Înființarea batalionului 22 Vânători de Munte și participarea acestuia la operația strategică de acoperire a frontierelor naționale 1940 – 1942

În ziua de 16 ianuarie 1940 Comandamentul Brigăzii 3 Mixte Munte a trimis comandantului părții sedentare a Batalionului 5 Vânători de Munte Moți „Avram Iancu” cu sediul în orașul Abrud ordinul Secției 1 a Marelui Stat Major nr. 20.571 A, prin care i se făcea cunoscute următoarele:

1. „Pentru mobilizarea anului 1940/1941, toate unitățile de munte marș se transformă în unități operative. În consecință, Batalionul 3 Vânători de Munte Marș, mobilizat de Batalionul 5 Vânători de Munte Moți „Avram Iancu”, se va transforma în Batalionul 22 Vânători de Munte, cu organizarea existentă aunei astfel de unități, începând cu 31 ianuarie 1940.[...]

3. Batalionul 5 Vânători de Munte Moți „Avram Iancu” va lua de urgență următoarele măsuri:

a. organizarea Batalionului 22 Vânători de Munte să fie terminată până la 31 martie 1940;

b. concentrarea și completarea cu efective de către partea sedentară să se facă între 25 – 29 februarie 1940;

c. gata de transport pentru a fi deplasat în zonă, în compunerea Grupului 3 Vânători de Munte la data de 10 martie 1940;

d. în ziua de 27 februarie 1940 veți raporta că batalionul este gata pentru transport, înaintând în acest sens cereri de vagoane, care vor cuprinde: efectivele, numărul de vagoane pe categorii, gara de îmbarcare și cea de debarcare.

4. Batalionul 5 Vânători de Munte Moți „Avram Iancu” va raporta la 15 ianuarie 1940 nevoile de armament și materiale pe care le are, pentru organizarea și înzestrarea Batalionului 22 Vânători de Munte.

5. Pentru rechiziții se vor întocmi și înainta cererile necesare.”

Este de remarcat că mobilizarea B. 22 V.M. s-a făcut concomitent cu îndeplinirea unei misiuni de luptă de către unitatea mamă (Batalionul 5 Vânători de Munte Moți „Avram Iancu”), efectivele și corpul de cadre angajate în această operațiune a trebuit să se întrebuințeze la maximum, demonstrând multiple capacități organizatorice, spirit de ordine, multă operativitate și exactitate în darea și executarea dispozițiunilor.

Pentru organizarea B. 22 V.M. a fost desemnat maiorul Gheorghe Cojocaru din B. 5 V.M., ajutat îndeaproape de partea sedentară a acestei unități, sub conducerea nemijlocită a comandantului acestui batalion – locotenentul colonel Ion Duțescu.

Potrivit ordinului primit, atât bataliionul cât și companiile acestuia urmau a fi încadrate cu doar 75% din efective. Astfel companiile de vânători de munte urmau  să fie încadrate cu câte 200 militari, cea de armament greu cu 220 oameni, iar cea de comandă cu 235 oameni, la care se adăugau 176 cai pentru tot batalionul.

Efectivul control al B. 22 V.M. se ridica la 1380 militari, al unei companii de vânători de munte la 264 militari, a celei de armament greu la 271 militari, iar a celei de comandă și stat major la 315 militari grade inferioare și trupă. Ofițerii și subofițerii batalionului urmau să fie primiți de la alte unități de profil, trupa se completa cu rezerviști aleși dintre moții din munții Apuseni, caii și căruțele se asigurau din rechiziții, lenjeria de corp și încălțămintea au fost aduse de rezerviști (stocul de mobilizare nefiind asigurat în întregime la acea dată), armamentul și munițiile au fost puse la dispoziție din stocurile armatei, echipamentul din stocurile Batalionul 5 Vânători de Munte Moți „Avram Iancu”, iar hrana din depozitele teritoriale.

