Se strigă, deja, pe străzile marilor oraşe „Jos Guvernul”, „PSD – ciuma roşie”, „DNA, să vină şi să-i ia” şi alte sloganuri amintind frumoasele vremuri de altădată! Vremuri când România îşi construia viitorul zidind în temelii instituţii care să facă dreptate şi în care să poţi să ai încredere. E cam repede, n-au trecut nici trei săptămâni de când la Palatul Victoria s-a instalat, cu depline şi totale puteri, guvernul lui Liviu Dragnea. În mod normal, cu un program de guvernare populist, cu un Parlament subordonat PSD-ALDE, cu miniştri degrabă născători de legi şi ordonanţe care dau şi nu iau, cu câţiva lei în plus la pensie şi salarii mai mari pentru destule categorii profesionale defavorizate, actuala Putere ar trebui să defileze discreţionar 100 de ani la guvernarea ţării. Dacă adăugăm prestaţia sub orice critică, de tot plânsul, de toată jena a unei Opoziţii invizibile (l-am văzut şi auzit doar pe Nicuşor Dan şi alţii de la USR, dar ce se-ntâmplă cu liberalii şi cu PMP? Gata, s-a terminat „opoziţia dură şi necontenită” promisă?!), reiese că niciodată de la FSN-ul lui Ion Iliescu n-au existat condiţii mai prielnice pentru a-ţi impune „pohta ce-ai pohtit” după cum te taie capul şi-ţi dictează interesul.

Ce s-a întâmplat, unde s-a gripat „motorul” PSD de aşa manieră încât să dea rateuri încă de la începutul guvernării? Cred că sunt evidente câteva lucruri care explică mişcările de stradă recente:

În primul rând, românii nu vor mai accepta niciodată o Putere care le nesocoteşte părerile, chiar dacă respectiva Putere este capabilă să cumpere cu promisiuni câteva milioane de voturi. Strategiile de guvernare nu pot ignora voinţa străzii, voinţa oamenilor, iar oamenii îşi doresc adevăr, dreptate şi Justiţie corectă mai mult decât o sută de lei la pensie sau la leafă. Dragnea şi Tăriceanu au făcut greşeala să uite episodul Colectiv, să uite forţa de reacţie a străzii. Urmarea se vede cu ochiul liber şi eu cred că protestele vor continua.

În al doilea rând, e vorba de buimăceala nepermisă a liderilor PSD-ALDE, provocată de graba bătătoare la ochi de a-şi salva Conducătorii de dreapta judecată, o grabă însoţită de minciuni cât carul despre „nevinovatele” legi produse de ministrul Justiţiei în vacanţa de iarnă. Vizat, după cum desigur ştiţi, este mai ales Liviu Dragnea cel Iubit, dar în ecuaţia graţierii se află corupţi importanţi, precum Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Gheorghe Ştefan, toată banda din afacerea Microsoft şi, deloc în ultimul rând, CP Tăriceanu, judecat pentru minciuni în declaraţii, omul care reprezintă răul necesar, soluţia liberală coruptă şi imorală, amestecată de-a valma cu alţi politicieni corupţi, imorali, penali şi hoţi de la toate partidele. (Să remarcăm, totuşi, o excepţie: Uniunea lui Nicuşor Dan, deocamdată neatinsă de virusul corupţiei şi imoralităţii, dar şubredă în alcătuirea ei doctrinară, atât de şubredă încât se-aude că se va dezmembra, împărţindu-se între stânga socialistă şi dreapta liberal-populară. Dumnezeu cu mila ce va fi şi la ei!). Atât de tare s-au grăbit, atât de repede au copt „prăjitura” graţierii şi altor măsuri avantajoase pentru politicienii cu probleme în Justiţie, încât au ars-o. Iar mirosul de prăjitură arsă nu avea cum să nu ajungă la nasul publicului spectator flămând, al presei încă libere, care s-au repezit s-o disece. Ce-au văzut acolo i-a speriat atât de tare, încât au simţit nevoia să protesteze, să se facă auziţi.

În al treilea şi ultimul rând, aş remarca prestaţia onorantă şi-atât de necesar curajoasă a preşedintelui Iohannis. Dacă preşedintele n-ar fi debarcat intempestiv la şedinţa de Guvern, am fi avut parte cu siguranţă de o „miercure neagră” comparabilă cu „marţea neagră” de-acum câţiva ani, care ne-a făcut atât de mult rău. Asta ne arată că: 1. E mare nevoie de un echilibru al Puterii, în sensul că dacă ai un guvern PSD-ALDE este absolut obligatoriu să alegi la Cotroceni un preşedinte liberal – mă şi gândesc, oare electoratul român e chiar deştept, sau a fost o potriveală?! 2. Pesediştii nu învaţă niciodată nimic din ce li se-ntâmplă, de-aia repetă greşelile făcute. (Aserţiunea e valabilă şi pentru alte partide, dar acum discutăm de PSD). Şi ştiţi cu siguranţă vorba: e omeneşte să greşeşti, eşti prost doar dacă persişti în greşeală...

Nu ştiu până unde va merge buimăceala Puterii reprezentate de cuplul imoralo-penal Dragnea-Tăriceanu. Nu ştiu ce se va întâmpla când se vor trezi din buimăceală, iar lumea nu va mai ieşi în stradă. Vom vedea până unde va merge şi până când va ţine protestul străzii. Dar e deja clar un lucru: strada nu se mai sperie. Puterea, oricare ar fi ea, da!

(Dumitru Manolăchescu)