Daria Maria Buzea are 16 ani, iar recent a finalizat clasa a IX-a la Liceul Teoretic ,,Mircea Eliade” din Întorsura Buzăului. Tânăra este o elevă entuziastă și dedicată, care își propune să aducă o contribuție la schimbarea în bine a viitorului țării. Cu un număr mare de hobby-uri, printre care se numără muzica, pictura și teatrul, Daria se implică în diverse activități pentru a-și exprima creativitatea și a transmite mesaje prin artă. Voluntariatul a avut un impact semnificativ în viața ei, i-a oferit o perspectivă nouă asupra lumii și i-a inspirat dorința de a face o schimbare în viața altora. În viitor, Daria își dorește să ajute copiii din zonele defavorizate și să împărtășească din cunoștințele și experiențele sale prin călătorii în străinătate. Tânăra își admiră părinții și profesorii și consideră că fiecare persoană din jurul său poate fi o sursă de inspirație. Mesajul pe care îl transmite tinerilor este să viseze și să muncească pentru a-și atinge scopurile. Puteți să o cunoașteți mai bine pe Daria Maria Buzea în următorul interviu. 

- Cine este Daria Maria Buzea? Cum te-ai descrie în câteva propoziții?

O întrebare destul de grea: ,,Cine este Daria Maria Buzea?”. Sincer, de mult încerc să găsesc răspunsul la această întrebare, dar tot ceea ce pot spune momentan este că în fiecare zi descopăr o altă parte din mine, o nouă Daria. 

Cred că niciodată nu voi putea să răspund la această întrebare. A descoperi cine ești cu adevărat este un secret al eternității. Momentan, adică astăzi, Daria este o fată care încearcă să se implice în cât mai multe activități, o persoană empatică și o fată căreia nu îi e frică să înfrunte valurile vieții.

- Ce hobby-uri ai?

Niciodată nu am timp să mă plictisesc, iar acest lucru li se datorează părinților mei, care mereu m-au sprijinit și încurajat să încerc cât mai multe lucruri. Astfel, astăzi, am ajuns să am un număr foarte mare de hobby-uri. Îmi place tot ce ține de artă, muzică, teatru, pictură, dar ceea ce mi se pare mie fascinant legat de artă este faptul că arta implică suflet, arta este oglinda sufletului artistului.

Pictez și cânt doar când simt, iar când o fac, o fac cu suflet. Fiecare tablou pictat de mine transmite o emoție, fiecare melodie pe care o interpretez transmite un mesaj. Consider că mai întâi trebuie să simți ca să transmiți un mesaj celor din jurul tău. Printre pasiunile mele se numără și sportul. Am încercat aproape toate sporturile, dar cel la care m-am oprit a fost înotul. Am practicat înot de performanță, doar că din cauza distanței și antrenamentelor insuficiente nu aveam cum să fac mare performanță. Colegii mei de înot se antrenau aproape în fiecare zi de 2 ori, iar eu făceam mari eforturi pentru a ajunge măcar de 2 ori pe săptămână, pentru că nu aveam unde să mă antrenez aici în zonă.

- Povestește-ne despre relația ta cu teatrul. Când și cum ai descoperit că ești pasionată de latura asta?

Despre relația mea cu teatrul nu pot spune decât că a fost dragoste la prima vedere. Încă îmi amintesc cum în clasele primare mă uitam la elevii de gimnaziu și la mama mea cum puneau în scenă ,,O scrisoare pierdută”. Îi priveam cu multă admirație și atunci în gândul meu mi-am spus: ,,Când o să cresc mai mare o să fac și eu teatru!”. Anii au trecut, iar eu am intrat în trupa de teatru a școlii. Încă de la prima scenetă jucată, am știut că sunt făcută să joc teatru, chiar dacă tremuram din cap până în picioare. Acea adrenalină nu se compară cu nimic în lume. Eu trăiesc prin teatru! Teatrul îmi permite să trăiesc mai multe vieți în una singură.

- Care sunt materiile tale preferate la școală?