În stația C.F.R. Abrud au început să sosească între 25-27.02.1940 concentrații rezerviști, care urmau să formeze grupele, plutoanele și companiile batalionului. Peste 1000 de oameni la chemarea țării și-au părăsit căminele, satele și orașele, rosturile de oameni ai pământului, înrolându-se în ceea ce se va numi Batalionul 22 Vânători de Munte. În aceleași zile, în cazarma din Abrud au fost aduși prin rechiziție 176 cai, căruțe și trăsuri, acestea fiind animalele de povară și tracțiune ale oamenilor de la talpa țării; cu emoție și durere moții și-au luat adio de la huțulii lor, pe a căror pleoape se scurgeau lacrimi de despărțire.

Ca întotdeauna, deși țăranul nu provoacă războaie, ci doar le duce greul, acesta a perceput că pentru el acest lucru înseamnă durere,amărăciune, suferință, datorie, credință și responsabilitate. Atunci când suna goarna și primea ordin de chemare barat cu linii roșii sau verzi, țăranul știa că trebuie să-și dea obolul pentru țara sa.

La începutul lunii martie 1940 Lt.col. Constantin R. Popescu a fost numit la comanda B. 22 V.M., care în ziua de 7 ale aceleiași luni a raportat Ministerului Apărării Naționale, prin Direcția Personal următoarele: „La ordinul dumneavoastră nr. 215 / 1940 am onoarea de a vă raporta că am preluat comanda B. 22 V.M., astăzi 7 martie 1940.”

Potrivit Înaltului Decret nr. 21325 din 27 iunie 1940 s-a ordonat mobilizarea generală a Armatei României, și implicit a Batalionului 22 Vânători de Munte, care prin concentrările ordonate și-a completat 100% efectivele de război, prin primirea mai multor eșaloane de militari de la B. 5 V.M. Moți „Avram Iancu”.

Consecința rapturilor teritoriale au fost de neimaginat. S-a prăbușit numai după 22 de ani România Mare, opera cea mai prețioasă înfăptuită vreodată de români de-a lungul întregii lor istorii. S-a prăbușit un edificiu național unitar construit după 1000 de ani de lupte cu marile puteri ale vremii, pierdere ireparabilă, resimțită de toți românii.

Până în luna iulie 1942 când avea să fie deplasat pe frontul de est în Crimeea și Caucaz subunitățile B. 22 V.M. au făcut paza liniei de demarcație de pe masivele Pădurea Craiului și Vlădeasa, executând concomitent și acțiuni specifice pentru amenajarea amplasamentelor de tragere, a unor tranșei și șanțuri de comunicație, aplicații și exerciții tactice de atac și defensivă în diferite variante, zădărnicirea infiltrărilor de spioni și a grupurilor de distrugere și diversiune hortiste, opunând permanent rezistență provocărilor neîndestulaților paranoici maghiari.

Începutul celui de-al doilea război mondial și plecarea Batalionului 22 Vânători de Munte pe frontul de est. Operațiunile militare desfășurate în Crimeea în lunile iulie și august 1942

În ziua de 18 iulie 1942, la Comandamentul Divizei 3 Munte din Beiuș a fost recepționat indicativul „TALAZUL”, care însemna îmbarcarea în tren și deplasarea spre U.R.S.S., în raionul Dneprostoi, Melitopol, Birzuca, la est de Marea de Azov.

Înaltul Comandament al Armatei de Uscat germane (O.K.H.) a pus la dispoziția Diviziei 3 Munte nu mai puțin de 52 de trenuri, ăn care au fost îmbarcate succesiv unitățile subordonate, inclusiv Batalionul 22 Vânători de Munte de la Cusuiuș – Rieni. Între 18 și 26 iulie 1942,acestea s-au deplasat spre est, cu destinația Cotul Donului și Harcov.

În ziua de 22 iulie 1942 Batalionul 22 Vânători de Munte a debarcat în Fedosia, la Kuschik, la sud de Bucht Kasantip, raion unde a staționat până la 20 august.

Batalionul 22 Vânători de Munte și Divizia 3 Munte au rămas în raioanele de concentrare ocupate după debarcarea din cele 52 de trenuri germane, la 26 iulie1942 cu excepția B. 22 V.M. pus la dispoziția C. 7 A. Și armatei germane.

Primele misiuni ale B. 22 V.M. până la 5 septembrie au constat în supravegherea litoralului de nord al Mării Negre, în apropiere de orașul și strâmtoarea Kerci, în desăvârșirea instrucției într-un teren străin, în organizarea apărării antiaeriene a forțelor și mijloacelor și de interzicere a partizanilor în raioanele de staționare a subunităților.

