EDITORIAL. Noi nu suntem normali!
N-am descoperit asta acum, o ştiu de multă vreme, dar acum s-a încărcat ideea în mintea mea: noi nu suntem normali! Motive să zic ce zic? Destule, prea multe chiar. Printre ele:
*Cum s-o numi naţia care stă cu gura căscată la nişte televiziuni ca să înghită pe nemestecate sfaturile politice ale unui fost premier, de Adrian Năstase e vorba, condamnat la închisoare în două dosare penale...? Şi care, desigur, crede ce spune fostul premier condamnat, pentru că naţia asta, sau măcar o bună parte din ea, e fanatizată, tembelizată, talibanizată de Media. Crede şi votează în consecinţă, confundând celebrul slogan comunist scris de Marx şi Engels pe la 1847 cu „Penali din toate partidele, uniţi-vă!”. Cum să nu te doară capul, cum să nu te gândeşti la gene defecte?!
*Viitorul partid de guvernământ şi-a construit o campanie electorală bazată pe specularea dorinţelor fireşti ale alegătorilor: pensii şi salarii mai mari, taxe şi impozite mai puţine. În plus, strategii campaniei PSD, doi israelieni isteţi (le ştim şi numele, dar nu e important), au născut „poveşti nemuritoare” despre cât de ticălos este evreul-ungur-american George Soros, cum alimentează el cu bani nişte ONG-uri la fel de ticăloase şi cât de ticălos este partidul care s-a bazat în campanie pe fonduri de la acest „duşman al poporului român”. Nimeni nu ştie de ce este Soros un duşman al românilor, dar toată lumea, sau aproape toată, e de acord că legătura lui cu Uniunea Salvaţi România este cel puţin dubioasă, dacă nu cumva în interesul puterilor străine. De ce? Iată o întrebare la care USR-ul însuşi nu şi-a făcut timp să răspundă, să demonteze nişte acuzaţii tâmpite. Culmea e alta: nişte strategi evrei ai PSD acuză fără nicio jenă şi fără nicio dovadă alt evreu pentru a manipula nişte alegători români fanatizaţi de discursuri anti-evrei, anti-unguri, anti-americani şi, în general, anti-străini. România şi PSD au devenit, astfel, teatrul de operaţiuni al bătăliilor unor evrei împotriva altui evreu. Dragnea e convins şi-acum că ideile politice războinice ale liderilor USR vin de la evreul ungur Soros şi imperialiştii americani. Bună treabă, nu?!
*La noi lupta politică n-are nici început, nici sfârşit. Ne-am născut cu lupta asta în sânge, ne scoatem ochii unii altora cu pasiune şi încrâncenare. Dacă am contabiliza dorinţele exprimate de români, toţi politicienii din toate partidele ar merita un singur lucru: închisoarea pe viaţă. Pentru că toţi sunt ticăloşi: fură, înşeală, manipulează. Iar cei care nu sunt ticăloşi, dacă există cumva specia asta, sunt ineficienţi, nu se fac auziţi şi văzuţi, nu trec sticla – cum zic televizoriştii profesionişti în manipulare. Şi-atunci, pe ce ne bazăm?! Ce vrem să schimbăm şi, mai ales, cu cine? N-avem încredere în niciun element din „caloriferul” clasei politice, dar cerem de la el să ne ofere căldură şi confort?! Ilogic şi iraţional. Adică anormal.
*Un alt penal notoriu, Sebastian Ghiţă, prieten apropiat al altor penali fruntaşi în producţia de sforăreli politico-financiare, se plânge de rele tratamente aplicate persoanei sale de ticăloşii de procurori DNA, o specie subumană, conduşi de o persoană bănuită a fi de sex feminin, care şi-a plagiat teza de doctorat din propriile lucrări. Penalul ăsta apare pe toate posturile, spune dimineaţa ce-a visat noaptea, minte de-ngheaţă apele dar i se permite să spele pe jos cu doamna în cauză şi nimeni nu se-ntreabă: bă, nene, oare n-ar trebui să producă băiatul ăsta şi-o dovadă a relei credinţe şi relelor tratamente aplicate de procurori şi de şefa lor? Oare merită să facem rating minţind şi dezinformând oamenii care se uită la noi, ne aud sau ne citesc? Şi, oare, relele tratamente ale procurorilor, presupunând că au existat, îl exonerează pe Ghiţă de propriile sale fărădelegi?! Toate astea se-ntâmplă într-o ţară în care peste 60% din oameni au încredere mare şi foarte mare în instituţia numită DNA. Ceea ce mă face să cred că pe penalii de ieri şi de azi din Parlamentul României i-au ales exact restul de 40% care s-au prezentat la vot cam de fiecare dată. Ciudat, dacă nu cumva aiuritor de-a binelea.
Iată doar câteva motive să cântăm cu voce tare un şlagăr la modă acum câţiva ani: „Noi nu suntem normali”...
Dumitru Manolăchescu