ACTUALITATE 9 octombrie 2020

CĂLĂTORIE ÎN LUMEA ŞTIINŢEI. Poate continua viaţa pe o planetă după moartea stelei?

de Covasna Media | 770 vizualizări

Un nou studiu arată cum în viitor va fi posibil să se studieze eventuale urme de viaţă pe planete care orbitează în jurul unei stele care a murit transformându-se într-o pitică albă. Misiunea NASA James Webb Space Telescope ar putea descoperi semnale ale existenţei vieţii pe astfel de planete în condiţii extreme.

La ora actuală căutăm semne de viaţă pe planete care orbitează în jurul unor stele asemănătoare Soarelui, la distanţe faţă de acesta care să permită existenţa apei sub formă lichidă. 

Nu ştim însă sub ce forme s-ar putea afla viaţa în Univers; chiar şi pe Pământ există bacterii care supravieţuiesc în condiţii extreme – de căldura intensă, în lipsa aerului, şi chiar şi la un nivel de radiaţii extrem de mare.

Viaţa deci ar putea avea forme pe care nu ni le imaginăm şi să fie prezentă în Univers în condiţii foarte diferite faţă de cele de pe planeta noastră.

Un astfel de caz ar fi reprezentat de planetele care orbitează în jurul unei stele ce a murit. Moartea unei stele este de obicei un fenomen foarte spectaculos care lasă în urmă, în funcţie de masa acesteia, o pitică albă, o stea de neutroni sau o gaură neagră.

Ei bine, dacă în sistemul solar iniţial ar exista planete – şi se pare că mare parte a stelelor au în jurul lor cel puţin o planetă – acestea ar putea supravieţui morţii stelei şi să continue să orbiteze în jurul a ceea ce a rămas din stea. Ar putea exista viaţă pe aceste planete?

La această întrebare nu avem un răspuns la ora actuală, însă recent a fost publicat un articol în revista Astrophysical Journal Letters în care se arată cum noul instrument James Webb Space Telescope (NASA) care va fi lansat în spaţiu în octombrie 2021 ar putea studia astfel de planete şi, dacă există, măsura urme de viaţă.

Cum de cercetătorii care lucrează la acest proiect s-au gândit să caute urme de viaţă pe planete în jurul piticelor albe? Inspiraţia le-a venit de la descoperirea recentă a unei planete care orbitează în jurul unei pitice albe (WD 1856+534b); această planetă este însă foarte mare, asemănătoare cu Jupiter, şi ar fi greu de imaginat viaţa acolo. Însă ar putea exista planete mai mici, asemănătoare planetei noastre; instrumentele de la bordul satelitului Transiting Exoplanet Survey (NASA) încearcă la ora actuală să descopere astfel de planete. Vom ştii deci în următorii ani cât de multe astfel de planete supravieţuiesc morţii stelei. Aceste planete vor putea fi studiate cu instrumentele misiunii James Webb Space Telescope. Acestea vor putea descoperi urme de ozon sau metan, considerate gaze care semnalizează prezenţa vieţii la sol. Aceste măsurători vor fi combinate cu simulări pe calculator care să dea mai multe informaţii despre eventuala viaţa pe planeta studiată. Interesant este faptul că studiul planetelor cu telescopul extrem de puternic pe care NASA îl va lansa anul viitor va avea nevoie de doar două zile pentru a găsi eventuale urme de viaţă pe o planetă.

Ce ne poate spune acest studiu? Poate să îmbogăţească pe de o parte informaţiile pe care le avem despre planetele care supravieţuiesc morţii propriilor stele; s-ar putea ca în Univers şi în galaxia noastră să existe un număr foarte mare de planete de acest fel. Chiar dacă nu ne imaginăm cum ar putea să se menţină viaţa pe aceste planete, aceasta nu înseamnă că nu există! Deci eventuale urme de viaţă ar putea să fie descoperite inclusiv în condiţiile extreme de pe planete care orbitează o pitică albă.

În final ne-ar putea arăta cum va fi, peste câteva miliarde de ani, viitorul Pământului, ţinând cont că inclusiv Soarele la sfârşitul vieţii sale se va transforma într-o pitică albă şi viaţa ar putea să continue, sub forme asemănătoare cu cele de pe planetele studiate de James Webb Space Telescope, dacă acesta va descoperi aceste urme ale unei biologii extraterestre.

[Articol scris de Cătălina Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi Luminiţa Costea, profesor la Colegiului Naţional “Mihai Viteazul”, Sfântu Gheorghe]

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.