În noiembrie 2023, cântarul arăta 127 de kilograme, iar viața lui Marius Calcea părea un labirint de obiceiuri haotice și haine mărimea 3XL. Astăzi, la 33 de ani, tânărul care lucrează la Primăria din Barcani nu mai este doar un om care a slăbit, ci un om care s-a regăsit. În doi ani a ajuns la 84 de kilograme. Marius ne-a arătat culisele unei lupte care a început cu o intervenție chirurgicală, dar s-a câștigat la sală și în propria minte. Am stat de vorbă cu el despre cum e să „nu te mai minți” și să lași în urmă, definitiv, omul care te ținea pe loc.

– În noiembrie 2024, sărbătoreai un an de când ai scăpat de „omul în plus”. Cum te simți acum?

Astăzi mă simt, în primul rând, liniștit. Atunci, la un an după slăbire încă exista frica aceea că mă pot întoarce de unde am plecat. Acum, după mai mult timp, nu mai trăiesc cu frica asta. Nu mai e o luptă zilnică, e un stil de viață. Nu mai simt că mă țin de ceva, ci că asta sunt eu.

– Menținerea e adesea mai grea decât slăbirea. Ce te-a ținut motivat după ce entuziasmul de la început a dispărut?

La început am fost motivat de cântar. Zburau kilogramele cu zecile. După aceea am fost motivat de ceea ce vedeam în oglinda. Dar, pe termen lung, te motivează starea ta. Energia, somnul, felul în care te simți în pielea ta. Când ajungi să guști asta, nu mai vrei să te întorci înapoi.

– Familia ta continuă să „îndulcească” Barcaniul cu prăjituri. S-a schimbat relația ta cu afacerea familiei?

Foarte mult. Înainte eram primul degustător. Acum sunt primul care spune „mai puțin zahăr”. Am învățat să am o relație echilibrată cu mâncarea. Nu mai e recompensă, nu mai e refugiu, e pur și simplu hrană. Iar asta mi-a schimbat complet perspectiva.

– Povesteai amuzat despre începuturile tale stângace la sală. Acum te antrenezi singur sau tot cu cineva?

Adi Vlad de la AdyGym este omul care mi-a ghidat pașii din prima zi în care am intrat în sală și o face chiar și astăzi. În sportul acesta nu ești niciodată suficient de pregătit încât să nu mai ai nevoie de cineva care să te corecteze. Execuția face diferența, iar faptul că am avut mereu pe cineva atent la detalii m-a ajutat enorm.

Încă de la început am colaborat, atât pe partea de alimentație, cât și pe partea de antrenament, cu doi antrenori din mediul online. Lucrul acesta m-a ținut mereu în priză, responsabil și motivat să nu renunț.

– După ce ai oscilat între extreme, ai ajuns astăzi la echilibrul fizic pe care ți l-ai dorit?

Da. Am fost și foarte gras, și foarte slab. De la peste 130 kg ajunsesem să am sub 70 kg. Acum sunt exact aproape unde mi-am dorit: un fizic atletic, ușor definit, dar sustenabil. Nu mai alerg după extreme, alerg după echilibru.

– Care este lucrul pe care îl poți face astăzi cu ușurință, dar care era imposibil pentru tine la 127 kg?

Printre multe lucruri necesare pe care astăzi le fac cu ușurință, unul dintre cele mai importante este faptul că pot să îmi îngrijesc singur pedichiura cu ușurință fără toate amețelile și supraefortul de a duce la îndeplinire această nevoie. 

– La Primărie, printre acte și taxe, se întâmplă să primești și întrebări despre rețeta succesului tău?

Da, și foarte des. Mulți mă întreabă cum am reușit. Trăind într-o comunitate mică, cunoscând pe toată lumea, există mereu întrebări despre procesul meu. Le spun mereu același lucru: nu există rețetă secretă, există consecvență. Schimbările mici, repetate zilnic, fac diferența.

– Care este cel mai emoționant mesaj primit de la cineva care s-a apucat de sport inspirat de tine?

Un mesaj de la o persoană care mi-a spus: „M-am apucat pentru că dacă tu ai putut, înseamnă că pot și eu”. Asta m-a emoționat, pentru că mi-am dat seama că povestea mea a devenit pentru cineva un punct de plecare.

– Privind în urmă, crezi că ai fi reușit această transformare fără intervenția chirurgicală de micșorare a stomacului (gastric sleeve)?

Sincer, nu. Doar dacă eram de la început un iubitor al sportului și dacă aș fi găsit ambiția și răbdarea să încep procesul atunci. Intervenția  a fost doar un instrument. Fără sport puteam ajunge foarte slab și în foarte scurt timp, ceea ce probabil nu mi-ar fi schimbat stilul de viață și puteam să ajung înapoi de unde am plecat, poate și bolnav. Dar nu această intervenție a făcut schimbarea. Schimbarea a venit din disciplină, din felul în care mi-am schimbat complet stilul de viață după aceea, din stilul alimentar, modul de odihnă și antrenament.

– Din perspectiva omului care a trecut prin tot procesul și a menținut rezultatul timp de peste doi ani, care este acel prim pas, mic, dar esențial, pe care îl recomanzi cuiva care nu știe de unde să înceapă transformarea?

Primul pas nu ține de dietă sau de sală. Ține de o decizie sinceră cu tine însuți: să nu te mai minți. În momentul în care încetezi să îți mai găsești scuze și accepți real unde ești, schimbarea începe de la sine. Pentru că atunci nu mai cauți soluții rapide, ci ești dispus să construiești, pas cu pas, ceva care să dureze.

***

Marius a lăsat în urmă scuzele, frica, amețelile și cele 127 de kilograme, dar a păstrat ceva mult mai prețios. Convingerea că echilibrul este singura cale sustenabilă. La doi ani de la începutul călătoriei sale, el nu mai aleargă după extreme, ci se bucură de libertatea gesturilor simple pe care mulți le luăm ca fiind firești. Este dovada vie că, atunci când încetezi să-ți mai găsești scuze, viața se transformă dintr-o luptă continuă într-o așezare liniștită. Iar pentru cineva aflat astăzi în impas, succesul lui Marius este cel mai bun punct de plecare.