S-a băgat singur acolo, în troaca din care n-au ieşit încă marii infractori ai neamului, gen Voiculescu, Oprescu, Hrebenciuc... N-au nicio vină Codruţa Kovesi ori procurorii DNA. Doar că, Traiane, trebuie să ai mereu grijă până unde mergi. Şi cu iubirea, şi cu ura. Şi cu pasiunea, şi cu răzbunarea.

Am avut mereu sentimentul că vei putea trece peste povestea anchetării Elenei Udrea. Şi ai trecut, bătrânul lup de mare n-a putut fi atins prea mult de colţul de stâncă ivit din spuma mării în care înota Nuţi sirena. Dar procurorii au lovit din nou, din nou şi din nou. Cât să mai rabde omul?!

Aici e drama ta, Traiane. Şi nu doar a ta, ci şi a mea: te-am crezut făcut din alt aluat. Când le ziceai procurorilor „mergeţi înainte, nu iertaţi pe nimeni, luaţi-mă şi pe mine la întrebări dacă va fi cazul” te-am crezut. Tu, însă, erai doar atins de aripa dreptăţii şi adevărului, nu erai pătruns de fiorul dur, nemilos al ei. Acum, da, acum eşti în situaţia de a fi luat la întrebări. Tu şi familia ta. Inutil să spun că-mi pare rău. Chiar îmi pare. Nu pentru tine şi nici măcar pentru mine, ci pentru toţi cei care au văzut în tine un luptător pentru adevăr şi dreptate. Acum tu ai trecut în tabăra Voiculeştilor, Opreştilor, Hrebenciucilor. Ai devenit un „ciu-ciu” oarecare, unul din marea familie a infractorilor pe cale de a fi răpuşi de procurori şi judecători.

Ţi-au trimis o tangentă la familie. Băi, adevărul nu are preţ. Adică are, dar Traian îl va plăti mereu, indiferent cât de mare va fi el – parcă aşa spuneai, nu?! Păi de ce te-apuci de plâns, de zbierat, de ameninţat prin studiouri ale unor televiziuni în care n-ar fi trebuit să intri niciodată chiar de-ai fi avut nouă vieţi, ca pisicile?! La ce bun? Pe cine crezi că impresionezi? Stai că se poate şi mai rău, ţi-o pot închide pe Ioana, cine ştie, poate şi pe cea mică... Nu spuneai tu că e obligatoriu să credem în Justiţie, tanti aia cu balanţa în mână, întruchipând dreptatea şi echilibrul?

Discursul tău anti Justiţie şi anti DNA seamănă cu jocul ăla de-a spânzurătoarea. Se-apropie laţul pentru că asta-i soarta omului politic român dintr-o perioadă atât de tulbure din istoria noastră. Se-apropie laţul de tine şi de-ai tăi poate şi pentru că ai provocat puţin soarta. În ce mă priveşte, aş fi aşteptat de la tine mai multă decenţă şi forţă lăuntrică după ieşirea din prim-planul scenei. N-am a-ţi reproşa greşeli de „regim politic”, nici nu ştiu la ce-ar folosi, dar să te-apuci să-i loveşti peste degete pe ăia pe care i-ai crescut în spiritul dreptăţii şi adevărului (?!) doar pentru că ţi-au urmat sfatul („luaţi-mă şi pe mine dacă va fi cazul, nimeni nu-i mai presus de lege”...), mi se pare urât de tot.

Acum eşti într-o troacă murdară şi puturoasă tare. Ai pe lângă tine oameni pe care i-ai detestat şi cu care te-ai luptat; o luptă care ţi-a adus avantaje politice şi nu doar, mă gândesc la preţuirea celor care chiar te-au crezut. Te baţi cu Kovesi, te baţi cu Serviciile, te baţi cu oricine se uită urât la fetele tale. E o reacţie absolut firească din partea unui tată care, pe deasupra, datorează mult familiei de lângă care a cam lipsit. Dar nu e o reacţie normală din partea unui fost preşedinte al României care a clamat vreo 10 ani de zile, cât a fost la Putere, că n-are nimic mai sfânt pe lumea asta decât Dreptatea şi Adevărul. În ecuaţia asta, chiar dacă procurorii o mai dau în bară, ar trebui să fii mult mai reţinut cu ameninţările şi istericalele. Altfel, rişti să intri în istorie în aceeaşi troacă murdară din care se adapă geniile hoţomăniei româneşti post-decembriste. Ceea ce nu-ţi doresc fie şi dintr-un minim instinct de conservare pe care un sentimental iremediabil ca mine îl posedă.