Dumitru Manolăchescu

Şcoala românească a debutat ieri într-un nou an, unul care se anunță mult diferit față de precedentele, într-un domeniu atât de sensibil în ultimii cel puţin 20 de ani. Pentru că anul 2011 a însemnat un an al trezirii la realitate atât pentru elevi, cât şi pentru cadre didactice, părinţi, responsabili din sistem, aş zice că ieri şcoala românească a trăit prima zi în clasa I. Ministrul Daniel Funeriu a fost, la un moment dat, cel mai detestat ministru al Guvernului Boc, dar omul şi-a sacrificat imaginea pentru a ne arăta adevărata faţă a şcolii româneşti în acest an plin de tot felul de nenorociri. Cele două sesiuni de bacalaureat au fost o oglindă pusă în faţa şcolii, dar şi a părinţilor şi şefilor din Ministerul Educaţiei. Şi ce au văzut în oglinzile astea nu le-a plăcut nici lor, nici nouă. Imaginea n-a plăcut nimănui şi a născut întrebări legate de viitorul nostru ca naţiune. Deloc liniştitoare, întrebările au găsit, măcar parţial, răspunsuri potrivite. Unul din ele este acela că, pentru a avea o şansă în lumea reală, elevii trebuie să înveţe nu doar ce, ci şi cum să înveţe. Iar pentru asta trebuie să se prezinte la şcoală nu doar cu trupul, ci şi cu mintea. Poate vor reuşi să redescopere şi plăcerea lecturii, de ce nu?! La urma-urmei, putem spera şi în minuni, în prima zi de şcoală avem voie să visăm frumos şi să gândim pozitiv. De pildă, că legea Educaţiei nu va fi schimbată cu primul prilej, adică atunci când alternanţa la Putere ne va aduce un alt ministru, din alt partid politic. Şi că anul viitor vor fi mai mulţi bani la buget pentru învăţământ, educaţie şi cercetare.

Că tot veni vorba de răspunsuri potrivite, iată că la Colegiul Naţional Mihai Viteazul anul şcolar a început sub auspicii noi. S-a schimbat „garda”, eveniment care aduce un suflu nou, legat de persoana noii directoare, d-na Luminiţa Curceanu. Aşteptările sunt mari, iar noua directoare pare a fi omul potrivit pentru a oferi cele mai corecte răspunsuri acestor aşteptări. Un om dintr-o bucată, mai puţin aplecată spre filozofeli, politică şi temeneli, directă şi practică. Bonus: îndrăgită şi respectată de elevi. Nu are cum să nu-ţi placă un profesor îndrăgostit de meseria lui într-o epocă în care şcoala nu mai prezintă nicio garanţie materială.

Rămâne de văzut cum va armoniza d-na directoare relaţiile din interiorul Colegiului şi cum va răspunde corpul profesoral provocărilor noii legi a Educaţiei, care propune schimbări majore de viziune în sistem. Oricum ar fi, noua conducere are nevoie de sprijinul administraţiei locale, prea puţin implicată până acum în această relaţie.

Şi ca să nu fac doar „teoria chibritului” în jurul sistemului de învăţământ românesc din Sf. Gheorghe, am reţinut şi o idee de ordin practic a d-nei Curceanu: va face eforturi pentru introducerea uniformelor şcolare. Sunt sigur că această iniţiativă va fi sprijinită  de Consiliul de Administraţie al liceului, precum şi de întreaga societate civilă din oraş.