Jupuiţi-i, să nu mai rămână nimic din capitaliştii ăştia care n-au nevoie de asistenţă socială! Ăsta pare a fi „ordinul pe unitatea de intervenţie” ANAF, mai exact Direcţia Antifraudă, pentru reîmprospătarea bugetului sărăcit de atâtea mari hoţii. Atât de mari, încât aceeaşi instituţie nu poate să scoată de la infractorii cu şcoală circa 300 de miliarde de lei. Urmarea este aproape firească: pentru ca să facă şi ei ceva, foştii inspectori ai Gărzii Financiare, transformată peste noapte în Direcţie Antifraudă, s-au bulucit să scoată bani de la amărâţii de la buticuri, second-handuri, cârciumi de cartier... Ordinul se execută, nu se discută, iar dacă Ponta a ordonat „scoateţi bani şi din piatră seacă, numai scoateţi!”, cum să refuze şeful ANAF, cinicul domn Gelu Diaconu, să-l execute?!

Toată isteria asta ordonată „de sus” este păguboasă şi inutilă: se-adună prea puţini bani din fraudele minore, iar ideea de prevenţie lipseşte cu desăvârşire. În schimb, ANAF, Ministerul Finanţelor şi premierul Ponta mai adaugă nişte înjurături bine ţintite la cele cu care micii întreprinzători i-au blagoslovit până acum. Acţiunea este pripită şi nedreaptă, asta se vede de departe. Cui foloseşte să raportezi succese contraproductive, cum ar fi amendarea cu câteva mii de lei a unui şef de magazin pentru că întâi a luat banii şi după aia a dat bonul fiscal?! Sau pentru că i-a ieşit cu câţiva lei mai mult sau mai puţin la casă?! Nu doar că îl amendezi, dar îi mai şi închizi locanta... Păi omul ăla nu va produce vreme de câteva luni, cât e închis, decât sărăcie şi şomaj, asta-i „noua politică de stânga” cu care se laudă premierul PSD?! Am înnebunit de tot, ori nu mai vedem bine drumul social-democrat pe care ne conduce cu înţelepciune „zapciul” Ponta şi zbirii lui din teritoriu?!

Nu cred că e cineva pe lumea asta care să accepte să fie fraierit într-un magazin sau într-o cârciumă, nimeni nu priveşte senin o notă de plată „lucrată” sau încărcată în exces, dar de aici şi până la închiderea locaţiei e cale lungă. Pe care inspectorii Antifraudă o străbat rapid, fără pic de jenă, îmboldiţi de ordinele primite şi de eventualele „atenţii” promise pentru depăşirea planului la amenzi şi închideri de mici afaceri capitaliste. Antipaticii ăştia au luat locul poliţiştilor de la Rutieră din anii 2000, ăia cu plan de amenzi. De ce nu recuperează domnii de la ANAF sutele de miliarde de lei de la marii infractori, pentru care au şi decizii judecătoreşti de executat? E greu, e foarte greu cu „leii” ăştia răniţi în luptele purtate cu Justiţia, chiar dacă sunt în închisori, e mult mai simplu să te lupţi cu „căţeii”, să distrugi micile afaceri pentru nişte „evaziuni” de toată jena, de câţiva lei. Pe ei şi pe mama lor, să vadă poporul ce tari şi incoruptibili suntem!

Urmarea acestor acţiuni intempestive nu este nici cuminţirea micilor comercianţi, nici îmbogăţirea bugetului de stat, ci doar creşterea nemulţumirii în rândul oamenilor care îşi duc cu greu existenţa, de pe-o zi pe alta, în „capitalismul de cumetrie” năşit şi dezvoltat de toate guvernele României post-decembriste. Victor Ponta a sesizat nefirescul situaţiei şi a încercat, vesel şi ferice, să domolească avântul subalternului său de la ANAF. Nu-mi dau seama cât de sincer a fost şi dacă a reuşit să-l convingă pe Gelu Ştefan Diaconu că limita acţiunilor inspectorilor Antifraudă ţine nu doar de aplicarea în prostie a legii, ci şi de bunul simţ şi omeneasca judecată a acestora. Legea îţi dă dreptul să desfiinţezi toate micile afaceri, pentru că peste tot vei găsi câte ceva în neregulă, nimeni nu-i perfect – nici măcar ANAF sau Ministerul Finanţelor, nu-i aşa, d-le fost ministru Darius Vâlcov?! Dar mai multă reţinere, mai mult bun simţ şi puţină omenie n-au stricat nimănui, nici măcar unor „incoruptibili” aterizaţi peste noapte în „cel mai cinstit guvern al României”, care numără vreo 15 miniştri urmăriţi penal, alţii pregătindu-se să-i urmeze în arest sau prin sălile de judecată.

Legea e dură, dar e lege – aşa scrie în toate manualele de bună purtare guvernamentală. Doar că legea nu se aplică de roboţi unor alţi roboţi, ci de oameni unor alţi oameni. Când vezi că omul din faţa ta, micul comerciant amărât, a produs, fără să vrea, o uriaşă evaziune de câţiva zeci de lei, lasă-l să trăiască, nu-i lua tubul de oxigen de la care se alimentează, cu mari eforturi, într-o societate în care dreptatea este făcută pentru lupi, nu pentru căţei...

E de înţeles dorinţa guvernului PSD-UNPR-PC de a-i transforma pe micii comercianţi în asistaţi social, e singurul bazin electoral pe care mai speră Ponta să-l ameţească la alegerile de anul viitor, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm în tăcere abuzurile reprezentanţilor celui mai corupt guvern pe care l-a avut România din 1990 încoace.