Pe Igyártó Réka o vezi mereu în acțiune și cu o dorință constantă de a face lucrurile să se întâmple. Ea este motorul din spatele multor inițiative și indiferent dacă a fost în lumea radioului, a publicității sau a administrației, a avut mereu un scop clar: să contribuie la binele comunității. Pentru Réka succesul nu se măsoară în titluri, ci în impactul pe care îl are asupra celor din jur. Am discutat cu ea despre studii, carieră, despre pasiunea pentru cărți și călătorii. Descoperă, așadar, povestea unei femei care nu știe ce înseamnă să stea pe loc.

- Cine este femeia care face diferența? Povestește-ne puțin despre tine și parcursul tău!

Mă numesc Igyártó Réka și am 40 de ani. Nici nu știu de unde să încep să povestesc despre mine. De mic copil îmi plăcea să citesc, un lucru „sugerat” de bunicii mei, dar a ieșit perfect, pentru că și acum este un hobby care mă definește. Probabil de aici am primit și plăcerea de a călători, din cărți și din povestirile descrise. Am copilărit în Poian, la bunicii mei, acolo am fost și la grădiniță, iar după, am început școala la Liceul de Artă. Am fost în clasă de profil muzică, cu specializarea la pian. Mi-a plăcut la nebunie la Liceul de Artă. Până în ziua de astăzi ne întâlnim cu colegii mei, povestim, avem relație bună și sunt foarte mândră de cei care și acum lucrează în domeniul muzicii cu mult succes.

Din clasa a 9-a am schimbat școala la inițiativa părinților mei. Atunci eram un pic supărată, dar au avut dreptate. Am continuat la Liceul Teoretic Mikes Kelemen. Cred că în clasa a 11-a am decis că vreau să fac Dreptul. Am dat examen de admitere la Brașov, unde am și intrat, dar întotdeauna am vrut la Cluj-Napoca să mă duc. Am încercat norocul și acolo, și așa am devenit eleva Facultății de Drept Babeș-Bolyai din Cluj. Au fost 4 ani minunați, am iubit fiecare clipă din anii din Cluj.

După facultate, am venit acasă și am început să lucrez la un birou parlamentar. După acest start a urmat o perioadă foarte interesantă pentru mine, ieșită proaspăt din banca universității. Am avut plăcerea să lucrez și la un radio local – Regio Radio, din care mai târziu, în 2013, s-a format Friss FM-ul (acum Radio Gaga). De aceea este foarte important pentru mine anul 2013, pentru că pornirea Friss FM-ului înseamnă pentru mine un lucru în echipă impresionant, împreună cu colegii mei am lucrat și am exersat două luni până când am intrat în direct prima oară. Eu, fiind administratorul postului, am încercat să rezolv toate problemele, împrejurările, ca ei, corespondenții radio, să se simtă în largul lor.

Între timp, lucram la Consiliul Județean Covasna, care a deschis o altă vedere asupra lumii din privința administrației locale. Și a avut efect asupra mea, pentru că după o perioadă în care am plecat de acolo, în 2019 am ajuns înapoi. 7 ani am lucrat la o agenție de publicitate locală – STORMER, o muncă creativă, solicitantă, dar fiecare clipă a fost frumoasă. Și pentru că undeva, în sufletul meu, se mai ascundea lumea radioului, a venit ideea de un radio românesc, care nu era în Sfântu Gheorghe la vremea respectivă. Împreună cu șeful meu și mai mulți oameni de radio am reușit să pornim We Radio, cu o echipă mică, dar dinamică. A fost o provocare pe care cred că toți din echipa We am făcut-o cu suflet. Au fost 7 ani foarte frumoși din viața mea.

Când m-am întors la Consiliul Județean, mi s-a oferit o nouă provocare, și anume AGROSIC-ul. Nu sunt agricultor, nici măcar specializare în acest domeniu, dar am vrut să încerc să fiu director la această asociație. Am simțit că pot să mă definesc cu scopul asociației, pot să promovez produsul local, pot să organizez evenimente în acest context (de ex. Festivalul Kürtőskalács), și cu ajutorul specialiștilor din domeniu și colegilor mei putem să ajutăm și fermierii. Îmi place ce fac, atât munca la consiliu, cât și la asociație, mă bucur că avem o echipă superbă, niște colegi minunați, cu care e o plăcere să lucrezi. E o mică familie, cum o numesc eu.

- Dacă succesul ar avea o definiție personalizată, cum ar suna în viziunea ta?

Pentru mine succesul constă în feedback-ul primit de la comunitate în toate proiectele pe care le fac. Nu există o scară ierarhică pe care aș vrea să o urc în 5 ani sau ceva similar, doar mi-aș dori să las ceva durabil în urma muncii pe care o fac. Uneori, cele mai durabile lucruri nu se află în marile realizări, ci în modul în care suntem prezenți într-o anumită situație.

- Care este cel mai frumos compliment pe care l-ai primit pentru munca și pasiunea ta?

Aș dori să iau o clipă din munca mea, și anume evenimentele. Mici sau mari, nu contează, dar cel mai frumos compliment este când mă uit pe fețele oamenilor, participanților la aceste evenimente, și văd că sunt mulțumiți, că zâmbesc și că s-au simțit bine. Mai mult nu este necesar.

- Care este cea mai mare provocare pe care o întâmpini în activitatea ta?

Time management – întotdeauna sunt într-o cursă cu timpul, să am destul timp să rezolv toate. Nu gestionez foarte bine timpul sau nu pot să zic nu la anumite proiecte.

O altă provocare este de a găsi întotdeauna ceva nou la cele două evenimente majore ale asociației, și anume Festivalul Kürtőskalács și Concursul de Atelaje.

- Dacă ai avea o baghetă magică, ce ai schimba în comunitatea covăsneană pentru a o transforma într-un loc de vis?

Mie, cel puțin, mi se pare că trăiesc unde trebuie. Îmi place județul Covasna, dar poate, cu o baghetă magică, aș dori să schimb puțin mentalitatea comunității, să nu ne influențeze așa de mult lucrurile ce nu au reușit încă în acest județ, ci să ne uităm în jurul nostru și să apreciem toate lucrurile bune pe care ni le oferă.