Medicul din Hăghig, jud. Covasna, care l-a învățat limba română pe compozitorul și culegătorul de folclor Béla Bartók

La 30 martie 1996, în organizarea Ligii Cultural-Creștine „Andrei Șaguna” și a Fundației „Armonia” a Familiilor Etnic Mixte din România, filiala Covasna, la Balvanyos, a avut loc simpozionul cu tema „Mari prietenii între oamenii de cultură români și maghiari”. Comunicările prezentate cu acest prilej au fost publicate într-un volum, coordonat de Ștefan Rab. În cadrul simpozionului au prezentat comunicări cercetători, muzeografi, arhiviști, istorici, etnografi, muzicologi, preoți, profesori și alți intelectuali din București, Sibiu, Cluj-Napoca, Brașov și Sfântu Gheorghe, în rândul cărora s-au aflat: prof. univ. dr. Corneliu Bucur, dr. Laszlo Ferencz, dr. Alexandru Porțeanu, dr. Szekely Zoltan, Mircea Valer Stanciu, dr. Bartok Botond, pr. Gheorghe Rățulea, Dan Brudașcu, pr. Gyor Biro, Octavian Zegrea, Vasile Lechințan și Ioan Lăcătușu (moderator Ioan Solomon). Cu acest prilej, distinsul cărturar clujean Florea Marin a susținut comunicarea „Béla Bartók ia ore de limba română de la medicinistul Miron Creţu, originar din Covasna”. Prof. univ. dr. Florea Marin, prin opera sa monumentală, este considerat cel mai mare istoriograf al medicinii clujene.

Conferința de astăzi ne oferă un bun prilej de a readuce în memoria generațiilor actuale și a celor viitoare câteva repere biografice ale unui important lider al județului Treiscaune, din perioada interbelică. 

Miron CREŢU (1887-1960), medic, senator, prefect al județului Treiscaune, s-a născut în comuna Hăghig, jud. Covasna. A urmat şcoala primară în satul natal, apoi Liceul „Andrei Şaguna” din Braşov şi Facultatea de Medicină la Budapesta. A obținut Doctoratul în Medicină la Budapesta, în anul 1914, ca bursier al Fundației „Gojdu”. 

Medicul Miron Crețu a făcut parte din elita românească a județului Treiscaune, care a participat nemijlocit la pregătirea, înfăptuirea și consolidarea Marii Uniri, de la 1 Decembrie 1918. A fost medic primar al jud. Treiscaune, îndeplinind în paralel şi alte funcţii în instituţiile judeţului: Consiliul Prefecturii, Comisia interimară judeţeană, fiind numit prefect al judeţului Treiscaune, în anul 1933. A fost senator pentru județul Treiscaune. 

În îndeplinirea dificilei sale misiuni, primul prefect al județului Treiscaune din perioada interbelică, Nicolae Vecerdea, a fost ajutat de o echipă de intelectuali originari din judeţul Treiscaune, în rândul căreia s-au aflat: Grigore Păltineanu, Vicenţiu şi Izidor Rauca Răuceanu, Eugen Sibianu, pr. Aurel Nistor, dr. Miron Creţu, Victor Roman ş.a. 

Dintre aceștia, patru erau doctori în științe, respectiv: Dumitru Caltofeanu, doctorat în Știinţe juridice, Universitatea din Budapesta, 1912; Vicenţiu Rauca-Răuceanu, doctorat în Drept, Universitatea din Budapesta, 1914; Miron Creţu, doctorat în Medicină, Universitatea din Budapesta, 1914; Grigore Păltineanu, doctorat în „Știinţe de stat”, Universitatea din Cluj, 1915.

Din comuna Hăghig este originar și profesorul Nicolae Bogdan (1867-1952), absolvent al Facultăţii de Litere a Universităţii din Cluj. A predat limba maghiară, română şi latină, la „şcolile cele mari româneşti din Braşov” între anii 1892-1916, și este autor de manuale şcolare. După Marea Unire, se stabileşte în Cluj şi este director al Liceului „Regina Maria” din Cluj-Napoca, primul liceu românesc din acest oraş. A fost secretar şi apoi director al Despărţământului Braşov – Treiscaune al ASTREI. 

