Cristina, originară din Întorsura Buzăului, este una dintre acele femei care schimbă lumea în tăcere, prin gesturi simple, dar pline de compasiune. De peste două decenii, și-a dedicat viața îngrijirii celor vulnerabili, fie în străinătate, fie acasă, unde continuă să aducă alinare prin munca sa alături de Asociația Caritas Alba-Iulia. Prin dedicarea și empatia sa, reușește să ofere nu doar sprijin, ci și speranță celor care au cea mai mare nevoie.

- Cine este femeia care face diferența? Povestește-ne puțin despre tine și parcursul tău!

Sunt Cristina, simplu. Am 43 ani, sunt mama unei tinere de aproape 19 ani, și cred că e mult mai uşor să îi las pe ceilalți să vorbească despre mine decât să mă prezint eu. În ultimii cel puţin 22 de ani, activitatea mea principală a fost să le fiu alături şi să îi îngrijesc pe cei care nu pot face asta singuri. 15 ani am avut grijă de bătrânii italienilor, ca multe alte femei din zona noastră, însă după întoarcerea acasă am continuat să fac acest lucru alături de Asociația Caritas Alba-Iulia, unde sunt angajată de 2 ani și cu care simt că împărtășesc valori comune.

- Dacă succesul ar avea o definiție personalizată, cum ar suna în viziunea ta?

Nu ştiu dacă se poate numi succes, însă gândul mă duce la liniște sufletească, la munca făcută cu sens, şi mai presus de toate, la bunăstare din punct de vedere al sănătăţii. În sufletul meu număr succesele în funcție de cât de mult se îmbunătăţeşte starea generală a oamenilor pe care îi ajut.

- Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit pentru munca și pasiunea ta?

Am primit apreciere de-a lungul timpului: fie remunerație, poate cadouri simbolice, îmbrăţişări sau cuvinte calde şi le-am primit pe toate cu sufletul deschis, şi chiar simt că ceea ce fac, cu drag zi de zi, este apreciat atunci când mi se spune că sunt singura care le vede durerea și care le-o alină.

- Care este cea mai mare provocare pe care o întâmpini în activitatea ta?

Suferinţa provocată de neputinţă, la care asist mereu și pentru care îmi este omeneşte imposibil să fac ceva.

- Dacă ai avea o baghetă magică, ce ai schimba în comunitatea covăsneană pentru a o transforma într-un loc de vis?

Dacă aş avea o baghetă magică aș face oamenii mai toleranţi şi mai deschişi către semenii lor. Cred că autoritățile locale au ajutat foarte mult în ultimii ani aspectul acesta social, au susţinut îngrijirea bătrânilor, lucru pe care, atunci când eu lucram în străinătate, îl vedeam acolo şi-mi imaginam că ar fi de mare ajutor şi la noi în comunitate. Însă adevăratul meu vis, care nu se poate îndeplini cu nici o baghetă magică, este să nu mai existe oameni singuri… să fie în așa fel rânduite lucrurile în viață încât să nu trăiască nimeni, niciodată, singur.

***

Acest interviu face parte din campania „Femei care fac diferența”, prin care aducem în prim-plan poveștile celor care contribuie activ la schimbarea comunității prin pasiune, muncă și dedicare. 

În cadrul aceleiași campanii, am stat de vorbă, până acum, cu Igyártó Réka, Florentina Floroianu și cu Sándor Lilla. Rămâi alături de noi pentru a descoperi și alte povești inspiraționale despre femei care schimbă lumea prin ceea ce fac.