Cât despre materiile mele preferate la școală, nu pot spune decât faptul că toate au un rol în viața mea. Chiar dacă unele sunt de neînțeles pentru mine, eu încerc cu pași mici și multă muncă să fac imposibilul posibil. De exemplu, în momentul de față materiile pe care le iubesc cel mai mult sunt materiile pe care le uram înainte și anume Limba Engleză și Limba și Literatura Română. Le uram, doar pentru că aveam eu un blocaj mental care se numește ,,nu vreau/nu pot”. Cu timpul, am învățat să elimin aceste cuvinte din vocabularul meu. Acum acestea sunt înlocuite cu ,,încerc/da, eu pot!”. De ce aceste două materii? Pentru că sunt materiile prin care eu mă pot exprima liber, îmi pot spune toate ideile, pentru că prin intermediul acestora sufletul meu călătorește dintr-o lume în alta, chiar dacă eu mă aflu doar în sala de clasă. 

- Când ai început activitatea de voluntar şi în ce a constat ea?

Activitatea de voluntariat am început-o în urmă cu foarte mulți ani. Nici nu îmi pot aminti care a fost aceea pentru că au fost atât de multe încât îmi e foarte greu să-mi aduc aminte, dar tot ceea ce îmi pot aminti este faptul că încă de la prima activitate de acest gen mi-am promis mie că voi continua să fac acest lucru până când voi mai putea. Sentimentul pe care îl simt când ajut oamenii nu se compară cu nimic în lume, zâmbetele de pe chipurile oamenilor și poveștile lor de viață mă încurajează să continui. 

- Ce ai câștigat de pe urma voluntariatului?

Am câștigat foarte multe, dar vreau să încep prin a răspunde la întrebarea tatălui meu care atunci când aude în câte activități de voluntariat mă implic mereu mă întreabă : ,,De ce atâta voluntariat?”. Ei bine, tati, pentru că prin intermediul voluntariatului am aflat ceea ce îmi place să fac cu adevărat – să ajut. Pentru că un zâmbet pentru mine valorează mult mai mult decât ar valora banii vreodată. Pentru că prin intermediul acestuia am câștigat foarte mulți prieteni, foarte multă maturitate, organizare, experiență de viață și cel mai de preț câștig – am descoperit ceva ce mă face cu adevărat fericită. 

- Povestește-ne despre un caz care te-a făcut să privești voluntariatul dintr-o altă perspectivă.

Ceva ce m-a făcut să privesc voluntariatul dintr-o altă perspectivă a fost momentul în care simțeam că nu sunt fericită, momentul în care aveam totul și nu aveam nimic. Voluntariatul este cel care mi-a demonstrat opusul. Mi-a demonstrat că ar trebui să fiu fericită, în primul rând pentru că exist, iar mai apoi pentru că am în jurul meu oamenii care mă iubesc și care mă sprijină și mă vor încuraja să continui cu tot ceea ce fac.

- Ce opțiuni ai pentru viitor? Ce carieră ai dori să urmezi?

Încă nu știu sigur ce vreau să fac pe mai departe, dar ceea ce știu sigur este că vreau să fac o schimbare în această lume. Am multe planuri de viitor, cum ar fi: aș vrea să ajung măcar o dată în Africa sau alte regiuni sărăcăcioase ale lumii într-o acțiune de voluntariat pentru a ajuta copiii de acolo, pentru a le deschide și lor noi oportunități, așa cum mi-au fost oferite mie. Un alt plan pe viitor este să prind o bursă de studiu în străinătate, iar mai apoi, de ce nu, să fac înconjurul lumii împărtășindu-le oamenilor tot ceea ce am eu de spus. Vreau să duc România departe!

- Ai dori să studiezi în țară sau în străinătate?

Momentan, încă nu sunt sigură. M-am tot gândit la acest aspect. Încă de când mi-am descoperit pasiunea pentru limba engleză am visat că voi studia în străinătate. Încă visez că voi prinde o bursă în străinătate, visez, dar am și început încă de acum să mă ocup de acest aspect. 

- În ce măsură crezi că rezultatele bune la școală și implicarea în activitățile de voluntariat îți asigură succesul în viața de adult?

