Actorul Zsolt Lovas Fekete, între artă și implicarea în societate

Unii îl știu din mai multe roluri din „Sfântul din Sfântu Gheorghe“, piesă pusă în scenă la Teatrul Andrei Mureșanu (TAM). Alții îl cunosc de la Teatrul Tamási Áron (TTÁ). Dar actorul Zsolt Lovas Fekete are o multitudine de „roluri“ în artă și societate. Despre câteva despre ele, în rândurile de mai jos.

De la grafică la actorie

Zsolt Lovas Fekete s-a născut în 1983 la Sfântu Gheorghe. În familie, nimeni nu avusese înclinații artistice, cu excepția bunicului dinspre mamă, care a fost sculptor în piatră și a cântat la bas. De parcă ar fi dorit să-i calce pe urme, Zsolt a urmat liceul de artă, mai exact, secția de grafică a acestuia. Pe de altă parte, încă de la începutul liceului se simțea atras de teatrul maghiar din oraș și de lumea artiștilor și-și amintește de o bere băută cu trei actori de la TTÁ, care au fost uimiți că un tânăr de vârsta lui era interesat de teatru. După ce a absolvit liceul,  a încercat, fără succes, să intre  la facultatea de Scenografie a UNATC București, apoi a dat, din curiozitate,  la facultatea de Design industrial din Budapesta, fiind conștient că nu are șanse. După cele două eșecuri, un bun prieten, regizorul Zalán Zakariás, l-a invitat pe Fekete să ajute cu scenografia la piesa „Copiii Soarelui“ de Maxim Gorki, pe care o punea în scenă la un festival din Gheorgheni. „Pentru că un actor nu a venit, a trebuit să intru pe scenă cu cinci propoziții. A fost ceva fenomenal, un moment foarte plin de suflet“, își amintește artistul. Momentul era cu atât mai impresionant cu cât Zsolt nu avea nicio pregătire pentru a juca pe scenă. La îndemnul prietenilor, a mers la facultatea de Arte din Târgu Mureș, la modulul de Actorie al programului de studiu Artele spectacolului, unde a intrat pe locul I.

De ce a dat Budapesta pe Târgu Secuiesc

În cei cinci ani i-au plăcut atât facultatea și profesorii, cât și orașul. A jucat încă din facultate, inclusiv în limba română, la Teatrul 74 al lui Nicu Mihoc. După absolvire, în 2010, a intrat într-o trupă de teatru alternativ din Budapesta, clasat printre primele cinci dintre nenumăratele astfel de instituții din Ungaria. Acolo, povestește Zsolt, unii dintre actori, evrei maghiari, îi ziceau „român“ și „țigan“. Le răspundea că e și ungur. „Făceau faze din astea, dar era foarte interesant că în același timp erau și deschiși și mă lăsau să fac ce vreau din punct de vedere artistic“, punctează Zsolt. Tot la Budapesta a cunoscut-o pe nevasta sa, Flora, care își dorea să se mute în Transilvania. După ce soția a rămas gravidă, Zsolt și-a spus că nu vrea să-și crească fata în capitala Ungariei. A hotărât să meargă acasă, dar nu știa unde va lucra. Răspunsul a venit în noiembrie 2012, când  Kolcsár József, directorul teatrului Vigado din Târgu Secuiesc, care organizează spectacole cu diverși colaboratori, l-a chemat în oraș pentru o piesă. „Am primit un contract de un an și am început lucrul acolo. A fost foarte bine un an la Târgu Secuiesc, era un orășel așa micuț unde nu prea se întâmplă nimic, dar a fost ok. Au fost primele zile ale fetiței mele, că acolo s-a născut, la Târgu Secuiesc”, își amintește cu nostalgie actorul.

