Avem nişte fapte şi nişte oameni. Faptele: lumea politicienilor hoţi s-a săturat de procurori şi mai ales de şefa DNA, Laura Codruţa Kövesi. S-a intrat prea mult la puşcărie, au fost prea multe procese care au barat, măcar pentru o vreme, fulminante cariere politice. Concluzia: jos cu ea! Jos cu ei! Jos cu Justiţia! Sus CCR-ul obedient! Trăiască Im(p)unitatea! Trăiască Pragul de sus!

Prin urmare, Parlamentul o cheamă pentru a treia oară în faţa unei comisii-fantomă, doar de dragul de a-şi arăta muşchii obosiţi de-atâta risipă de energie pe o temă inventată de un fost consilier de-al lui Băsescu. Dacă refuză şi-acum, pesediştii sunt hotărâţi să-i facă plângere penală. Dacă nu refuză şi vine la comisie să explice unde-a fost ea într-o seară de prin 2009, sute de articole de presă şi emisiuni TV o vor îngropa sub tone de gunoaie. Oricum o dă, Codruţa nu poate ieşi teafără din încercarea asta.

Şefa DNA nu s-a dus la audierile comisiei-fantomă. Şi bine a făcut. N-avea ce să caute în faţa unor nulităţi cu aere de „popor ales”. Aşa că nulităţile au hotărât s-o pârască ministrului Justiţiei. Foarte bine, s-o dea ministrul afară, măcar aşa va purta şi Kövesi, nu doar Dragnea, cununa de spini a „martirilor” neamului. Din motive cu totul diferite, dar nu insistăm acum.

E interesant de văzut, însă, cum şi-au găsit politicienii hoţi şi trusturile de presă care-i sprijină nişte aliaţi chiar în interiorul instituţiei conduse de Kövesi: doi procurori pe care şefa i-a sancţionat pentru proastă activitate (sunt pline instituţiile statului de-ăştia pe care-i îndoaie lenea şi frica...) devin brusc nemulţumiţi de Codruţa şi-o reclamă la presă inventând poveşti despre „abuzurile incalificabile” ale şefei lor. Scandal uriaş, mediatizare cât Casa poporului pentru frustrările a doi procurori sancţionaţi de şef. „Atac la democraţie, oameni nevinovaţi cercetaţi, dosare cu dedicaţie” etc., un şir întreg de acuzaţii ţinute pentru când va fi nevoie, plus înregistrări făcute pe ascuns din nişte şedinţe ale DNA. Bă, eşti nebun?! Cine-ar mai ţine într-o instituţie de importanţa DNA asemenea specimene?!

De partea cealaltă, oamenii. Hai să vedem cine-o acuză: nişte parlamentari ai Puterii hoaţe care lucrează sub comandă politică, un fost preşedinte al României care îşi reneagă propriile mandate, o prietenă a acestuia cercetată în „n”şpe dosare penale, trusturi de presă ale unor condamnaţi sau pe cale de a fi condamnaţi. Oameni pentru care ieşirea din scenă a Laurei Codruţa Kövesi este vitală, ultima lor speranţă fiind aceea că după Codruţa vin pacea şi armonia, procurorii revenind la starea de marionete în care i-a găsit atât de detestata şefă a DNA.

Să vedem şi cine-o apără pe Codruţa Kövesi: presa cu adevărat independentă, neinteresată de salvarea şefilor lor de procese şi condamnări, neimplicată în „mânării” meschine cu politicieni hoţi. Preşedintele Iohannis, omul care a declarat că n-are niciun motiv să-şi dorească schimbarea din funcţie a şefei DNA. Ambasadorul SUA, care şi-a manifestat aprecierea şi încrederea în munca procurorului-şef. Oamenii care au ieşit şi vor continua să iasă în stradă în apărarea Codruţei Kövesi, ca simbol al luptei împotriva corupţiei generalizate.

În ultimă instanţă, ar trebui s-o apere Legea: nu presa coruptă şi coruptibilă şi nu politicienii hoţi o dau afară pe şefa DNA la ordinul puşcăriabililor, ci instituţiile statului îndrituite să se ocupe de asemenea cazuri. Care pot propune preşedintelui ţării, prin ministrul Justiţiei, revocarea ei din funcţie dacă într-adevăr a greşit, a nedreptăţit oameni sau a închis nevinovaţi în puşcărie – apropo, niciun judecător nu condamnă un om doar pentru că o cere procurorul.

Şi-atunci, între aceşti oameni şi aceste fapte, ce alegem noi? Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nu pot fi decât de partea Legii care condamnă corupţia şi a Străzii care s-a săturat de politicieni corupţi. Sigur, există viaţă şi după Kövesi. Nu e bătută în cuie la DNA. Dar, în acelaşi timp, îndepărtarea ei din funcţie ca urmare a presiunilor politicienilor hoţi şi a presei hoaţe ar arunca România în deplină uitare, din care n-ar mai scoate-o decât o altă Revoluţie sângeroasă. Ceea ce, cu siguranţă, nimeni nu-şi doreşte. Sau aproape nimeni, pentru că avem câţiva „pretini” în vecinătatea mai mult sau mai puţin imediată care abia aşteaptă destabilizarea României.

(Dumitru Manolăchescu)