Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a amendat ziarul „Observatorul de Covasna” cu 3.000 de lei şi pe Dumitru Manolăchescu cu 2.000 de lei pentru „discriminarea comunităţii maghiare” din judeţul Covasna.

Motivul invocat de petent (Szilágyi István, din Odorheiu Secuiesc): în editorialul „Agresivitatea ungurilor şi terorismul harcovian”, apărut în ediţia online a Observatorului de Covasna pe data de 1 decembrie 2015, autorul a afirmat lucruri care l-au „discriminat şi jignit în mod vădit, alături de toţi membrii comunităţii maghiare din România”. Reclamantul incriminează două fraze, CNCD se autosesizează din oficiu prin dl. Haller István şi adaugă şi altele: „Ungurii sunt mult mai bine dotaţi decât românii în materie de agresivitate”; „În întreaga istorie a omenirii ungurii nu s-au împăcat deloc cu românii”; „Gest agresiv extrem, propriu unei etnii frustrate”; „Fanatism radicalizat care cloceşte de multă vreme în mintea şi inima ungurilor”.

Grav nu e că avem de plătit o amendă, o vom plăti chiar dacă e profund nedreaptă, nu ne vom umili mergând prin săli de tribunal în speranţa unei drepte judecăţi. Grav e că nu ne-am lămurit dacă e normal şi legal să fim acuzaţi de discriminare pentru exprimarea unor opinii motivate de atentatul care urma să se producă de Ziua Naţională a României la Tg. Secuiesc. Tentativa a fost descoperită la timp de DIICOT, iar autorul ei, un oarecare Beke István, este şi acum în stare de arest, fiind pus sub acuzare. Unde-am greşit? N-au fost şi nu sunt ungurii mai bine dotaţi decât românii în materie de agresivitate? S-au împăcat vreodată, de-a lungul istoriei, românii cu maghiarii de aşa manieră încât să se poată spune că au trăit ca fraţii?! (excludem varianta armoniei comuniste, ireală şi manipulatorie). Tentativa de atentat de la Tg. Secuiesc n-a fost un gest agresiv extrem, propriu unei etnii şi-acum frustrate de „episodul” Trianon, pe care-l acuză şi reclamă oriunde şi oricând?! Nu ni se dau permanent semne ale fanatismului radicalizat în mintea şi inima ungurilor neîmpăcaţi cu istoria şi frustraţi de urmările Trianonului?!

Îmi asum şi sunt dispus să plătesc preţul pentru o singură greşeală: aceea de a fi generalizat. Sub imperiul faptelor tulburătoare de-acum câteva luni am folosit inabil expresia „agresivitatea ungurilor”, reclamantul transferând-o asupra întregii comunităţi maghiare din România. O aiureală, evident, nimeni nu pune semnul egal între o comunitate şi faptele unora dintre membrii ei. Evident, nu toţi maghiarii din România sau ungurii din Ungaria sunt agresivi, frustraţi, fanatici, radicalizaţi. După cum nu toţi românii din România sau din alte ţări ale lumii sunt leneşi, corupţi, hoţi, oameni de care să-ţi fie ruşine. Dimpotrivă. Dar la fel de evident e că nu poţi spune mereu, ca un papagal, într-un articol de presă care se vrea cursiv şi fluent, „o parte a maghiarilor sunt agresivi”, „doar unii dintre unguri sunt frustraţi”, „doar românii şi romii corupţi şi hoţi ne fac de râs peste tot” ş.a.m.d. Evident, când vorbeşti de „unguri agresivi, frustraţi şi radicalizaţi” te gândeşti doar la cei care chiar aşa sunt, nu şi la prietenii sau cunoştinţele cu care te duci liniştit la o bere sau discuţi politică. Trebuie să fii ori naiv, ori de rea-credinţă ca să nu înţelegi că presa foloseşte generalizarea pentru că nimeni nu are mijloace exacte de măsurare a procentelor: sigur că nu toţi sunt aşa sau altfel, dar de unde să ştim câţi anume?!

Argumentele de natură juridică ale Colegiului Director al CNCD nu ne-au convins şi, din păcate, nu lămuresc ce putem scrie şi ce nu, ce adevăr putem spune şi ce adevăr trebuie ascuns, ce înseamnă discriminare şi până unde poate merge libertatea de exprimare a ziaristului şi a cetăţeanului de rând – care, e bine să reţineţi, e mult diminuată faţă de cea a politicianului. Jurnalistul român care ia atitudine împotriva unui act criminal făptuit de un etnic maghiar este din start abonat la o amendă pentru discriminare, pentru că „atinge demnitatea ori creează o atmosferă de intimidare”... la adresa unor persoane sau a comunităţii maghiare. Altceva nu contează. Nu contează, de pildă, că alţi români, oameni şi ei, tocmai scăpaseră de efectele exploziei unor mănunchiuri de petarde la sărbătoarea naţională a României! Nu cumva împotriva românilor prezenţi la Tg. Secuiesc pe 1 Decembrie 2015 urma să fie creată o „atmosferă de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare”?! N-am auzit să se fi autosesizat din oficiu vreun membru al Colegiului Director al CNCD!

Vedeţi şi dvs., cu ocazia asta, cât de încurcate sunt căile presei şi ale instrumentelor cu care suntem noi, ziariştii, monitorizaţi, acuzaţi, judecaţi, amendaţi, penalizaţi, puşi la stâlpul infamiei... Poate vom reuşi să învăţăm cu toţii câte ceva din toată povestea cu terorişti şi discriminaţi. Cine ştie, poate învaţă şi CNCD-ul ceva, dacă nu cumva dumnealor chiar vor fi crezând că le ştiu pe toate, inclusiv cum trăieşte un minoritar etnic român în Secuime. Dacă CNCD vrea să ascundem realitatea după cuvinte, asta vom face. Ca să evităm generalizarea „discriminatorie şi jignitoare”, ne vom găsi un „motto” care să sune cam aşa: „Comunitatea maghiară nu răspunde pentru faptele unor membri ai ei. Prin urmare, atunci când vorbim sau scriem despre agresivitatea, frustrarea, fanatismul, radicalismul maghiarilor ne referim strict la acei membri ai respectivei etnii care se manifestă ca atare şi numai la ei”.