Românii au ales, ca întotdeauna, ce-au crezut că e mai bine pentru ei. Au preferat nişte promisiuni cu ţintă imediată, dar incerte, unui la fel de incert program de guvernare pe termen mediu şi lung. E de înţeles, ţi-e mai aproape, de pildă, o mărire de leafă, o creştere a pensiei, dispariţia unor taxe antipatice, decât nişte investiţii într-o infrastructură care să aducă locuri de muncă la nivel teoretic. Managerii politicii electorale pesediste, nişte băieţi deştepţi din Israel, au gândit pervers, dar perfect: „Scopul scuză mijloacele. Întâi să câştigăm, apoi mai vedem noi ce-i de făcut”.

Nu-i o nenorocire victoria PSD. Trebuie doar să ne pună pe gânduri, pentru că a da întreaga Putere pe mâna echipei Dragnea-Tăriceanu este echivalent cu a distruge România. PSD-ALDE au o majoritate suficient de confortabilă în ambele Camere ale Parlamentului, destul cât să-şi treacă ce legi vor dori. Mai puţin cele organice, care necesită votul a două treimi din numărul parlamentarilor. Pentru a reuşi să domine total politica românească, Dragnea şi aliaţii vor face mari eforturi să mai racoleze nişte senatori şi deputaţi. Dacă vor reuşi, va fi dezastru pentru democraţia românească şi în primul rând pentru Justiţie, cea care le dă politicienilor cele mai mari bătăi de cap.

Motiv pentru care îmi permit să atrag atenţia, indiferent cât de antipatici ne sunt liderii PNL, care-or mai fi zilele astea, dar şi Iohannis, Kelemen sau Băsescu: să avem grijă de Opoziţie, atâta cât e şi-aşa dezbinată cum e! Preşedintele se va situa, probabil, în Opoziţie faţă de PSD, pentru a echilibra situaţia. Dacă îşi mai doreşte un mandat la Cotroceni şi dacă e cât de cât responsabil, va fi obligat să devină un preşedinte jucător. Nu de tipul Băsescu, pentru că e alt aluat, ci de tipul Iohannis: rece, calculat, nuanţat, tăcut, dar eficient şi prezent în jocul politic. Nu se poate altfel în ţara noastră, nu suntem nici nemţi, nici austrieci, nici italieni.

La rândul lor, partidele de Opoziţie vor trebui să-şi schimbe felul de a gândi şi a acţiona. Nu mai sunt în campanie electorală, aşa încât îşi pot permite să fie ceva mai inteligenţi şi relaxaţi – să sperăm că vor găsi „ingredientele” astea atât de bine ascunse în partidele lor. Va fi nevoie să înţeleagă ce răspunderi majore le revin, în calitate de partide de Opoziţie, să lase deoparte orgoliile şi certurile inutile. Dacă nu vor reuşi să priceapă ce au de făcut, ce aşteaptă societatea de la ei, rolul lor va fi preluat de „strada” nemulţumită, ceea ce poate deveni periculos. Din păcate, la noi „strada” a făcut întotdeauna mai mult decât Puterea sau Opoziţia, asta e o realitate pe care nu o putem contesta.

Presa anunţă „pe surse” mutări spectaculoase pe scena politică, dar n-aş băga deloc mâna-n foc că, de pildă, Iohannis a consimţit să-i predea „la cheie” PNL fostului preşedinte Traian Băsescu, ori că fosta şefă liberală de tristă amintire Alina Gorghiu i-a propus lui Tăriceanu preluarea partidului. De parcă PNL ar fi o cheiţă de aur pe care o faci cadou de Crăciun... Ce credibilitate, ce procent de încredere, câtă simpatie au Traian Băsescu şi CP Tăriceanu în rândul liberalilor?! Să fim serioşi, ar fi o prostie să forţezi asemenea combinaţii în acest moment şi nu cred că Iohannis o face.

De asemenea, e o prostie să mai vorbeşti de un guvern de dreapta, care să-i adune la un loc pe liberali, userişti, maghiari, tăricenişti şi băsişti, în replică la guvernul lui Dragnea. Iohannis şi Raluca Turcan o fac doar ca să se afle-n treabă, alegătorii le-au dat pesediştilor 45% din voturi, aia e, cu ei vom defila. Până când?! Până când cineva din tabăra Puterii va trăda, sau până când „strada” se va sătura de minciună. Sau până când Puterea va face o gafă politică imensă. Oricum, experienţele unor guvernări trecute pe bază de combinaţii de-astea aiuritoare, cărora chiar Băsescu le-a spus „soluţii imorale”, n-au adus nimic bun românilor. Cuplul PSD-ALDE trebuie lăsat să-şi facă datoria faţă de poporul pe care l-a aburit cu promisiuni extrem de greu de realizat. Dacă vor reuşi, cu atât mai bine pentru toată lumea. Şi încă ceva: nu-l mai atacaţi, nu mai încercaţi să-i luaţi mandatul, nu-l mai victimizaţi pe Liviu Dragnea! El se îngraşă la adăpostul procentelor din alegeri, lăsaţi-l să explodeze! Deputat sau nu, premier sau nu, Dragnea va conduce acest guvern, nimeni nu i se poate opune. Eventual Justiţia, dacă îl mai condamnă o dată, ceea ce e greu de crezut. Dar, chiar şi-aşa, dacă se conduce o primărie din puşcărie, de ce nu s-ar conduce şi-un guvern?!

Să avem grijă, deci, de Opoziţia parlamentară, este singura forţă care se poate opune, în mod democratic, exceselor, abuzurilor şi ilegalităţilor pe care PSD şi ALDE se pregătesc să le transforme în „reguli de bună guvernare”, după un scenariu pe care l-am mai trăit cu toţii, după 1990, tot cu PSD la guvernare. Iar „grijă”, în mintea mea, înseamnă nu să-i mângâiem pe creştet de proşti ce-au fost sau sunt, ci să nu-i împroşcăm cu noroi în fiecare zi, să nu ştergem pe jos cu ei fără să fie neapărat nevoie. „Ochii pe Putere” ar trebui să fie nu doar sloganul presei independente – câtă mai e... –, ci şi al societăţii civile.

(Dumitru Manolăchescu)