Cezar Preda este una dintre puţinele voci detectabile ale Opoziţiei reprezentată de PDL. Nu ştiu câtă treabă face el pentru buzoienii care l-au ales, dar ştiu că trece sticla şi se exprimă logic şi corect gramatical în limba română, ceea ce este un avantaj pe care nu mulţi parlamentari îl au. În această calitate el a reuşit să spună un lucru memorabil: „Monstrul numit USL este creaţia Partidului Democrat Liberal”. Vorbele deputatului democrat liberal au stârnit un val de proteste şi reacţii furioase din partea anchilozaţilor din propriul partid: „Afară cu el, să-şi dea demisia, cum să ne facă pe noi vinovaţi...” şi altele. Încă nu ştim, la ora asta, dacă Cezar Preda le-a făcut pe plac colegilor de partid. La câţi oameni pleacă acum din PDL, ce-ar mai conta o voce în minus?!

Ce-mi place mie la liderii ăştia de partid devenit din mare, mic, este că nu analizează fondul problemei, ci forma. Adică n-are nicio relevanţă dacă Preda spune sau nu adevărul, contează forma în care s-a exprimat, prea dur, prea de la ţară. Dar oare nu-i adevărat că PDL a creat „monstrul” numit USL? Ba sigur că-i adevărat, guvernarea PDL a fost atât de dezavuată de români nu doar pentru că a luat măsuri nepopulare într-o perioadă de criză economică majoră, ci şi din cauza actelor de corupţie – unele dovedite în Justiţie, altele doar bănuite – ale unor membri marcanţi ai fostelor guverne Boc şi Ungureanu, precum şi ale unor parlamentari ai fostei Puteri. Propriile greşeli, propria aroganţă şi suficienţă au permis naşterea „monstrului” USL. Aşa că Cezar Preda n-a greşit deloc, omul a strâns într-o frază scurtă o istorie întreagă a guvernărilor PDL. O istorie la care a contribuit din plin şi preşedintele României, nu cred că greşesc prea mult dacă afirm că monstrul USL este şi creaţia lui Traian Băsescu, poate chiar mai mult a lui decât a altora... Dar asta-i altă discuţie.

Şi-uite-aşa, fără să-şi dea seama, încurcat în propriile neputinţe, PDL a ajuns de la 35% la 18%, cu perspective în continuă scădere. O fi de vină, poate, şi Cezar Preda. Dar daţi-l afară atunci pentru lipsă de activitate şi neimplicare, nu pentru nişte vorbe perfect recognoscibile în realitatea politică de fiecare zi. Şi, mai ales, urmaţi calea logică, încercaţi să ajungeţi la cauze. Lăsaţi deoparte mândria deşartă şi ranchiuna celor care „au fost” şi abordaţi viaţa ca o luptă pentru ce „va fi”. Este, cred, singura soluţie să nu-i daţi afară pe toţi membrii şi liderii care au curajul să vorbească cinstit despre problemele din partid şi să vă pierdeţi electoratul definitiv.

Nu m-ar interesa prea mult soarta PDL dacă nu m-ar interesa foarte mult soarta Opoziţiei româneşti. Dacă e adevărat că USL este creaţia PDL, atunci la fel de adevărat trebuie să fie şi că PDL are datoria să mântuie ţara de acest monstru – prin monstru înţeleg, cred că v-aţi dat seama, un partid sau o alianţă de 80% în Parlament, care înghite orice, zădărniceşte orice altă reacţie, calcă totul în picioare şi se transformă foarte uşor într-o dictatură parlamentară cu nimic mai puţin periculoasă decât oricare altă formă de dictatură. Şi singurul mod în care PDL îşi poate repara greşeala este să readucă PSD la adevărata valoare, cea de 30-35% în Parlament. Cum poate realiza acest lucru? Nu-i deloc simplu, dar există o cale: unirea forţelor de dreapta. Acţiune cu care, la această oră, PDL nu pare a se simţi deloc confortabil.

Mă refer aici doar la PDL pentru că acest partid a rămas, totuşi, singurul de dreapta care trece de 10% în sondajele de opinie. Şi pentru că are o datorie faţă de românii care l-au votat şi au crezut în el. Memoria electoratului românesc nu-i atât de scurtă încât să fie ştearsă definitiv de greşelile făptuite în câţiva ani de criză, mai ales când viaţa nu pare a fi mai bună nici cu alte partide la guvernare. Până la alegerile din 2016 se mai pot întâmpla multe şi, din câte îmi dau eu seama, nu toate în favoarea actualei Puteri. E nevoie însă de înţelepciune, de raţiune, de inteligenţă şi, mai presus de orice, de unitatea tuturor forţelor de dreapta, oricât de mici şi neînsemnate par ele acum. Aşa că nu-l daţi afară pe Cezar Preda, chemaţi-l înapoi, ţineţi-l aproape şi lăsaţi-l să vorbească, măcar nu spune gogomănii.