ACTUALITATE 16 februarie 2014

Donarea de organe (încă) ridică multe semne de întrebare

de Monica Vrânceanu, Székely Emőke | 150 vizualizări

Spitalul Județean din Sfântu Gheorghe este acreditat pentru prelevare, însă DSP Covasna nu a informat populaţia și prea puține se știu despre tot ce înseamnă donarea

Persoanele fără activitate cardiacă la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă și ireversibilă, precum și încetarea ireversibilă a tuturor funcțiilor creierului, confirmată în spital de doi medici primari, pot fi considerate donatori de organe. Declararea morții cerebrale se face de către medicii care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare și transplant de organe. Prelevarea de la persoanele decedate, în lipsa acordului exprimat în timpul vieții, se face numai cu consimțământul scris al cel puțin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor. După prelevarea organelor, legea interzice divulgarea oricărei informații în legătură cu donator, precum și beneficiar. Acest lucru este posibil doar daca familiile celor doi sunt de acord.

Spitalul Județean din Sfântu Gheorghe e acreditat pentru prelevări

Când vine vorba însă de a pune lucrurile în practică, este mai greu; și asta cu atât mai mult cu cât vorbim despre Covasna, un județ mic și fără spitale universitare. Cu toate acestea, Spitalul Județean de Urgență Sfântu Gheorghe este acreditat pentru prelevarea de organe, chiar dacă până acum nu putem vorbi despre nicio intervenție de acest tip. Purtătorul de cuvânt al Spitalului, Pataki Annamaria, ne-a declarat că unitatea are cele necesare pentru prelevare, iar o intervenție de acest tip implică deplasarea aici a medicilor bucureșteni. Teoretic deci, prelevarea de organe se poate face și la noi, dar practic nu am ajuns încă la așa ceva.

Directorul medical Antal Álmos ne-a declarat că deși acreditarea există pentru prelevarea organelor – nu însă și pentru restul de operații la beneficiarii de organe, adică transplant, la Spitalul Judeţean nu s-a făcut încă așa ceva și asta inclusiv pentru că procedeul în sine este unul costisitor.

„Spitalul nostru poate face prelevarea, dar nu au fost cazuri, nici pe organe vitale – cord, rinichi ori ficat. Și asta inclusiv din cauză că nu există o informare în rândul oamenilor, totul e privit cu suspiciune, nu avem o educație în acest sens. Iar obligativitatea informării revine Direcției de Sănătate Publică (DSP) Covasna, ei ar trebui să se ocupe cu asta, să știe care e necesarul, câte cazuri de posibili donatori avem, să facă campanii… Spitalul se ocupă de tratarea pacienților, nu de educarea lor”, a punctat Antal Álmos.

Pe de altă parte, acesta a spus că într-un sistem sanitar cu atâtea lipsuri și tot mai sărac de la un an la altul, aflat la limita subzistenței, este greu să vorbim despre transplantul de organe, care necesită o tehnologie de vârf.

„Sigur că avem și noi necesarul nostru de oameni care au nevoie de organe – ne putem referi aici la cei care fac dializă și sunt în stadiul de a avea nevoie de transplant renal, dar sunt și alții care au nevoie de inimă sau ficat. Dar, repet, e datoria DSP să aibă astfel de date”, a mai spus Antal.

Contactat telefonic, directorul DSP Covasna, Ágoston László, nu a putut oferi prea multe informaţii – nefiind la birou. Şeful DSP a bâjbâit între „Spitalul Judeţean ar trebui să știe ce e cu organele” și „DSP Covasna va porni o campanie de informare”. În același timp, pe pagina oficială de internet a instituției, nu găsim niciun material informativ legat de donarea organelor.

Piața neagră a organelor nu există în județ

Într-o vreme se auzea și la Sfântu Gheorghe cum că anumite persoane s-ar ocupa cu prelevarea ilegală de organe. Acestea sunt însă doar povești, legende de cartier așa cum probabil au fost sau sunt în fiecare oraș. În județul Covasna nu a fost înregistrat niciun caz de trafic de organe.

La nivelul județului Covasna nu am avut niciun caz de prelevare ilegală sau trafic ilegal de organe, așadar piața neagră a organelor nu există aici” – ne-a declarat purtătoarea de cuvânt a IPJ Covasna, Nicoleta Marin.

