Klaus Iohannis, cel care doreşte „altfel” de politică, îşi expunea în campanie viziunea asupra funcţiei de preşedinte: „integrator”, „mediator”, dar totodată „ferm în faţa derapajelor”. Fostul primar al Sibiului timp de 14 ani se pregăteşte să preia duminică cea mai înaltă demnitate în statul român.

Klaus Iohannis a fost profesor de fizică şi a devenit primar al Sibiului acum 14 ani, deşi nimeni nu-i dădea şanse. A câştigat toate alegerile la care a candidat – locale şi prezidenţiale, după o prezenţă covârşitoare la vot. Însă, nu a reuşit să ajungă premier în 2009, după ce a fost refuzat de Traian Băsescu, deşi o majoritate parlamentară şi-a exprimat susţinerea în favoarea sa. Nu a devenit nici vicepremier în 2014, după ce premierul Victor Ponta a refuzat acceptarea sa în Guvern pe poziţia concomitentă de ministru de Interne. Acesta a fost, de altfel, şi momentul ruperii Uniunii Social Liberale, din care a rezultat în cele din urmă candidatura lui Iohannis la alegerile prezidenţiale.

Klaus Werner Iohannis s-a născut în 13 iunie 1959, la Sibiu, şi este căsătorit cu Carmen Iohannis. Soţii Iohannis nu au copii.

El a absolvit, în 1983, Facultatea de Fizică a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, în următorii cinci ani fiind profesor la diferite şcoli şi licee din Sibiu.

Iohannis precizează că în timpul facultăţii s-a cunoscut cu viitoarea sa soţie, Carmen. Cei doi s-au căsătorit şapte ani mai târziu.

„Ne-am plăcut, pur şi simplu, iar chimia dintre noi depăşeşte orice descriere. Dacă se întâlnesc doi oameni care se plac şi se înţeleg, restul devine irelevant. Este foarte uşor ca doi oameni tineri să se placă şi să se îndrăgostească, şi asta mi s-a întâmplat şi mie cu soţia mea. Am fost un cuplu de îndrăgostiţi mulţi ani. A durat mult până când ne-am căsătorit. (…) Am trecut de pragul de 25 de ani de când suntem căsătoriţi şi acum cred că pot să spun că arta nu este de a te îndrăgosti, ci de a menţine dragostea vie pentru mult timp”, scrie Iohannis în cartea autobiografică „Pas cu pas”.

Din 1989 şi până în 1997, a fost profesor de fizică la Colegiul Naţional „Brukenthal” din Sibiu, unde fusese şi elev.

„Nu am fost un profesor sever, dar nici nu aş spune că am fost indulgent. Aşa, pe o scală de la 0 la 10, unde 0 înseamnă «indulgent», iar 10 stă pentru «exigent», aş zice că m-am situat pe la nivelul 6, maxim 7. (…) Eu am încercat să combin metode cunoscute din metodica predării fizicii şi am folosit foarte mult experimentul de laborator, procedeu pe care nu-l utilizează toţi dascălii, din lipsă de timp”, a mai relatat actualul preşedinte ales.

Între 1997 şi 1999 a fost inspector şcolar general adjunct, iar între 1999 şi 2000 a fost inspector general.

El susţine că în acea perioadă, a guvernării CDR, a avut loc reforma lui Andrei Marga, pe care a prins-o ca inspector şcolar. „În mod paradoxal, în perioada de guvernare CDR şi a preşedinţiei domnului Emil Constantinescu au fost cei mai buni ani pentru România, cu toate că guvernele de atunci s-au dovedit slabe”, a susţinut Iohannis.

El a fost membru al Forumului Democrat al Germanilor din România (FDGR) încă de la înfiinţare, din 1990, iar în perioada 2001-2013 a fost preşedintele formaţiunii, demisionând din această funcţie după înscrierea în PNL, în februarie 2013.

Iohannis s-a lansat în politică în 2000, când FDGR a decis să aibă un candidat propriu la Primărie, cu scopul de a obţine mandate de consilieri locali.

„Am ajuns mai mult întâmplător aici (primar al Sibiului - n.r.), fiindcă am vrut să promovez Forumul Democrat al Germanilor în Consiliul Local, lucru care atunci a funcţionat extrem de bine”, declara atunci Iohannis.

La alegerile din 2000, el a ajuns în al doilea tur de scrutin cu social-democratul Ioan Cindrea, pe care l-a învins cu 69,18% din voturi, deşi în Sibiu mai locuiau doar câteva mii de saşi.

