Dacian Cioloş ţine trează atenţia publicului românesc cititor de ziare sau/şi avid de imagine televizată. E o performanţă, au trecut câteva luni de la descăunare şi totuşi lumea şi presa este interesată de CE FACE şi de ce tace CIOLOŞ.

E un subiect gingaş pentru toată lumea politică. Toate partidele par a-i face curte – vorbesc de partidele de Opoziţie, nu de PSD, care n-are nevoie decât de Toader la Justiţie şi Dorneanu la CCR pentru a-şi atinge scopurile. S-au băgat pe fir, iniţial mult mai vocal, PNL şi USR. Cioloş a tăcut adânc, urmând pilda vie a prezidentului Iohannis. Vexate, marile partide mici s-au dat rănite în orgoliul politic: „Nu ne putem închina, dom’le, nu putem sta în genunchi în faţa unuia care nu ne doreşte!”. Corect, dar numai până la un punct, pentru că, după ce-ai depăşit faza narcisistă, ar trebui să te-ntrebi şi de ce nu te doreşte un om cu principii ca Dacian Cioloş...

Românii cu minte au nevoie de un partid care să nu semene cu ce avem acum pe eşichier. Aş zice că USR ar putea fi partidul acela, dar să ai în frunte doi tipi care mai mult tac, cum sunt Nicuşor Dan şi Cioloş, înseamnă să aduci la exasperare un segment de electorat care are nevoie de mobilizare, de oratorie, de oameni care să ştie să fie convingători. Românul nu ţine minte prea multă vreme rezultatele unei guvernări, oricum cei care vin la rând îi desfiinţează pe-ăia care tocmai au plecat. Dar românii abia aşteaptă, în schimb, să fie convinşi, să li se arate un drum, o cale fezabilă, logică, raţională. Împănată şi ea cu nişte promisiuni, că nu poţi merge pe întuneric, ai nevoie de lumini!

Deci, să nu ne amăgim cu Cioloş membru USR. Asta şi pentru că orgoliile au început să se simtă şi la partidul lui Nicuşor Dan. Să nu ne amăgim nici cu Cioloş membru anonim în PNL. Asta chiar n-are sens, pentru că PNL-ul va trebui să fie salvat exact de cei care l-au îngropat: Orban, Turcan, Buşoi şi fata aia care le spune copiilor de la blocuri că PSD le fură sandvişul.

Şi-atunci, ce ne rămâne? Un nou partid? Pare că asta ar fi soluţia de viitor. Un partid pus pe picioare acum de Dacian Cioloş, Vlad Alexandrescu şi Cristian Ghinea poate însemna 10-15% la viitoarele alegeri parlamentare. E puţin? Sigur că e, dar s-ar putea să fie mult mai mult dacă românii vor înţelege, în sfârşit, că e nevoie să se prezinte la vot pentru a curăţa România de ciurucuri politice gen PSD-ALDE.

Olanda ne-a oferit miercuri un exemplu fericit şi grăitor: cu o prezenţă de 82% la vot, olandezii au reuşit să rămână o ţară europeană, preferând un partid pro-UE unuia extremist, populist şi izolaţionist. Dacă uităm lecţia olandeză, vom da în primăvară peste alte alegeri, din Franţa, care se vor desfăşura după acelaşi tipic: o prezenţă mare la vot asigură un parcurs pro-european acestei ţări, măcinată şi ea de orgolii şi fraude politice.

Ce vreau să spun este că nu e prea târziu pentru Dacian Cioloş şi-un nou partid. Dar nici prea devreme. E taman momentul propice pentru ca energia tinerilor care #rezistă încă în pieţele şi pe străzile României să-şi găsească un sens politic. E clar că PSD nu are de unde să mai crească, bazinul electoral al acestui partid şi-a atins punctul maxim. Ce urmează ţine doar de inteligenţa, determinarea şi persuasiunea liderilor dreptei, cu Dacian Cioloş şi noul lui partid în frunte. Ar fi o singură problemă de rezolvat: fostul premier să se hotărască să intre în luptă. Şi nu la remorca unui partid, oricare ar fi el, ci lansându-şi propria formaţiune politică. E destul loc pe dreapta scenei, dacă PNL, USR şi Cioloş renunţă la orgolii excesive.

(Dumitru Manolăchescu)