Tocmai la astfel de situații se referă și Biserica, atunci când privește cu rezerve donarea de organe. Biserica Ortodoxă Română nu interzice donarea organelor și transplantul – așa cum fac alte culte care nu acceptă nici măcar transfuzia sanguină, însă nici nu încurajează aceste practici. Potrivit preotului Sebastian Pârvu, Biserica e mai degrabă rezervată, deoarece tema donării și transplantului de organe ridică probleme legate de moralitate, printre care una aparte: cum ne dăm seama cu siguranță că vorbim despre o moarte clinică? Până unde merge medicina și unde intervine Divinitatea…?

Am avut până acum o singură experiență de acest gen, în care o familie ce avea în moarte cerebrală un membru, mi-a cerut sfatul legat de donarea organelor. Ceea ce le-am spus acelor oameni susțin și acum: dacă Dumnezeu îți oferă șansa de a face un bine, fă-l! Dar fără să cauți un folos material. De asta trebuie să fim foarte atenți, să nu fie vorba despre trafic de organe ci doar despre a face o faptă bună și a salva o viață”, a explicat preotul Sebastian Pârvu.

Oamenii nu sunt informați despre capacitatea Spitalului Județean

Majoritatea oamenilor pe care i-am întrebat dacă ar accepta ca ei sau rudele lor să devină donatori de organe, ne-au privit lung și nu știau ce să răspundă. Ne-au spus că la Sfântu Gheorghe sigur nu se pot preleva organe, așadar aici treaba e ca și inexistentă.

„Nu cred că la Sfântu Gheorghe se pot preleva organe. Aceste operații se fac în orașele mari, nu aici. În principiu eu aș fi de acord să salvez o altă viață, dar nu știu cât de posibil ar fi” – ne-a declarat o femeie de 45 de ani.

Un alt bărbat mai în vârstă spune că nu știe care e procedura în asemenea cazuri. „Eu aș dona dacă va fi să intru în moarte cerebrală, dar nu știu ce trebuie să fac, cui trebuie să îi spun acest lucru. Presupun că e ca un testament. Eu le-am spus copiilor că în cazul în care va fi posibil, să mi se preleveze organele care mai sunt bune, dar știți cum e, dacă mor, ce cuvânt mai am?” – spune pensionarul.

Un alt pensionar spune că nu este de acord cu asemenea operații din considerente religioase, afirmând că fiecare om trebuie să ajungă în pământ așa cum s-a născut. Nici mai mult, nici mai puțin.

Tinerii sunt mai deschiși

Donarea de organe nu este un subiect tabu în rândul generației mai tinere. O studentă din Sfântu Gheorghe ne-a spus că așteaptă cardul național de sănătate pentru că astfel ea și alte persoane își vor da consimțământul sau dezaprobarea față de acest subiect. „Cred că odată ce vom avea cardul național de sănătate, această problemă va intra oarecum într-o linie dreaptă. Persoanele care sunt de acord cu prelevarea organelor vor avea această decizie trecută pe card, și nu va mai fi nimeni care ar putea schimba această decizie. Acum cred că acest subiect poate naște controverse în rândul unei familii. Poate cineva dorește să doneze, iar un alt membru nu. Este mult mai bine dacă omul își exprimă această dorință prin card. Cred că așa donarea de organe va avea un trend ascendent” – ne-a declarat studenta.

Un alt tânăr în vârstă de 32 de ani ne-a spus că el este de acord cu prelevarea organelor sale în cazul în care va intra în moarte cerebrală. „Practic sporturi extreme, așadar riscul unui accident este crescut. Dacă mi se întâmplă să nu mai pot fi salvat, dar aș putea să salvez alte vieți, da, îmi donez organele. Le-am spus acest lucru și părinților, așadar da, la mine treaba e ca și rezolvată. Merg regulat și la donat sânge, așadar nu mi se pare un lucru ieșit din comun nici donarea organelor” – spune bărbatul, un împătimit al motocicletei.

România ocupă unul dintre ultimele locuri la nivel european când vine vorba despre donarea de organe de la pacienții aflați în moarte clinică. În ţara noastră, legea prevede posibilitatea prelevării de organe și transplantul acestora exclusiv în scop terapeutic și în mod gratuit.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.