Succesul lui Iohannis în alegeri nu a fost anticipat nici măcar de cei de la FDGR, care nu au avut suficienţi oameni pe listele de candidaţi. Deşi obţinuseră mai multe mandate, fiindcă nu au avut destui candidaţi, PSD a avut în primul mandat de primar al lui Iohannis cu un om în plus decât obţinuseră prin vot. În primul mandat, Iohannis a avut alături o echipă PSD cu care a administrat oraşul timp de patru ani.

La următoarele alegeri, Iohannis a reuşit să câştige al doilea mandat de primar, cu 88,7% din voturi, unul dintre cele mai mari scoruri din ţară. Tot atunci, FDGR a obţinut majoritatea în Consiliul Local, cu 16 locuri ocupate din 23, şi a preluat conducerea Consiliului Judeţean, prin Martin Bottesch.

În cel de-al doilea mandat de primar al lui Iohannis, în anul 2007, Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, eveniment care a atras în oraş peste un milion de turişti.

La alegerile locale din 2008, Iohannis a luat 83,2% din voturi, iar 14 posturi de consilier local au revenit FDGR, Martin Bottesch fiind, la rândul său, reales preşedinte al Consiliului Judeţean Sibiu.

În 2009, Klaus Iohannis este convins de noul preşedinte al PNL de la acea vreme, Crin Antonescu, să se implice în proiectul său de candidatură la prezidenţiale ca posibil prim-ministru. Discuţiile lui Antonescu au survernit unor discuţii ale lui Călin Popescu Tăriceanu, înainte ca acesta să piardă şefia PNL, în care a fost tatonată posibilitatea ca Iohannis să devină candidatul PNL la prezidenţiale.

În cele din urmă Iohannis acceptă propunerea lui Antonescu, însă candidatul PNL nu reuşeşte să intre în turul II al prezidenţialelor, preferând să-l susţină pe Mircea Geoană care îşi asumase numirea lui Iohannis în poziţia de prim-ministru.

De altfel, PNL şi PSD au adoptat în Parlament o declaraţie politică de susţinere a lui Iohannis, însă Traian Băsescu a refuzat desemnarea sa ca premier al unui nou Guvern.

În iunie 2012, Klaus Iohannis a câştigat cel de-al patrulea mandat de primar al Sibiului, cu 77,9% din voturi, dar FDGR nu mai câştigă preşedinţia CJ Sibiu, ci candidatul USL, Ioan Cindrea.

Iohannis s-a alăturat PNL în 20 februarie 2013, iar după trei zile, la Congresul PNL, Iohannis a fost ales prim-vicepredinte al partidului.

În perioada guvernării USL, el s-a implicat în discuţiile pe marginea proiectului de lege pentru descentralizarea şi regionalizarea coordonat de Liviu Dragnea, iar actul normativ al descentralizării a fost în cele din urmă respins de Curtea Constituţională.

În februarie 2014, Klaus Iohannis a fost nominalizat pentru funcţiile de vicepremier şi ministru de Interne. Scandalul din USL a izbucnit, în ciuda faptului că premierul Victor Ponta nu refuza în mod făţiş nominalizarea sa în Guvern, de la faptul că poziţia de vicepremier deţinut de PNL era legată de portofoliul Finanţelor şi nu de cel al Internelor. Astfel, pentru ca Iohannis să poată obţine poziţia dorită de PNL ar fi fost necesară o restructurare guvernamentală operată prin votul Parlamentului, însă PSD a pus condiţia ca fiecare partid al alianţei, inclusiv UNPR şi PC, să deţină funcţii de vicepremier.

În cele din urmă liberalii au decis să părăsească Guvernul Ponta, reclamând refuzul de a-l accepta pe Klaus Iohannis în Guvern, fapt negat la acel moment de premier. Astfel, numele lui Iohannis a dus indirect la ruperea USL.

