Există momente în care întreaga noastră comunitate simte o bucurie uriașă. Succesul lui Darius Manea este unul dintre ele. Băiatul care în copilărie privea cerul din județul Covasna printr-un binoclu și se juca „de-a turnul de control” a demonstrat că visurile mari nu au limite geografice. Astăzi, el este, oficial, șeful de promoție al uneia dintre cele mai dificile facultăți din țară. Noi i-am urmărit pașii încă de pe vremea când aducea premii la matematică pentru județul nostru. 

Deși a cucerit elita ingineriei din Capitală, Darius a rămas același tânăr simplu și modest. Recunoaște că în București a dus dorul familiei, al munților și al aerului curat de acasă și că secretul lui nu a fost vânătoarea de note, ci o curiozitate nativă, transformată în pasiune pură. Am vorbit cu el despre amintirile frumoase din copilărie, dorul de casă, secretele succesului la Politehnică și sfaturile prețioase pe care le oferă tinerilor care vor să își urmeze propriul vis. 

– Cum a început pasiunea ta pentru aviație? A fost un vis din copilărie sau a apărut pe parcursul anilor de liceu, în perioada în care excelai la matematică?

Pasiunea mea pentru aviație a început încă din copilărie. La vârsta de 10 ani am avut primul zbor, iar senzația de a fi în aer și imaginea avioanelor m-au fascinat imediat. Ulterior, am descoperit aplicația Flightradar24 și obișnuiam să urmăresc destinațiile avioanelor pe care le vedeam pe cer. Mă jucam cu binoclul „de-a turnul de control” și mă gândeam, cu fascinație, că un avion pe care îl priveam în acel moment putea ajunge, până la finalul zilei, într-un alt colț al lumii.

În anii de liceu, interesul meu pentru aviație s-a consolidat, și astfel am ales Facultatea de Inginerie Aerospațială. 

– În urmă cu câțiva ani, ziarul nostru scria despre rezultatele tale la matematică și despre experiențele tale în cercetarea științifică. În ce măsură te-au ajutat acele realizări din perioada liceului să te adaptezi la ritmul și cerințele dure de la Politehnică?

Baza foarte solidă pe care am construit-o în anii de liceu, cu sprijinul profesorilor mei de la CNMV, m-a ajutat enorm să mă adaptez ritmului și exigențelor de la Politehnică. Faptul că am fost pasionat de matematică, fizică și chimie a făcut ca înțelegerea și asimilarea noilor cunoștințe să fie mult mai ușoară.

În același timp, participarea la școlile de fizică InspYre, (la Frascati), și HSSIP-RO, (la CERN), m-a familiarizat încă cu mediul academic internațional și cu modul de gândire specific cercetării științifice. Consider că toate aceste experiențe mi-au oferit disciplina și încrederea necesare pentru a face față mai ușor provocărilor din facultate. 

– Cum a fost trecerea de la viața din județul Covasna la dinamica unui oraș mare precum Bucureștiul? Ce ți-a lipsit cel mai mult de acasă în primii ani de studenție?

Trecerea a fost destul de bruscă, nu atât din cauza dimensiunii orașului, cât mai ales a ritmului său și a modului destul de haotic în care este organizat. În primii ani de studenție mi-a lipsit, în primul rând, familia, dar și apropierea de natură.

Sunt o persoană care apreciază foarte mult spațiile verzi, aerul curat și răcoros al dimineții, pădurile și munții, iar toate acestea nu le-am regăsit în București. Nu am simțit niciodată că mă identific pe deplin cu orașul, chiar dacă, în timp, am învățat să mă adaptez provocărilor sale.

– Să fii șef de promoție la Inginerie Aerospațială este o performanță deosebită. Care a fost strategia ta de studiu? Ai avut un plan clar încă din anul întâi sau notele maxime au venit ca un rezultat firesc al curiozității tale zilnice?

Nu am avut un plan anume și nici obiectivul de a deveni șef de promoție al specializării mele. Rezultatele au venit mai degrabă firesc, din dorința de a înțelege bine ceea ce studiam și de asemenea din consecvență.

Am încercat să găsesc câte ceva interesant în fiecare materie, chiar și atunci când nu era una dintre preferatele mele. Cred că această curiozitate, alături de seriozitate și de munca depusă pe parcursul fiecărui semestru, a contat mai mult decât o strategie orientată exclusiv spre note. 

– Cum arată viața de zi cu zi a unui student de nota 10? Cât timp îți mai rămâne pentru pasiuni, relaxare și socializare în afara cursurilor și a laboratoarelor?

Cred că expresia „pauzele mici și dese, cheia marilor succese” mi se potrivește destul de bine. Pentru a-mi putea îndeplini sarcinile, simt nevoia să fac în fiecare zi și ceva pentru mine, fie că este vorba despre o ieșire cu colegii, vizitarea unui loc nou sau practicarea unui hobby.

În timpul liber îmi place să călătoresc, să joc tenis, să înot, să mă plimb cu bicicleta, alt hobby ar fi astronomia (să învăț constelații, să mă uit cu telescopul), plane-spotting.

În general, am simțit că îmi rămânea suficient timp pentru relaxare și socializare, atât timp cât mă organizam bine. Desigur, ultimele săptămâni ale fiecărui semestru erau mult mai aglomerate, pentru că se suprapuneau colocviile, proiectele și examenele. Atunci existau și zile foarte încărcate, dar, în rest, am încercat să păstrez un echilibru între facultate și viața personală.