Între anii 1927-1940, funcţia de medic-şef al judeţului Treiscaune este îndeplinită de dr. Miron Creţu. Bun profesionist și iubitor de dreptate, medicul Miron Creţu dovedea prin fapte, corectitudine şi obiectivitate, perseverenţă şi exigenţă, bucurându-se de prestanţă şi prestigiu.

Prin firea sa activă, reuşea să acopere o paletă largă de aspecte legate de sănătatea şi igiena publică. Numeroase au fost intervenţiile sale pentru terminarea noului pavilion al spitalului din Sfântu Gheorghe (acum devenit cel vechi), cu 140 de locuri, construcţie începută înainte de Primul Război Mondial şi abandonată din cauza acestuia. În lucrarea „Extras din raportul anual asupra stării sanitare a judeţului Treiscaune pe anul 1927”, apărută sub semnătura medicului primar al judeţului, dr. Miron Creţu, la Tipografia „Moricz Istvan” din Sfântu Gheorghe, se spune, printre altele, că o igienă publică corespunzătoare nu se poate realiza, deoarece, „pe de o parte, lipsesc mijloacele cerute de ştiinţă, iar pe de altă parte, concursul societăţii. La acestea se adaugă organizarea deficitară a asistenţei medicale în mediul rural, care se finanţa la data respectivă numai din bugetul local”. (Ioan Lăcătuşu, Personalităţi din Covasna şi Harghita, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1998, p. 77)

În anul 1933, presa locală informează cititorii despre „delegarea lui Miron Creţu în funcţie de prefect al jud. Treiscaune”. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos. 393/1933)

În perioadă interbelică (1919-1940), preşedinţii Despărţământului ASTRA Treiscaune (instituţie care a avut un rol important în promovarea culturii şi spiritualităţii româneşti) au fost: pr. Aurel Nistor, dr. Vicențiu Rauca Răuceanu, Mihai Ţigoianu, Ioan Vintilă, dr. Miron Creţu, Ioan Popa, prof. Petre Marcu şi Eugen Sibianu. 

Dr. Miron Crețu, acționar și membru în conducerea Casei de Credit Agricol

Din răspunsul formulat la cererea Firmei A. Wassermann, din Milano, rezultă că, în anul 1934, în Sf. Gheorghe locuiau 18 medici; o parte din aceştia îndeplineau funcţii administrative: Creţu Miron, Duducz Zoltan, Stanciu Vasile. (ANC, Fond Primăria Sf. Gheorghe, dos. 455/1934)

La 23 septembrie 1935, în Sfântu Gheorghe, are loc „Congresul Partidului Naţional Liberal din Treiscaune”, la care au participat: Alexandru Lapedatu, ministrul cultelor şi artelor, dr. Valeriu Bidu, prefectul judeţului, dr. Miron Creţu, senator, dr. Vasile Stanciu, primarul oraşului Sf. Gheorghe, şi alţi fruntaşi liberali din judeţ. Cu această ocazie, prof. dr. Ştefan Bogdan, şeful organizaţiei locale a partidului, reamintind „principiile de largă şi sinceră democraţie şi de naţionalism luminat” ce guvernau activitatea liberalilor români, referindu-se la realităţile din fostul judeţ Treiscaune, a declarat: „Indiferent de rasă, de religie şi de clasă, noi toţi, românii şi secuii, suntem cetăţenii aceluiaşi stat unitar, cu drepturi şi datorii egale şi de toţi egal răsplătiţi... Vrem sau nu vrem, suntem condamnaţi să trăim aici împreună, români şi secui, încă multe secole şi fără o înţelegere şi fără concesiuni reciproce viaţa liniştită nu este posibilă”. La rândul său, prefectul Valeriu Bidu a ținut să sublinieze: în raporturile sale cu concetăţenii secui şi maghiari, facem distincţie între „marea masă a acestui element paşnic şi muncitor” şi cei „câţiva conducători în slujba Budapestei, adepţi ai curentelor revizioniste”. O poziţie critică a adoptat Valeriu Bidu şi faţă de „politica de izolare”, promovată de conducerea locală a Partidului Maghiar, apreciind că „este o mare greşeală a susţine că un judeţ se poate menţine şi poate prospera fără a se încadra în ritmul general al statului şi fără a-şi însuşi tendinţele şi năzuinţele spre mai bine a acestuia”. („Universul”, din 26 septembrie 1935 și Ioan Lăcătuşu, Personalităţi din Covasna şi Harghita, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1998, p. 23.)