Altarele gloriei și nemuririi Batalionului 22 Vânători de Munte: Fapte de vitejie legendare înscrise în panteonul de aur al neamului românesc de către această unitate 1942 – 1943

Fiecare unitate militară are în decursul vieții sale etape de înflorire și glorie, precum și de cădere, marcate prin victorii fără seamăn și momente de cumpănă, când nu valorează nimic. Pentru B. 22 V.M. acest moment de glorie a fost cuprins  între 18 septembrie 1942 și 15 august 1943, în unul din cele mai grele teatre de operațiuni militare – Caucaz.

Vom enumera momente care au făcut cinste neamului românesc și armatei sale:

– luptele desfășurate de Batalionul 22 Vânători de Munte în regiunea Krasnaja, Pobjeda și Erivanskij;

– acțiunile de luptă desfășurate de Batalionul 22 Vânători de Munte în zona cotei 103 și pe valea râului Abin;

– luptele desfășurate de Batalionul 22 Vânători de Munte pe valea Schibikului și în zona Karassubasar;

– acțiunile Batalionul 22 Vânători de Munte pe poziția „Dora” de pe valea râului Psif și pe poziția „Goților” de pe valea Neberdshaiewskaja.

La 3 februarie 1943 Mareșalul Ion Antonescu s-a adresat direct D. 3 M.:

„Soldați ai Armatei Caucazului! Suntem mândri de voi!

În grelele lupte din Caucaz Divizia 3 Munte comandată de generalul Leonard Mociulschi, deși atacată săptămâni la rând de forțe inamice mult superioare și puternic sprijinite de artilerie, care de luptă și aviație, a reușit cu pieptul vitejilor săi să sfarme toate aceste atacuri ale inamicului șisă distrugă blindatele acestuiapătrunse în pozițiile sale.

Pentru faptele de arme săvârșite în aceste lupte Divizia 3 Munte se citează prin Ordin de Zi pe Armată.

Semnează Ion Antonescu,

Mareșal al României și Conducător al Statului”.

Timp de aproape un an de zile viteazul B. 22 V.M. a dus neîntrerupt – zi și noapte – lupte înverșunate, de atac, apărare și contraatac cu forțe inamice mult superioare, în terenuri necunoscute, împădurite și frământate, în toate anotimpurile, pe vreme bună, rea, arșiță, geruri și viscole, dar niciodată dârzenia și elanul ofițerilor și trupei nu a fost înfrânt. Alături de Batalionul 5 Vânători de Munte Moți „Avram Iancu”, B. 22 V.M. rămâne unitatea cea mai bună, mai bravă și de referință a Diviziei 3 Munte, condusă cu glorie de generalul Leonard Mociulschi, care niciodată nu a fost învins.

Îngropați de vii în craterele exploziilor, striviți de șenilele tancurilor și blindatelor, loviți zi și noapte de artileria, aviația și infanteria sovietică, militarii B. 22 V.M. s-au luptat cu aceștia pe viață și pe moarte demonstrând că vânătorii de munte erau cele mai profesioniste trupe ale momentului în întreaga Europă, ceea ce a făcut ca de multe ori aceștia să fie evitați (ocoliți), decât atacați direct de adversari.

Sacrificii inutile pentru o cauză pierdută August 1943 – Mai 1944

În Crimeea Divizia 3 Munte și B. 22 V.M. au primit sectoare de apărare pe litoralul de sud al Mării Azov și de nord al Mării Negre și în peninsula Kerci.

Ziua de 10 mai a însemnat pentru Divizia 3 Munte și Batalionul 22 Vânători de Munte ieșirea din infern. După o rezistență pe țărm, la est de localitatea Erk, la ora 11.30 B. 22 V.M. a primit ordin să se deplaseze pe plajă în vederea îmbarcării cu destinația Constanța.

În Constanța s-a încheiat epopeea războiului din est a Batalionului 22 Vânători de Munte, care pe lângă alte multe nenorociri a însemnat și pierderea a peste 1000 oameni (morți, răniți, dispăruți), aceștia numai în Crimeea, unitatea înapoindu-se în zona sa din munții Apuseni cu un efectiv de 233 militari.