„Supa“ și „friptura“

După un an, soții Fekete simțeau nevoia să se mute la Sfântu Gheorghe, dar nu găseau nicio soluție, până când actorul a fost invitat să joace într-o piesă la TAM, „Sfântul din Sfântu Gheorghe“, scris de dramaturgul Peca Ștefan și regizat de Ana Mărgineanu. Zsolt a fost distribuit în mai multe roluri, printre care cel al primarului. „O dată de două ori am fost abordat pe stradă: ‘a, tu l-ai jucat pe primar’. Dar eu nu am lucrat foarte mult la personajul acesta al primarului ca să fiu cât mai asemănător cu Árpi (Antal Árpad - n. red.). Nu, eu am jucat scena pe care trebuia s-o joc, am știut că eu sunt primarul și atât, nu era nimic delicat“, spune Fekete. „Sfântul din Sfântu Gheorghe a fost o experiență enorm de mare. Față de experiențele din Budapesta, care mi-au fost de folos, cea cu teatrul românesc și tinerii din el mi-a fost mult mai familiară și mi-a plăcut mai mult. Ei gândesc despre teatru și artă ca și cum ar fi o supă bună, în timp ce ungurii, cei din Budapesta, ca și cum ar fi o bucată de carne puțin prăjită. Supa are mai mult suflet, e mai hrănitoare, carnea e uscată”.

Cum trăiești un vis de zece ani

Pe lângă experiența reîntâlnirii cu modul de a face teatru al românilor, TAM i-a mai oferit ceva. „Aveam un vis, să intru aici, la Sfântu Gheorghe, în teatru. Știam că nu pot să intru la Tamási Áron, vorbisem cu directorul, Bocsárdi Laszlo (...), nu puteau face un contract cu un actor nou“. Într-o zi, chiar când ajunsese cu mașina din Târgu Secuiesc, Zsolt a primit apelul directorului de atunci al TAM, Dan Țopa. Acesta l-a anunțat că va demisiona. „Înainte de-a pleca, vreau să fac ceva bun și să te iau în trupă“, a spus Țopa, potrivit lui Fekete, care îi mulțumește, și pe această cale, fostului director TAM. A intrat în trupă la începutul lui 2015, dar, spune el, la TAM fiind un director intermediar, nu a prins piese noi și nu a avut ce să joace. A primit însă un telefon de la  Bocsárdi, care l-a anunțat că îl poate angaja. Acum, privind în urmă, la atracția față de teatru din adolescență și la episodul berii cu actorii, Zsolt spune că se bucură că ajuns printre actori și și-a împlinit „un vis mare“. Pe de altă parte, „când am ajuns am avut un sentiment foarte ok, dar ceva de genul ‘și acum, ce?’ Trecuse mult timp și s-a amestecat totul în mine“, mărturisește actorul. La TTÁ a avut mai multe roluri, printre care cel al căpitanului din „A douăsprezecea noapte“ de Shakespeare, regia Bocsárdi Laszlo, un pieton în „Bani din cer” de Ray Cooney, regia Zakariás Zalán, sau unul dintre clovnii regelui în „Burghezul Gentilom“ de Moliere (regia Sardar Tagirovsky). „Nu am prins roluri mari. E foarte interesant că regizorul Bocsardi are ceva specific și foarte omenesc în gândirea lui despre teatru. Am lucrat foarte puțin, în Shakespeare, a fost foarte interesant, am învățat mult în puțin timp, dar, fiind un personaj mai mic, nu am putut să acumulez mult. Dar mă bucur că sunt în trupa Tamási Áron”.

Mafiot într-o producție HBO

Zsolt nu se mulțumește cu piesele TTÁ. Alături alți colegi din teatru, el face parte din trupa Tandem care duce piesa „Nimic“, de Jane Teller, în clase de liceu din județ și nu numai. În afară de teatru, a jucat și în filme, printre care ultimul este un serial HBO Ungaria, Aranyélet (Viața de aur) unde întruchipează un mafiot țigan. E cea mai consistentă experiență a lui din lumea filmului și apreciază calitatea celor din echipă și faptul că vor să facă o producție „la nivelul filmului american“, dar, totodată, originală. Actorului îi mai place în serial că, spre deosebire de teatru, „unde trebuie să iei un personaj de la 0, cap-coadă, aici trebuie să prinzi momente (...), să construiești personajul în acel moment, când are scena lui“.

