Dumitru Manolăchescu

Reacţiile unor cititori la editorialul despre ţigani, români, maghiari şi problemele lor comune au mers de la violenţă la sarcasm. În general, tonul a fost intolerant, de genul „copiii noştri nu au locuri de muncă, noi n-avem ce mânca şi banii statului se duc pe programe şi ajutoare pentru ţiganii hoţi şi mizerabili. Afară cu ei, să plece şi să ne lase!”. Ar fi incorect din parte-mi să spun că, măcar parţial, nu sunt de acord cu motivele pentru care o bună parte dintre locuitorii judeţului vor să scape de „mizerabilii şi hoţii de ţigani” – iar în Covasna tonul e tolerant faţă de ceea ce se aude şi se scrie prin alte părţi ale ţării. Dar asta o fi soluţia?!

Nu pot să cred că mai bine de 90% din populaţia ţării nu reuşeşte să găsească soluţii pentru educarea, integrarea, socializarea unei minorităţi, fie ea, teoretic vorbind, needucabilă, neintegrabilă şi nesocializabilă. Soluţiile pe care statul şi guvernul român le oferă nu au cum să fie asemănătoare celor oferite de statul şi guvernul italian (francez, spaniol, britanic dacă vreţi) în problema ţiganilor români care căpuşează societatea italiană, franceză, spaniolă sau britanică. Adică nu-i putem nici bantustaniza, nici obliga la domiciliu forţat şi nici nu-i putem urca în avion, cu 300 de euro de la contribuabilul român, ca să-i trimitem... unde?! În India, ţara lor de origine cu 1000 şi ceva de ani în urmă?

Problema ţiganilor e mult mai serioasă decât pare a fi pentru autorităţile administrative locale şi centrale. Gândiţi-vă la starea de sărăcie în care se complac ei acum şi imaginaţi-vă ce-ar fi în stare să facă atunci când, în lipsa unor ajutoare sociale, ar fi ameninţaţi să moară de foame. Am văzut, în ultima vreme, căruţe de ţigani vorbitori de limbă maghiară căutând în gunoaiele staţiunilor turistice din zona Bran-Moeciu-Rucăr. Nu-i un spectacol plăcut minţii şi ochiului, te simţi automat ameninţat şi ai tendinţa să încui poarta şi toate uşile casei. Dar când scormonitul în gunoaie nu le va mai umple burţile, când foamea îi va împunge şi, vorba poetului, îi va răscula, când nu vor mai fi lăsaţi să doarmă nici măcar pe marginea drumurilor, atunci ce se va întâmpla cu aceşti oameni?

Nimeni n-ar trebui să se simtă confortabil trăind ca un rege într-o ţară de oameni goi şi înfometaţi. Nedreptăţile şi inegalităţile sociale vor produce, în final, revolte, proteste, ilegalităţi de tot felul cărora le vor cădea victime, în primul rând, cei care acum se laudă pe toate ecranele cu bunăstarea şi prosperitatea acumulate numai ei ştiu cum...

De aceea niciun efort din partea statului român nu mi se pare inutil dacă este îndreptat către educarea, integrarea şi socializarea ţiganilor. Altfel, ne putem trezi cu probleme mult mai mari, mult mai grave şi mai greu de rezolvat. Numai că, repet, n-am văzut prea multe acţiuni concertate la nivelul autorităţilor centrale şi locale în acest scop. Este şi motivul pentru care voi aprecia întotdeauna orice acţiune gen „Dincolo de ziduri”, cu atât mai mult cu cât este realizată de voluntari. Este un foarte bun exemplu pentru toţi cei care se ascund între pereţii apartamentelor sau nu văd mai departe de gardul propriilor curţi cu gazon şi piscină.