD nici nu poate fi vorba, mai noul șef al Partidului Conducător n-a avut niciodată vreo treabă cu românii ardeleni, cu maghiarii și secuii dintr-o regiune de unde PSD nu prea primește voturi. Trăiască Vlașca și Teleormanul, restul... vine de la sine, puterea e la norod. Iar norodul votează PSD pentru că atâta știe, portretul lui Ion Iliescu stă și-acum pe pereții căsuțelor construite la repezeală de teama invaziilor ostrogote...

Și-atunci, ce mesaj vor să ne transmită cei doi împărați din Opoziție, Traian și Livius? Dacă citim titlurile unor teme de dezbatere, ne cam lămurim: „Priorități privind păstrarea identității naționale a românilor din Covasna și Harghita”; „Strategii de solidaritate româno-română, în preocupările administrației publice, ale partidelor politice și ale societății civile”; „Transilvania furată”. E clar, Traian știe mai multe decât Livius pe temele astea. Livius s-ar putea să-l depășească „la mustață” pe Traian la două teme: „România și românii de pretutindeni, în contextul provocărilor actuale” și „Legea votului prin corespondență”. La astea două, Dragnea și PSD-ul știu despre ce-i vorba, și-acum se străduiesc să-i șunteze pe românii de pretutindeni la votul de la Parlamentarele din toamnă. Inclusiv la votul prin corespondență, gândit de așa manieră încât să-l descurajeze pe românul migrant să-și dezvăluie identitatea.

La Universitățile de vară ale maghiarilor din HarCov vine însuși premierul Ungariei, care, teoretic cel puțin, n-are nicio treabă cu mersul lucrurilor din societatea românească – până la urmă și Izvorul Mureșului, și Tușnad sunt pe teritoriul României. Observând, ani la rând, lucrul ăsta românii din HarCov au așteptat mereu o participare politică ilustră la Universitatea lor, măcar de ochii lumii. Din câte îmi amintesc, ea nu s-a produs niciodată, sau a fost cu totul întâmplătoare. Ca să nu mai spun că prea puține, mult prea puține dintre temele aflate în dezbatere la Izvorul Mureșului au lăsat o urmă vizibilă în politicile Guvernului de la București, oricare ar fi fost acela. Drept pentru care, putem bănui că nici de data asta nu va fi altfel.

Prin urmare, cu nezdruncinat avânt patriotic și inepuizabil optimism statornic salutăm participarea la Universitatea de vară de la Izvorul Mureșului a celor doi tovarăși de suferință politică românească. Pentru presă va fi un lucru bun, vom avea ce să bârfim după... Din păcate, cam atât!