– Ai ales specializarea „Inginerie și management aeronautic”. De ce este importantă această combinație între partea tehnică, inginerească, și cea de coordonare sau management?

Am ales această specializare deoarece mi s-a părut că oferă o abordare integrată asupra domeniului aviației. Ingineria aerospațială este un domeniu foarte vast, iar eu am fost atras în special de zona companiilor aeriene și a aeroporturilor.

În aceste sectoare nu este suficientă doar pregătirea tehnică. Sunt necesare și competențe de organizare, comunicare, planificare și luare a deciziilor. Aviația presupune gestionarea unor sisteme complexe, în care siguranța, eficiența operațională și componenta economică trebuie să funcționeze împreună. Din acest motiv, consider că legătura dintre inginerie și management este esențială.

 – Ai declarat recent că aeroporturile nu sunt doar infrastructuri complexe, ci „adevărate puncte de legătură între oameni, economii și culturi”. Cum vezi evoluția acestor noduri majore de transport în următorii zece ani, în contextul discuțiilor globale despre tehnologii verzi și sustenabilitate?

Sustenabilitatea aeroporturilor a fost chiar tema principală a lucrării mele de licență, iar una dintre concluziile cercetării a fost că sustenabilitatea și competitivitatea nu sunt concepte opuse. Exemplele unor aeroporturi europene, precum cel din Copenhaga, demonstrează că ele pot evolua împreună.

Investițiile în tehnologii verzi consider că nu trebuie privite doar ca o povară financiară. Pe termen lung, acestea pot contribui la reducerea consumului de resurse, la diminuarea emisiilor și la eficientizarea activităților aeroportuare. În acest fel, măsurile de sustenabilitate pot deveni chiar un avantaj competitiv.

În următorii zece ani, cred că aeroporturile vor deveni tot mai digitalizate, mai eficiente energetic și mai bine integrate în sistemele de transport. Ele nu sunt doar infrastructuri destinate deservirii pasagerilor, ci actori logistici, economici, comerciali și sociali importanți, cu un rol major în dezvoltarea regiunilor pe care le deservesc.

 – Dacă ar fi să alegi un singur element care te fascinează complet în aviația modernă, care ar fi acela și de ce?

Dacă ar fi să aleg un singur element, aș spune complexitatea coordonării întregului sistem aeronautic. Mă fascinează faptul că, pentru ca un avion să decoleze și să ajungă în siguranță la destinație, trebuie să funcționeze împreună, cu foarte mare precizie, numeroase componente cum ar fi: aeronava, aeroportul, controlul traficului aerian, echipajele, serviciile de la sol și sistemele informatice.

În spatele unui zbor care pentru pasager poate părea ceva obișnuit există un mecanism tehnic și operațional extrem de complex. Tocmai această îmbinare dintre tehnologie, coordonare și conectarea unor locuri aflate la mii de kilometri distanță mă fascinează cel mai mult.

– Care sunt pașii următori pentru tine? Îți dorești să continui studiile cu un program de masterat în țară ori în străinătate, sau vrei să intri direct în producție și în industria aeronautică?

Voi continua studiile printr-un program de masterat în cadrul aceleiași facultăți de Inginerie Aerospațială. În paralel, îmi doresc să încep să lucrez în industrie, pentru a putea completa pregătirea academică prin experiență practică.Pe termen lung, îmi propun să evoluez profesional în cercetare, aeroporturi sau companii aeriene.

– Mulți absolvenți de top din domeniile tehnice aleg calea străinătății după facultate. Cum vezi oportunitățile actuale din industria de profil din România? Există spațiu de dezvoltare pentru tinerii ingineri?

În industria aviatică din România există, cu siguranță, spațiu de dezvoltare, însă consider că nivelul și diversitatea oportunităților disponibile în prezent nu sunt încă la nivelul celor din unele țări cu o industrie aeronautică mai bine consolidată.

Pentru evoluția domeniului cred că este important ca firmele să ofere oportunități tinerilor absolvenți bine pregătiți, iar universitățile să își adapteze permanent programele de studiu la evoluțiile tehnologice și la cerințele reale ale angajatorilor. Cred că există potențial în România, însă acesta poate fi valorificat doar printr-o colaborare strânsă între mediul universitar și industrie.

– Ce le-ai transmite tinerilor și elevilor din județul Covasna care sunt pasionați de științe exacte, dar care ezită să aleagă o facultate considerată dificilă? Care este cel mai important sfat pe care îl poți oferi din propria experiență? 

I-aș sfătui să nu se lase descurajați de reputația unei facultăți considerate dificile. Atunci când există pasiune, putem ajunge să realizăm lucruri de care nici noi nu ne credeam capabili. Este important să aleagă ceea ce își doresc cu adevărat și să descopere prin propria experiență dacă acel drum li se potrivește, fără să se lase influențați prea mult de părerile altora, deoarece parcursul fiecăruia este diferit. Pot afirma cu siguranță că nu contează locul din care pornești, atâta timp cât ai încredere în forțele proprii.

În același timp, le-aș recomanda să nu transforme facultatea în singura lor preocupare. Socializarea, hobby-urile și experiențele din afara cursurilor contribuie, la rândul lor, la formarea personală și profesională.

Citește și: 

• Darius Manea din Covasna a câștigat un premiu important în matematică 
• Visurile unui elev covăsnean care a fost în inima cercetării științifice