Ceea ce este peren însă, pe acest teritoriu al relațiilor interetnice româno-maghiare, reprezentând un pilon solid de consolidare a acestora pe parcursul vremurilor, face referire la marile prietenii născute între oamenii de știință și de cultură ai celor două etnii. Amintim, așadar, în acest context, relația de prietenie cordială dintre compozitorul și pianistul maghiar, născut lângă Arad, la Sânnicolau Mare, Béla Bartók, creator, printre altele, al „Dansurilor românești” – o suită de șase piese scurte, pentru pian, create în anul 1915, și având ca punct de pornire șase melodii transilvănene pentru vioară, și medicul român Miron Crețu, originar din localitatea Hăghig, județul Covasna, care i-a fost recomandat lui Bartók de către Societatea academică „Petru Maior”, spre a-l ajuta să aprofundeze învățarea limbii române.

Colaborarea dintre Miron Creţu şi Bela Bartók – afirmă scriitorul Florea Marin – a fost foarte bună. Între ei s-au statornicit relaţii de prietenie care s-au menţinut toată viaţa lor. Bartók era mai mare cu şase ani decât Miron Creţu. Mai mult, au întreţinut şi o intensă corespondenţă, păstrată în parte la Arhivele Academiei de Muzică din Budapesta.

Statul român a urmărit de la început cu simpatie şi interes colecţiile folclorice ale lui Béla Bartók privitoare la cântecele şi dansurile populare româneşti din Transilvania. În anul 1924, românii i-au acordat lui Béla Bartók ordinul Bene merenti, clasa I, oferit la reprezentanţa diplomatică a României la Budapesta. Cu această ocazie, Béla Bartók l-a evocat cu recunoştinţă pe dr. Miron Creţu, care l-a ajutat în însuşirea limbii române, având posibilitatea să cunoască şi să înţeleagă mai bine folclorul românesc. Bartók a fost una dintre personalităţile de frunte ale maghiarimii interbelice, care a acţionat pentru fraternizarea popoarelor din bazinul dunărean. Din aceste gânduri s-a născut, în 1929-1930, Cantata profana. În ţara lui – Ungaria – n-a fost înţeles şi în 1940 a emigrat împreună cu familia în SUA.

Înţelegând valoarea colecţiilor folclorice româneşti ale lui Bartók, statul român a achiziţionat o parte dintre ele, astfel că, la cunoaşterea şi conservarea folclorului românesc a contribuit şi marele muzicolog amintit. Pentru acest motiv, pentru că s-a născut pe pământ românesc şi a acţionat în sensul fraternizării popoarelor, Béla Bartók a fost considerat un prieten al poporului român (Florea Marin, „Béla Bartók ia ore de limba română de la medicinistul Miron Creţu, originar din Covasna”, în Florea Marin, Medicii şi Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 1993, p. 140 și Francisc Laszlo, „Limba română a lui Béla Bartók”, în Steaua, Cluj-Napoca, 10/1985, p. 51).

Împărtășind aceeași soartă ca toți liderii români din perioada interbelică, dr. Miron Crețu, după anul 1949, a fost arestat și obligat să muncească la canalul Dunăre – Marea Neagră. La ieșirea din închisoare, i s-a stabilit domiciliul forțat la Vatra Dornei.

Dr. Ioan LĂCĂTUȘU

Drd. Tatiana SCURTU