În luna iunie a acestui an, Iohannis a devenit preşedintele PNL, după ce Crin Antonescu a demisionat din această poziţie ca urmare a scorului obţinut de partid la europarlamentare. La acel moment, Crin Antonescu s-a retras şi din postura de candidat la alegerile prezidenţiale, reclamând un ”joc” al lui Klaus Iohannis împreună cu Ludovic Orban şi Teodor Atanasiu care ar fi promovat candidatura lui Iohannis la prezindenţiale. La momentul congresului, Iohannis a intenţionat să obţină un vot pentru candidatura sa la prezidenţiale, însă în plenul reuniunii a fost propusă şi candidatura lui Crin Antonescu, care a anunţat că o confirmă. Subiectul nu a fost tranşat, prin vot, la congresul PNL, ci a fost transferat ca decizie în Delegaţia Permanentă a partidului, unde, în urma analizării cercetărilor sociologice, Iohannis a fost desemnat candidatul PNL la prezidenţiale. Relaţia dintre Klaus Iohannis şi Crin Antonescu s-a răcit şi a devenit aproape inexistentă, după momentul congresului PNL din luna iunie.

Cu toate acestea, Iohannis a preluat proiectul unificării dreptei, iniţiat de Antonescu, prin fuziunea PNL-PDL şi l-a continuat împreună cu Vasile Blaga.

Scandalurile din jurul lui Iohannis: case, copii, incompatibilitate

Odată cu fiecare apariţie publică la nivel naţional, presa a readus în atenţie câteva scandaluri în care a fost implicat numele lui Klaus Iohannis, unul dintre acestea fiind legat de faptul că ar fi câştigat câteva case din centrul istoric al Sibiului pe baza unor documente false, locatarii acestora judecându-se timp de câţiva ani cu primarul. Un altul a fost legat de implicarea sa şi a soţiei în procesul de adopţie a unor copii în anii ’90, fiind şi unul dintre subiectele folosite în mod virulent împotriva sa de PSD. În ultima săptămână de campanie prezidenţială, Iohannis a răspuns acuzaţiilor menţionând că acei copii adoptaţi sunt ”bine sănătoşi” şi au copii la rândul lor, fapt pe care îl va dovedi cu acte.

Iohannis a fost anchetat de DNA, în 2009, pentru abuz în serviciu, pentru retrocedarea unor terenuri către persoane care nu îndeplineau condiţiile, dosarele fiind din anul 2005. În 2009, Agenţia Naţională de Integritate s-a autosesizat, în urma publicării unui articol într-un cotidian central, privind faptul că primarul Sibiului ar fi încălcat legea incompatibilităţii, prin ocuparea funcţiei de administrator, în 2003, la societatea Parcuri Industriale Sibiu - Şura Mică, în paralel cu cea de primar. Iohannis a atacat hotărârea în contencios administrativ şi a câştigat procesul, în 2010.

În 24 aprilie 2013, Agenţia Naţională de Integritate anunţa că a constatat că primarul Sibiului, Klaus Iohannis, se află din nou în incompatibilitate întrucât are şi calitatea de reprezentant al municipiului în Adunarea Generală a Acţionarilor S.C. Apă Canal SA Sibiu, din 5 august 2010, şi SC Pieţe SA, din 30 aprilie 2009, ceea ce contravine prevederilor legale. În septembrie 2013, Klaus Iohannis a câştigat procesul intentat ANI, după ce Curtea de Apel Alba-Iulia a admis contestaţia acestuia la raportul de evaluare al ANI şi a dispus anularea deciziei. Hotărârea a fost contestată de ANI la instanţa supremă, care se va pronunţa asupra posibilei incompatibilităţi începând cu luna ianuarie.

Potrivit celei mai recente declaraţii de avere, Klaus Iohannis nu are terenuri, dar a cumpărat, împreună cu soţia sa, trei apartamente şi trei case în Sibiu. Apartamentele au 166 de metri pătraţi, 84,60 de metri pătraţi, 253 de metri pătraţi şi sunt achiziţionate în 1999, 1997, respectiv în 2001. Casele au 377 de metri pătraţi, 76 de metri pătraţi şi 64 de metri pătraţi, prima fiind dobândită prin donaţie şi cumpărare, în 1992, restul prin cumpărare în anul 2007. Primarul Sibiului nu are în proprietate niciun autoturism. El declară trei conturi curente: unul de 13.500 de euro, deschis în 2003, unul de 9.000 de dolari deschis în 1990, iar unul de 91.000 de lei deschis în anul 1999.

Numărul caselor deţinute de familia Iohannis şi modul în care ele au fost dobândite au reprezentat una dintre temele pe care candidatul Alianţei Creştin Liberale a fost criticat în această campanie electorală.