Participarea Batalionului 22 Vânători de Munte la apărarea şi eliberarea țării moților și a României de sub ocupația hortisto – hitleristă august – noiembrie 1944

Batalionul 22 Vânători de Munte s-a înapoiat de pe frontul de est până la 16 mai 1944 concentrându-se în Munții Apuseni, în apropiere de Abrud la Roșia Montană, aducând cu el 16 ofițeri, 13 subofițeri și 233 trupă din fosta unitate care a luptat cu strășnicie, măreție și glorie atât în Caucaz – Taman cât și în Crimeea.

Urmașii lui Avram Iancu, sub comanda generalului de divizie Leonard Mociulschi eliberatorii Țării Crișurilor, a orașelor Beiuș și Oradea

Cu toate batalioanele la dispoziție, Divizia 3 Munte a măturat pur și simplu valea Crișului Negru de forțele ungare cotropitoare, zdrobind rând pe rând rezistențele opuse pe înălțimi și localități; vânătorii de munte s-au apropiat în ritm rapid de Beiuș, lichidând în aceeași zi gruparea din zona Sudrigiu. Fără a da inamicului nici o clipă de răgaz, bravii vânători au luat cu asalt orașul Beiuș, garnizoana lor din timp de pace, pe care au eliberat-o în ziua de 23 septembrie 1944. S-a spus că în aceste lupte, vânătorii de munte au fost sprijiniți de populație sub cele mai diferite forme.

În dimineața zilei de 11 octombrie 1944, când s-a dat semnalul de atac, după o pregătire de artilerie care a durat 20 de minute, vânătorii de munte din B. 22 V.M. s-au ridicat din tranșee asemenea unui resort comprimat vreme îndelungată, și în strigăte de ura pornite din piepturi înfierbântate, al căror ecou s-a abătut și asupra orașului Oradea, au lovit năprasnic inamicul de la contact.

Lovind fără cruțare inamicul din fâșia încredințată, batalioanele de vânători de munte, acționând într-o fâșie largă de aproximativ 10 km, au dislocat în scurt timp dispozitivul acestuia de la contact, rupând apărarea de la vest de calea ferată, dezvoltând ofensiva în ritm rapid și pătrunzând în ziua de 12 octombrie 1944 în oraș, eliberându-l prin lupte stradale.

Brava Divizie 3 Munte și B. 22 V.M. au devenit un mit, încheindu-și în chip apoteotic participarea la bătălia pentru Ardeal, contribuția lor la eliberarea orașului Oradea, înscrisă în hronicul vremii cu litere de aur, fiind una dintre cele mai semnificative performanțe din istoria vânătorilor de munte români.

Participarea Batalionului 22 Vânători de Munte la operațiunile militare desfășurate pe teritoriile Ungariei și Cehoslovaciei 14 octombrie 1944 – 12 mai 1945

Are relevanță faptul că odată cu replantarea bornelor de hotar dislocate de trupele ungare în septembrie 1940, ostașii Batalionului 22 Vânători de Munte cu lacrimi în ochi, cu patria în inimi, sărutau pământul sfânt lăsat, ca sacră moștenire de strămoși și care era de patru ani pângărit de un dușman feroce, luau și strângeau în pumnii lor puternici o mică părticică din el, unii depunându-l cu grijă și respect în sacii de merinde.

Acțiunile B. 22 V.M., între Tisa și munții Bukk s-au caracterizat prin ruperea unor poziții succesive de apărare ale inamicului, care a continuat să se bată pentru fiecare palmă de teren, atacarea și cucerirea unor localități importante cu recurgerea la lovituri frontale, mai mult cu scop de fixare, combinate cu atacul unuia sau a ambelor flancuri ale inamicului.

Privind retrospectiv se poate concluziona că Batalionul 22 Vânători de Munte a parcurs pe teritoriul Ungariei, în aproape 80 de zile de lupte grele peste 300 km, eliberând sau participând la eliberarea orașelor Debrecen, Onod și Miskolc și la cucerirea masivului muntos Bukk, cu vârful Balvany, săvârșind fapte de arme ce vor rămâne înscrise cu litere de aur în Cartea Oștirii Române.