Din punctul meu de vedere, rezultatele bune la școală îți pot asigura o facultate bună sau un loc de muncă bun, pe când activitățile de voluntariat și activitățile extrașcolare te pregătesc pentru viața de adult, te responsabilizează și în foarte multe cazuri poți descoperi ceea ce-ți place cu adevărat, îți poți descoperi calea. Împreună, cele două, nu vor conduce decât spre un viitor reușit, asta dacă și dacă tu îți dorești. 

Prin urmare, sfatul meu pentru tineri este să accepte fiecare oportunitate. Nu aveți nimic de pierdut, aveți doar de câștigat! Timp este pentru toate dacă știi cum să ți-l gestionezi. „Nu am timp pentru asta” este doar o scuză. Dacă nu acum, atunci când!? 

- Cine sunt modelele tale în viață, persoanele pe care le admiri și care te inspiră?

Dacă aș fi primit această întrebare acum câțiva ani probabil aș fi răspuns cu Ariana Grande sau Selena Gomez, dar pentru că și eu m-am schimbat și maturizat, mi-am dat seama de faptul că persoanele pe care le admir cel mai mult sunt persoanele pe care le am în față în fiecare zi din viața mea.

În primul rând, părinții mei, care de-a lungul vieții mele și a fratelui meu s-au asigurat că vom avea tot ceea ce nu au avut ei. Îi admir foarte mult pentru asta. Mi-au mai demonstrat și faptul că fără muncă nu ai nimic, dar și că pentru a fi respectat trebuie să-i respecți pe cei din jurul tău. Printre persoanele pe care le admir se numără profesorii. Având o mamă profesoară, cred că am înțeles mult mai bine câte sacrificii face un profesor pentru școală, iar respectul meu pentru acești oameni este imens. Sunt recunoscătoare pentru faptul că am avut oportunitatea de a avea așa profesori, învățătoare, educatoare foarte dedicați meseriei pe care o au. Pentru mine, fiecare om are ceva din care am de învățat. Spre exemplu, pentru mine fiecare coleg din clasă este o sursă de inspirație și aici nu mă refer la copiat, ci mă refer la faptul că îi admir pentru cine sunt cu bune, cu rele, dar eu iau în calcul acum doar calitățile. Consider că noi suntem produsul tuturor modelelor noastre din viață, iar tot ce pot face eu în acest moment este să sper că așa va fi. Mai am multe de învățat, dar cu ajutorul oamenilor din jurul meu care mă inspiră sunt sigură că voi reuși. Nu sunt mulți, dar sunt valoroși.

- Ce mesaj ai vrea să transmiți tinerilor de azi?

Un mesaj pe care vreau să-l transmit tinerilor de astăzi este că trebuie să viseze, iar mai apoi să muncească pentru a atinge acel vis. Fără muncă nu există succes, iar din punctul meu de vedere cheia succesului apare în momentul în care singura ta concurență ești tu, cel de ieri. Doar în acest fel putem evolua, dacă ne urmărim în fiecare zi evoluția noastră.

Totodată, aș mai vrea să le transmit faptul că oamenii din jurul nostru, unii dintre ei, sunt doar pasageri în viața noastră și asta nu pentru că sunt răufăcătorii poveștii, ci pentru că fiecare dintre noi este diferit în felul lui. Nu toți empatizăm unii cu alții. Și un slogan pe care mie îmi place să-l folosesc: ,,Răspunde răului cu bine! În acest fel poate răul se va transforma în bine”. 

***

Acest interviu face parte din campania „Tineri fără etichete: 20 de portrete”. Numele celor care vor face parte din campanie depind de propunerile și sugestiile cititorilor noștri, așa că ai ocazia să te alături și tu ziarului Observatorul de Covasna în demersul de a promova și evidenția tinerii fără etichete, care reprezintă adevărate modele de inspirație pentru comunitatea noastră! 

Poți să ne scrii pe Facebook, Instagram, WhatsApp (0752.212.058) sau e-mail: iulia.draghici@comparty.org. Avem nevoie de numele complet, contact (telefon, e-mail, Facebook, Instagram – orice modalitate prin care putem să luăm legătura) și argumentele pentru care merită să intre în campania noastră.