Iohannis a susţinut că şi-a cumpărat cele şase case prin "muncă cinstită" şi că banii pentru achiziţionarea acestora au provenit din salarii, meditaţii, chirii, din bani primiţi de la părinţii săi şi ai soţiei şi din împrumuturi de la prieteni.

Întrebat la Gândul Live despre aceste case, Iohannis a dat un răspuns considerat a fi o gafă şi pentru care ulterior şi-a cerut scuze. Rugat să se pună în poziţia unui profesor care nu a reuşit să-şi cumpere şase case prin muncă cinstită şi meditaţii, Iohannis a răspuns: "Ghinion", iar când moderatorul a întrebat "Ghinion pentru cine?", el a completat: "Ghinion pentru mine".

„Sistemul lui Iohannis”, modul de lucru, şedinţele şi gestionarea stresului

Klaus Iohannis şi-a dezvoltat de-a lungul anilor în administraţia publică un anumit ”sistem de lucru” diferit de cel al majorităţii politicienilor. El a conceptualizat ”relaxarea activă”, care vine în contradicţie cu tipul de activitate publică din ultimii ani, dar diferă în mod fundamental de ”relaxarea pasivă” care presupune odihna de zi cu zi. Iohannis respinge, spre deosebire de alţi politicieni, situaţiile limită, stresante sau încrâncenate, preferând un sistem de relaţionare calculat, bazat pe contact ”unul la unu” şi pe întâlniri programate.

„Eu îmi extrag energia din convingerile mele şi din realizările mele, personale şi profesionale. Recunosc că, în toţi aceşti ani, am reuşit să-mi creez un mecanism de control al stresului care funcţionează foarte bine şi că m-am obişnuit cu situaţiile-limită care, în lumea politică, fie ea locală sau naţională, sunt inevitabile, aşa că pot să le fac faţă onorabil”, spune el în volumul autobiografic.

De asemenea, el povesteşte modul în care a reuşit la Primăria Sibiu să colaboreze cu angajaţii instituţiei pentru a obţine performanţă administrativă.

„De când am venit la primărie, am reuşit să creez un fel de ritual al unor întâlniri foarte scurte, dar care se petrec cu regularitate, cu ochii pe ceas, în fiecare luni dimineaţa, de la ora 9. Este vorba de o şedinţă care durează câteva minute, maxim un sfert de oră, la care toţi şefii de serviciu se adună şi le comunică direct colegilor tot ceea ce au trecut în agendă în săptămâna respectivă. Pentru ca totul să meargă ceas - mesaj pe care l-am preluat şi în campania electorală pentru primărie -, fiecare dintre noi ştie ce fac ceilalţi: transparenţa este totală”, spune Iohannis.

Totodată, pentru el şedinţele de lucru pot dura maximum 40 de minute.

„Nu am dat niciodată pe cineva afară. Niciodată. Doar i-am rugat să rămână sau să plece”, mai spune Iohannis despre foştii angajaţi din subordinea sa.

Pasionat de grădinărit, de tenis şi de ciclism

Iohannis spune că îi place să lucreze în grădină în timpul liber.

„Există două zone în grădina mea de care mă ocup în mod deosebit: gazonul şi trandafirii. Iau în serios îngrijirea trandafirilor, am mai multe soiuri. (…) În ultima vreme, mă interesează şi sportul, din ce în ce mai mult”, spune preşedintele ales, menţionând că joacă în special tenis.

De asemenea, el s-a dovedit un pasionat al ciclismului, reuşind să realizele şi în Sibiu un sistem de piste de bicicletă.

„În prima parte a vieţii mele, de exemplu, am mers mult pe bicicletă, lucru pe care îl fac tot mai rar în ultima vreme. Până la 30 de ani am mers numai cu bicicleta. Pe jos nu, cu autobuzul nu. Doar cu bicicleta. Însă după aceea, tot mai rar cu bicicleta şi tot mai mult maşina”, mai povesteşte Iohannis.

I sau J, forma corectă a numelui preşedintelui ales

În timpul alegerilor locale din 2008, contracandidatul din partea PNŢCD Albin Marinescu a cerut ca FDGR să îşi retragă toate materialele electorale pentru că numele primarului Klaus Iohannis apărea scris cu litera "J", în loc de "I", aşa cum era trecut în cartea de identitate. După acest incident, primarul a început să folosească numele de "Iohannis", deşi susţine că numele său se scrie cu "J", însă a fost înregistrat greşit în actele de stare civilă din perioada comunistă.