Referitor la luptele de pe râul Ipel din zona Kalonda, generalul Leonard Mociulschi relatează următoarele: „Vânătorii de munte din B. 22 V.M. de pe râul înghețat se târau alunecând grupă cu grupă și om cu om, fără a se ridica de la nivelul gheții. Era o înaintare grea și periculoasă. Trebuia însă mers înainte cu orice preț. Le înghețaseră mâinile bocnă, frigul le pătrundea până la oase. Dar și așa, cu mâinile umflate de ger, ei tot trăgeau, tot mânuiau armele, tot înaintau mereu, metru cu metru”. Era o însemnată victorie obținută de vânătorii de munte români pe teritoriul Cehoslovaciei, chiar în ziua de Anul Nou 1945, care începea  sub semnul plin de speranțe al victoriei împotriva fascismului.

Concluzie: intrând în situație operativă la 05.09.1940, B. 22 V.M. nu a mai părăsit-o decât la 12.05.1945, însumând 4 ani, 8 luni și 17 zile de front.

Drumul de luptă al B. 22 V.M. a fost unul lung și anevoios, început în munții Apuseni și continuat apoi în Caucaz, Crimeea, din nou în munții Apuseni și întreg teritoriul Ungariei și Slovaciei, acesta măsurând peste 6000 km.

Întoarcerea Batalionului 22 Vânători de Munte în țară și trecerea acestuia la cadrul organizatoric de pace

Cu prilejul începerii marșului pe jos de întoarcere în România, în ziua de 13 iunie 1945, subunitățile Batalionului 22 Vânători de Munte au defilat la Polna în fața comandantului Diviziei 3 Munte, generalul Pompei Demetrescu.

La 17 iulie 1945 militarii Batalionului 22 Vânători de Munte au atins frontiera de vest a României.

După o oprire în Biharia pentru odihnă și deparazitare, în ziua de 27 iulie 1945 Batalionul 22 Vânători de Munte a defilat în Oradea.

Batalionul 22 Vânători de Munte a continuat marșul spre Cluj, prin localitatea Iara unde a ajuns în ziua de 1 august 1945, defilând pentru a treia oară, după care a intrat pentru prima oară de la înființare în propria-i cazarmă, cea de pe calea Dorobanților.

La 10 iunie 1946 față de noul cadru organizatoric stabilit pentru armata de uscat, în conformitate cu Ordinul M.R. Cabinet nr. 20057 din 9 aprilie 1946, B. 22 V.M. a fost desființat pentru prima dată, acțiune ce s-a terminat la 15 iulie 1946.

Aici se încheie prima etapă din viața B. 22 V.M., înființat în urmă cu 7 ani, la 31 ianuarie 1940.

Născuți pentru a doua oară

Într-o notă a Marelui Stat Major din 15 aprilie 1948 adresată conducerii ministerului de resort se arăta necesitatea reînființării unei divizii de munte, după ce în decurs de doi ani (1945-1947) au fost desființate trei divizii de munte (2, 3 și 4) precum și Comandamentul Corpului de Munte.

Reînființarea Diviziei 2 Vânători de Munte și a Batalionului 22 Vânători de Munte 1948 – 1961

În urma studiilor efectuate, a rezultat necesitatea reînființării Diviziei 2 Vânători de Munte, al cărei comandament a fost stabilit la Sinaia, în localul fostei Divizii 1 Vânători de Munte.

Din această divizie făcea parte și Grupul 8 Vânători de Munte, care la 18 decembrie 1948 a fost transformat în Regimentul 8 Vânători de Munte, având în compunere Batalioanele 22 și 26 Vânători de Munte.

Începând cu 01.12.1951 D. 2 V.M. a devenit Divizia 14 Vânători de Munte cu Regimentele 123, 202, 274 Vânători de Munte și R. 116 Artilerie.

La 01.06.1958 Divizia 14 V.M. a devenit Bg. 14 V.M. având în organizare B. 123, 202 și 274 V.M., al cărei comandament se găsea în garnizoana Brașov. În 1959 această mare unitate și ultima de vânători de munte din Armata României a primit denumirea de Bg. 2 V.M. cu B. 20, 21, 22 V.M., B. 123 V.M. devenind din nou după aproape 10 ani ceea ce a fost în anii 1940 – 1946 și 1950 – 1951.