Cu ritmul în sânge

O altă activitate din afara teatrului este participarea la diferite concerte, unde Zsolt se ocupă de percuție în trupele MaskaraDub și Prezeng. „Cânt orice fel de percuție, derbuka, djembe, orice fel de tobă de mână. Când cânt într-o formație, simt un lucru pe care nu pot să-l zic, dar nu cred că alții nu-l simt. Cred că asta vine din sângele țigănesc care-mi curge în vene“, spune artistul, adăugând: „nu e clar dacă sunt țigan sau nu, nu vorbesc limba și mi-am dat seama că pentru a fi un adevărat țigan, trebuie să vorbești limba țigănească. Eu doar simt în sânge și-n suflet că am rădăcini țigănești“.

„Nu ești țigan, dragul meu“

Primele amintiri legate de aceste origini și percepția celorlalți despre ele le are din copilărie, când un coleg dintr-a IV-a i-a spus „țigan“. „Eu nu știam ce înseamnă, dar simțeam că ceva nu e ok. Am început să plâng și i-am dat un pumn“. Fugind acasă, Zsolt i-a povestit, cu lacrimi în ochi, mamei. „A fost faină situația, deseori le povestesc prietenilor mei, că mama mi-a răspuns: dar tu nu ești țigan, dragul meu, noi nu suntem țigani, țiganii sunt cei care-s puturoși“. Cu timpul, tânărul a devenit conștient de aceste origini și spune că a putut avea beneficii de pe urma etniei - de exemplu, să intre la facultate pe locuri speciale - dar nu a vrut să profite.

Festivalul din Őrkő

Pe de altă parte, nu s-a mulțumit să-și simtă glasul sângelui în momentele artistice, ci s-a implicat pentru comunitatea romă din Sfântu Gheorghe. „M-am dus la Őrkő, mi-am dat seama că vreau să ajut copiii de acolo să aibă și ei șanse în viață cum am avut eu. Eu am avut noroc cu mama mea, care m-a ajutat enorm, dar nu cred că părinții din Őrkő își ajută copiii să aibă o perspectivă în viață“. Zsolt spune că pentru a înțelege cum funcționează o comunitate, este nevoie de timp. Totuși, actorul a început deja să facă mai multe activități pentru binele comunității, cum ar fi să bată toba alături de copii și să le citească povești. Totodată, cu ajutorul asociației Larmafa, Zsolt a organizat în octombrie 2016 prima ediție a festivalului „Manus - întâlnirea țiganilor din Őrkő“, organizat în afara orașului, în preajma cartierului locuit de romi, după lacuri. Deși a beneficiat de mai multe finanțări, inclusiv de la Primăria Sfântu Gheorghe, festivalul nu a avut resurse materiale suficiente. Pe de altă parte, o resursă care nu le-a lipsit organizatorilor și participanților a fost inima: „A fost un festival micuț, dar drăguț, familiar. Nu au venit mulți oameni, dar a fost o întâlnire, nu conta că un „alb“ se întâlnește cu un țigan și cântă, ci un om cu alt om“. Printre participanți s-au numărat formații din Ungaria, printre care Parno Graszt, binecunoscută amatorilor de muzică tradițională țigănească.

Planuri de viitor

La următoarele ediții, Zsolt dorește o dimensiune internațională a Întâlnirii țiganilor, cu evenimente teatrale și literare. Totodată, Zsolt și prietenii lui vor să trimită copiii talentați din Őrkő la o școală din Budapesta, pentru a-i ajuta să-și atingă scopurile în viață. O vor face cu ajutorul lui Varga Guszti, liderul formației Kali Jag, care se ocupă de această școală. Printre alte planuri de viitor se numără continuarea filmărilor la serialul HBO - „dealerul pe care-l joc nu a murit“, zâmbește Zsolt - și vizitarea unui festival din occident dedicat performance-urilor, producții în care teatrul se întâlnește cu muzica. „Apoi aș vrea să joc cât mai multe spectacole aici la Tamási Áron. Dar aș vrea și să prind și ceva mai micuț la Teatrul Andrei Mureșanu, îmi lipsesc mult fetele și băieții de acolo”, încheie actorul.

(covasnamedia.ro)