În săptămâna culturală a celei de-a 26-a ediţii a Zilelor Sfântu Gheorghe, la invitația Bibliotecii Județene „Bod Péter”, vor fi prezenți la întâlnirea cu publicul covăsnean doi autori contemporani români, traduși și în maghiară.

Întâlnirile, organizate sub titlul generic „De vorbă cu literatura”, se vor desfășura la Ceainăria Tein, astfel:

– Întâlnire şi discuţie cu poeta şi scriitoarea Simona Popescu (Bucureşti) – marţi, 25 aprilie 2017, ora 17:30

– Întâlnire şi discuţie cu scriitorul Cristian Teodorescu (Bucureşti) – miercuri, 26 aprilie 2017, ora 17:30.

Interlocutorul celor doi invitaţi va fi criticul literar Adrian Lăcătuş (Braşov).

Despre invitații noștri:

Cristian Teodorescu (1954, Medgidia): prozator, eseist, publicist.

A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în anul 1980. În perioada studenției a fost membru al Cenaclului de proză „Junimea”, respectiv a frecventat Cenaclul de Luni. A debutat editorial în antologia Desant ’83 (Cartea Românească, 1983)A lucrat la revistele Contemporanul și România Literară, a fost redactor-șef adjunct la ziarul Cotidianul și la revista Avantaje. În anii 1985, 1996 și 2009 a primit premii pentru proză din partea Uniunii Scriitorilor din România. Din 2010 este redactor la săptămânalul Cațavencii.

Opere publicate: Maestrul de lumini (povestiri, 1985); Tainele inimii (roman, 1988); Faust repovestit băieților mei, Petre și Matei (1991); Povestiri din lumea nouă (1996); Îngerul de la benzinărie (2003); Maestrul de lumini şi alte povestiri (2005), Medgidia, orașul de apoi (roman, 2009, 2012) Șoseaua Virtuții. Cartea Cîinelui (2015).

În maghiară i se poate citi romanul „Medgidia, orașul de apoi”, apărut cu titlul „Medgidia, a hajdani város”, la Editura Lector din Tg. Mureș, în 2014.

Despre acest roman: „În anii ’40 ai secolului trecut, în Medgidia totul este calm și fiecare pare să-și vadă de treburile lui, până când ecoul războiului ajunge și aici. Micul târg este brusc însuflețit de pasiuni omenești și de lupte politice cu mize mai mici sau mai mari. În decorul său autorul »filmează«, cu maximă acuitate și fidelitate a imaginii, secvențe memorabile din vremea războiului, a rebeliunii legionare ori a ocupației sovietice. Mersul implacabil al istoriei se reflectă, amplificat până la teroare sau chiar până la grotesc, în viața locuitorilor, schimbându-le uneori definitiv destinul.” (libris.ro)

Simona Popescu (1965, Codlea): poetă, prozatoare, eseistă.

Este absolventă a Facultății de Litere a Universității din București (1987). Cariera sa literară datează încă din perioada în care era elevă de liceu la Brașov, mai târziu participă la Cenaclul de Luni și la Cenaclul Universitas. La începutul activității sale literare a fost membră a Grupului de la Brașov, format în anii 1980. A fost puternic legată sufletește de poetul suprarealist Gellu Naum, căruia i-a consacrat două cărți. În anul 1997 a primit Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România pentru romanul Exuvii. Din anul 2014 este conferențiar doctor la catedra de literatură română a Facultății de Litere a Universității din București.

Opere publicate: Xilofonul și alte poeme (poezie, 1990); Pauză de respirație (împreună cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea, 1991); Juventus și alte poeme (poezie, 1994); Exuvii (roman, 1997 – mai multe ediții ulterioare, fiind tradus în alte patru limbi europene); Volubilis (eseuri, 1998); Salvarea speciei (eseu biografic despre poetul Gellu Naum, 2000); Clava. Critificțiune cu Gellu Naum (2004); Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie (2006); Autorul, un personaj (studii, 2015).

În maghiară se pot citi două cărți ale sale: Xilofon (Xilofonul și alte poeme), respectiv Vedlések (Exuvii), apărute la editura budapestană Pont Publishers, în 1998, respectiv 2008.

Despre Exuvii: „Enigmaticul titlu al cărții spune, într-un fel, totul: căci »exuviile« sunt pieile lepădate, carcasele subțiri lăsate în urmă de fluturi atunci când ies din pupe, învelișurile năpârlite ale vietăților care, crescând, se transformă cu totul. La fel facem și noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le îngropăm în uitare. Simona Popescu (…) nu poate și nu vrea să le abandoneze: le strânge, le colecționează, le suprapune într-un timp prezent care, ca într-o sincronie perpetuă, aduna toate vârstele precedente la un loc. Credința ei este că psihologia individuală, identitatea, personalitatea își pierd consistența dacă renunță la pașii anteriori. Nu suntem doar ce suntem, ci și ce am fost.” (libris.ro)

Adrian Lăcătuș (1975, Brașov): critic și istoric literar, conferențiar dr. la Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov, decan al acestei facultăți. În 2009, a primit Premiul ALGCR pentru cea mai bună carte de literatură comparată a acelui an (pentru lucrarea Modernitatea conservatoare. Aspecte ale culturii Europei Centrale – Editura Universităţii Transilvania din Braşov, 2009).