Nu s-a stins bine ecoul primului cântat al cocoşului udemerist, cel de-acum doi ani, când în codrul politic românesc se auzi din nou refrenul strident al lui Kelemen Hunor: „Fără noi, România n-are nicio şansă să se reformeze şi să progreseze”. Mă rog, inepţia asta n-a spus-o chiar el, a zis-o alt serenissim păzitor al ogrăzii minoritare, Markó Béla, dar ideea a fost repede îmbrăţişată de celelalte galinacee. Auzind glasul ademenitor, claponul premier Ponta a gândit imediat în termeni pragmatici: rău cu rău, dar mai rău fără rău. Adică de ce să am eu o majoritate fragilă, când pot să am una stabilă, să-şi poată face de cap şi cocoşelul Şova, şi lupul tomnatic Dragnea, şi mistreţul cu epoleţi de argint Oprea... Drept pentru care, imediat ce vulpoiul liberal cu nume de floare fu alungat din ferma animalelor, liderii UDMR fură invitaţi la negocieri pentru, aţi ghicit, reforma şi progresul României. Care nu s-au putut înfăptui până acum pentru că, iarăşi aţi ghicit, UDMR n-a fost la guvernare decât 20 de ani din 24. Ăia câţiva ani în care maghiarii au lipsit din nişte guverne au fost fatali pentru ţara noastră, care şi-a pierdut direcţia, busola, cap-compasul, cârma, trinchetele şi catargul, mergând ca o corabie bezmetică pe oceanul planetar într-o direcţie greşită, spre vest, în loc să stea dracului pe loc sau s-o ia spre răsăritul de unde ne vin energia putinită, credinţa şi soarele urcând pe cerul luminos al patriei.

Dar să nu ne pierdem şi noi direcţia, să vedem ce se oferă şi la ce preţ se cumpără la acest târg politic penibil, unde câştigătorul este cunoscut dinainte. Premierul-negustor Ponta şi partidele care-l susţin oferă două ministere, Mediul (eventual Sănătatea) şi Cultura, şi-o importantă funcţie de vicepremier pentru Kelemen Hunor. Preţul târgului: voturile senatorilor şi deputaţilor udemerişti, care ar urma să susţină în Parlament tot ce le trece prin cap „reformiştilor” Ponta, Oprea, Voiculescu şi Kelemen. (L-am băgat în ecuaţia asta şi pe motanul Felix Voiculescu nu doar pentru a speria cocoşul udemerist, ci pentru a respecta un adevăr istoric: Daniel Constantin conduce Partidul Conservator doar noaptea între orele 1 şi 3, timp în care Felix priveşte, vrăjit, luna de pe acoperişul Antenelor. În rest, la butoane se află motanul-turnător.) Aşa că Hunor va înghiţi „tumoarea canceroasă a politicii româneşti”, iar Partidul Conservator şi apărătorii dreptăţii pitiţi la umbra ONG-urilor patronate de Voiculescu vor înghiţi pe nemestecate toate promisiunile mincinoase făcute românilor trăitori în Secuime. Despre ce înghit Ponta şi PSD mai bine nu vorbim, am coborî prea mult nivelul.

Este posibil ca la târguiala asta să nu apară toate pretenţiile udemeriştilor. Vor exista cu siguranţă înţelegeri trecute sub vinovată tăcere, din motive de Constituţie şi Băsescu. Ministrul Dragnea nu recunoaşte că se vor negocia şi aspecte delicate ale convieţuirii româno-maghiare în Secuime, precum pacea prefecţilor PSD cu primarii UDMR, înfiinţarea liniei de predare în limba maghiară la UMF Tg. Mureş, arborarea steagurilor secuieşti pe sediile instituţiilor statului român. Lucrurile o iau deja razna: în unele licee maghiare din judeţul Covasna, cum ar fi liceul Kőrösi Csoma Sándor, elevii sunt obligaţi să poarte uniforme cu emblema steagului Ţinutului Secuiesc pe piept. Sunt obligaţi să facă asta şi elevii români rătăciţi la liceul amintit. Ce părere au patrioţii care susţin Partidul Conservator despre această dovadă de reformă şi progres în stil udemerist spre binele şi fericirea României?

Ce e şi mai mişto e că s-ar putea să mai avem o minoritate membră în Guvernul Ponta. Văzând că la economatul PSD se dau ministere, Partida Romilor s-a gândit c-ar avea nevoie de un Minister al Romilor. La urma-urmei, de ce nu? Ponta ar trebui să ia în serios cererea romilor, ţiganii sunt mai mulţi decât maghiarii şi, în plus, nu cer decât un minister amărât, n-au nevoie de autonomie teritorială pentru că oricum sunt peste tot şi, mai presus de orice, votează cu cine le dă banul, nu-s mofturoşi ca alegătorii lui Hunor.

De fapt, dacă mă gândesc bine, fără integrarea romilor reforma şi progresul României sunt imposibile – ceea ce s-a văzut şi se vede cu ochiul liber. Bine-ar face Ponta să-şi dea seama de acest crud adevăr când încă se mai poate face ceva. Dar premierul nostru resimte încă durerea unui divorţ neaşteptat, aşa că nu-i putem cere să fie lucid. Ca să rămân în termeni zoo, trebuie să spun că Guvernul ăsta seamănă din ce în ce mai mult cu o turmă care şi-a pierdut cârlanul călăuzitor.