Interviu cu George Prundar, jandarm la IJJ Covasna

Textul a fost publicat prima dată în Revista OCV, ediția 4601, din 29 martie - 4 aprilie 2024.

Când lucrurile trebuie să se întâmple, ele se întâmplă, indiferent de piedicile pe care ți le pune viața în cale. Aceasta este lecția pe care o învățăm din povestea plutonierului major George Prundar, angajat din 2018 la Inspectoratul de Jandarmi Județean (IJJ) Covasna. Suntem în săptămâna în care sărbătorim Ziua Jandarmeriei, așa că nu este întâmplător faptul că cititorii noștri au ocazia să îl întâlnească pe George. El vorbește cu mare drag de meseria pe care o are și spune că e absolut sigur că este parte din destinul său. Asta și pentru că ziua lui de naștere este chiar 3 aprilie, Ziua Jandarmeriei. Despre cum a ajuns pe acest drum, ce înseamnă să fii jandarm, ce misiuni speciale i-au rămas în minte și ce sfaturi are pentru tineri poți să citești în următorul interviu. 

Când și cum ai început cariera de jandarm? Ce te-a adus spre această meserie? 

Cred că sunt unul dintre oamenii norocoși care își descoperă chemarea de la o vârstă fragedă. Chiar dacă viața m-a purtat și prin alte domenii – am lucrat o scurtă perioadă în domeniul silviculturii – am simțit dintotdeauna o chemare către Jandarmerie. Cu un an înainte de a mă înscrie la Școala de Subofițeri de la Fălticeni, la 26 de ani, am dat examen la Academia de Poliție, arma Jandarmi, dar nu am reușit să intru. Cred că pur și simplu nu a fost să fie în acel an. Dar acel eșec m-a ambiționat și mai tare să intru în sistem și, după un an de studiu și antrenamente, mi-am îndeplinit visul și am fost admis la Școala de Subofițeri. Mi-a plăcut în școală și doar șapte sutimi mi-au lipsit ca să fiu șef de promoție. Din 300 de elevi, am terminat al doilea din promoția mea, deși intrasem al 14-lea. Nota mare mi-a permis să-mi aleg să vin să lucrez acasă, printre covăsneni, așa cum mi-am dorit dintotdeauna.

Dar ce te-a adus spre această meserie? De ce îți place? 

Am făcut înainte și Facultatea de Educație Fizică și Sport, unde se pune accent pe disciplină, ordine și foarte mult sport. Și mi-a plăcut foarte mult. Îmi place mult și uniforma. Citind despre istoria jandarmeriei, și știind că s-a înființat la 3 aprilie, am devenit foarte hotărât și cred cu convingere că Dumnezeu m-a adus spre meseria asta. Mi-am ales acest loc din vocație, nu doar ca să am un loc de muncă. Așadar, Ziua Armei nu poate să fie decât una specială pentru mine, iar faptul că sunt născut în această zi, nu cred că este întâmplător. 

Deci crezi că acesta este destinul tău, nu e doar o coincidență fericită?

Cred cu tărie că e destinul meu. 

Ai vreo misiune care te-a marcat în mod deosebit? 

Da, este vorba de o misiune de patrulare în timpul căreia am intervenit și am acordat primul ajutor unei persoane pe care am găsit-o în stare de inconștiență în parcul central din municipiul Sfântu Gheorghe, după ce o persoană ne-a sesizat că un om este căzut. În urma manevrelor de resuscitare, persoana respectivă și-a revenit, iar sentimentul că am salvat o viață este de neprețuit, este o satisfacție și o bucurie care mă vor însoți toată viața. 

Dar voi sunteți pregătiți să interveniți și în cazuri de acest tip?

Da. Toți facem cursuri de prim-ajutor. În plus, imediat dăm telefon, dar și prin stație, să intervină colegii de la SMURD, Ambulanță. 

Ce îți place la această meserie? Care sunt provocările ei?

Îmi place disciplina militară, îmi place faptul că sunt mereu printre oameni și că pot să contribui la siguranța și ordinea socială. Bineînțeles, îmi place uniforma militară, pe care o port cu mândrie și demnitate. Cred că fiecare zi de muncă este o provocare. Un militar știe când pleacă de acasă, dar nu știe când se întoarce. Nu am program clasic, de la 8 la 16 și nici un birou în care să muncesc în liniște, la calculator. Am parte însă de o muncă dinamică, misiunile sunt diverse și complexe, iar mie asta îmi place: să fiu activ și să contribui la bunul mers al societății.

Dacă un tânăr sau o tânără se gândește să facă meseria asta, ce sfat i-ai da? Și ce abilități ar trebui să aibă? 

În primul rând, să simtă că asta își dorește cu adevărat să facă în viață. Este o meserie pe care trebuie să o faci cu plăcere, pentru că altfel nu faci față. Apoi să lupte pentru visul lui sau ei, pentru că dacă îți dorești cu adevărat ceva și muncești în sensul acesta, nu ai cum să dai greș. Această profesie necesită multă seriozitate și responsabilitate. Ca om al legii, nu trebuie să lași loc de amatorism. Misiunile te pot pune în fața imprevizibilului, de aceea trebuie să fii mereu pregătit din toate punctele de vedere: profesional, fizic, emoțional. Prin urmare, un tânăr care aspiră la această profesie trebuie să fie un om integru, serios, asumat, muncitor și perseverent. De asemenea, să fie un bun comunicator, chiar mediator, să empatizeze cu oamenii, să fie deschis să învețe și să pună multă pasiune în tot ceea ce face.

Dar salariul este motivant? 

Da, dar eu nu am venit aici pentru salariu. Chiar mi-am dorit să fiu jandarm. E bine că vin și beneficiile financiare, dar cel mai mult mă bucur că am un loc de muncă la care vin cu plăcere. Îmi iubesc arma. 

Ai vreun gând aparte, un îndemn, cu care îți începi ziua de muncă? 

Nu am un gând anume, dar sunt un om credincios și am încredere că Dumnezeu face ca lucrurile să fie exact așa cum trebuie să fie, în fiecare zi. 

În final, ce crezi că ar trebui să știe covăsnenii despre munca unui jandarm? 

Munca unui jandarm nu e ușoară, implică multe riscuri, obligații și privațiuni pe care majoritatea oamenilor nu le cunosc. Dar este o muncă ce îți aduce multe satisfacții dacă ești foarte dedicat și lucrezi cu pasiune. Cred că toți oamenii, nu doar covăsnenii, trebuie să conștientizeze că, dacă se simt în siguranță în orașul sau în localitatea în care trăiesc, lucrul acesta ni se datorează, în mare parte, și nouă, jandarmilor. Pentru mine, lucrul acesta e o mândrie și o spun tuturor fără lipsă de modestie. Rezultatele muncii noastre se văd, de fapt, în starea de normalitate, de ordine și liniște socială pe care le avem în județul nostru.