Filozoful şi scriitorul Gabriel Liiceanu este doar unul dintre intelectualii de forţă ai României care s-a săturat de prestaţia jalnică a clasei politice, de dispreţul urmaşilor politici ai lui Ion Iliescu faţă de oamenii de bună credinţă ai ţării. Prin urmare, Liiceanu a promis că se va alătura protestelor de stradă, că va fi în mijlocul mulţimii revoltate de Ordonanţele ministrului de Justiţie. La fel au făcut deja alţi intelectuali de mare calitate, precum Andrei Pleşu, dar şi gazetarul Moise Guran, artistul-activist Tudor Chirilă şi mulţi, foarte mulţi alţii.

Ce să însemne treaba asta? Până mai ieri, la protestele de stradă se dădeau în spectacol ofiţeri trecuţi în rezervă nemulţumiţi de solde, membri ai unor galerii de fotbal, pensionari manipulaţi de televiziunile lui Voiculescu şi Ghiţă şi-o groază de gură cască dispuşi să strige orice împotriva oricui. Acum lucrurile par să se fi schimbat: Strada aparţine unor oameni care ştiu ce fac, ce vor şi de ce protestează. Ei nu cer măriri de lefuri sau de solde şi pensii, ci Justiţie independentă, domnia legii şi neamestecul politicului în munca procurorilor şi judecătorilor.

Cuplul care conduce alianţa PSD-ALDE, şi care încearcă să mai adoarmă pentru câţiva ani naţiunea română, nu ştie cum să reacţioneze faţă de această noutate absolută: nu vrem leafă mărită, nu vrem pomenile lui Dragnea, care seamănă deranjant cu pomenile lui Ceauşescu din 1989! Vrem să nu ne mai minţiţi, să nu ne mai credeţi proşti, să lăsaţi Justiţia în pace! Şi mai vrem ceva, domnu’ Dragnea: vrem să vă amintiţi că NIMENI NU ESTE MAI PRESUS DE LEGE!

Aşadar, condiţiile s-au copt; mămăliga pusă pe masă de nişte lideri netrebnici, legitimaţi de trei milioane de alegători buimaci, e din nou pe cale să explodeze. Minciuna şi manipularea nu mai sunt eficiente. Oamenii ieşiţi în stradă sunt hotărâţi să lupte paşnic şi civilizat până la capăt, adică până când cele două Ordonanţe de Urgenţă vor fi ori retrase, ori schimbate de aşa manieră încât să nu mai albească dosarele politicienilor şi să nu-i mai scoată din puşcării pe corupţi şi criminali.

Am mai spus lucrul ăsta dar îmi place să-l repet: românilor nu le mai este frică! Asta-i noutatea absolută, d-le Dragnea. Nimeni nu mai tremură în faţa unor vorbe fără sens şi forme fără fond agitate de urmaşii marelui FSN, marelui PNL sau micului PMP. Românii s-au deşteptat, baroane, iar Justiţia şi Legea au început să funcţioneze. Nu chiar ca la carte, nu chiar perfect, dar funcţionează. Iar cea mai bună dovadă că funcţionează e chiar frica unor politicieni de braţul lung al DNA, al Justiţiei oamenilor. Pentru că de Justiţia Divină nu se mai sperie nimeni.

De Justiţia oamenilor, iată, se sperie însuşi Liviu Dragnea, preşedinte PSD în timpul serviciului şi baron de Teleorman în timpul liber; şi se sperie pentru că, oricât i s-ar amâna procesul, el tot va avea până la urmă loc. Va scăpa sau nu va scăpa de pedeapsă din partea judecătorilor, asta vom vedea. Important e, însă, altceva: chiar dacă va scăpa de închisoare, nu va scăpa de judecata electoratului, de strigătele celor din stradă. Dragnea şi PSD se bazează pe trei milioane de alegători fideli. Din care au pierdut deja jumătate, pentru că românii nu pot fi prostiţi la nesfârşit; OK, buni şi ăştia, dar ei sunt nimic pe lângă Opoziţia din stradă, singura reală şi eficientă, care reprezintă mult mai multe milioane de români.

Nu uitaţi lucrurile astea, d-le Dragnea, când ne priviţi de pe ecrane cu ochi nevinovaţi şi mustaţa zâmbind subţire. Trei milioane de oameni v-au ridicat pe soclul Puterii, ca să vă dea jos şi să vă îngroape politic se pot găsi oricând măcar atâţia. Şi nici nu-i nevoie de milioane, staţi puţin de vorbă cu amicul dvs. politic Victor Ponta, vă spune el ce senzaţie ciudată poţi avea când o sută de mii de oameni strigă în stradă „Jos Guvernul!”, „PSD – ciuma roşie”, „DNA, să vină să vă ia!”. Poate învăţaţi ceva de la el. Dacă, în schimb, îl veţi asculta pe Tăriceanu, cel care promovează iresponsabil teoria „războiului civil”, atunci e posibil să vi se îndeplinească dorinţa şi să „muriţi în picioare”, împreună cu noi. Aveţi de ales. Deocamdată, încă puteţi retrage Ordonanţele alea ticăloase de care, cu siguranţă, nici n-aţi auzit...

(Dumitru Manolăchescu)