Între 30 aprilie 1957 și 10 octombrie 1958 B. 22 V.M. a fost redislocat din Sinaia în Predeal, pe Valea Râșnoavei. Din octombrie 1958 și până la 15 aprilie 1961 B. 22V.M. a funcționat în orașul Făgăraș – cazarma „Mihai Viteazul”.

La 14 aprilie 1961, potrivit Directivei ministrului Forțelor Armate ale Republicii Populare Române nr. C.L. 0020, Brigada 2 Vânători de Munte împreună cu B. 20, 21 și 22 V.M., de altfel ultimele unități de acest profil din armată au fost desființate.

Această măsură draconică a fost luată la Moscova înainte de 14.04.1961 în cadrul Comandamentului Forțelor Armate Unite ale Tratatului de la Varșovia, apreciindu-se că ritmurile ofensivei de 100 km/zi, coroborat cu folosirea armei nucleare, a desantului aerian și a forțelor moto-mecanizate făceau inoportună o armată cu cai, așa cum erau în 1961 vânătorii de munte.

Pe baza ordinului primit, cu lacrimi în ochi comandantul B. 22 V.M. – lt.col. Alexandru Piso, statul major, aparatul de partid și comandanții de subunități au trecut cu toate forțele la lichidarea gestiunilor, predarea tehnicii de luptă, armamentului, materialelor și autovehiculelor stoc și uz către unitate și depozitele centrale, predarea terenurilor cazărmilor și poligoanelor.

A treia reînființare a Batalionului 22 Vânători de Munte

Anul 1965, pe lângă unele schimbări aduse în planul politicii interne și internaționale, România a promovat și unele îmbunătățiri din punct de vedere militar, între acestea înscriindu-se înființarea B. 20 și 22 V.M., reînviind Brigada (Divizia) 2 Vânători de Munte, tradiție curmată cu brutalitate în anul 1961.

În anul 1965 pe baza altui ordin al M.F.A., dar cu 8 luni întârziere, a luat ființă la 15.05.1965 B. 22 V.M. în garnizoana Sfântu Gheorghe, cazarma „Voievodul Mihail”.

Potrivit Deciziei Președintelui României nr. 28 și H.C.M. nr. 1330 din 21.10.1974 Batalionului 22 Vânători de Munte i s-a acordat denumirea onorifică de „CIREȘOAIA” în memoria victoriei primului batalion de vânători de munte obținută pe acest munte în ziua de 29/30 iulie 1917, în marile bătălii purtate de către Armata a 2-a română pe Valea Trotușului.

Spiritul de luptător și de învingător al militarilor din B. 22 V.M. a fost moștenit de la Batalionul 5 Vânători de Munte Moți „Avram Iancu”, din Munții Apuseni.

Batalionul 22 Vânători Munte „Cireșoaia” este astăzi o sumă de conșiințe și valori profesioniste, care în  ultimii ani au demonstrat prin fapte și rezultate certe, de netăgăduit, că este una dintre cele mai valoroase unități de vânători de munte, câștigând prin strădania oamenilor săi aprecierea unanimă a celor ce-l văd la instrucție, aplicații, trageri sau în teatrele de operații militare.

De-a lungul timpului spiritul de învingător a fost emblema Batalionul 22 Vânători Munte „Cireșoaia”. Acest batalion, în întreaga sa istorie de 75 de ani, nu a cedat niciodată în fața adversarului și greutăților, nu și-apărăsit poziția sub presiunea inamicului, nu s-a întors din drum sau din ascensiune din cauza neputinței, nu s-a îndoit de el însuși, nu a amânat lucrul de pe azi pe mâine, nu a aruncat vina pe alții pentru neîmpliniri, deși a avut motive să o facă.

Moralitatea oamenilor acestui batalion din toate timpurile a fost una curată, cinstită și completă, asemănătoare muntelui, pe care l-a iubit, care i-a fost casă, piatră de încercare și simbol.

Președintele A.N.C.M.R.R. „Gen. Grigore Bălan” – Covasna

Col. (r) Ioachim Grigorescu

Prim - vicepreședintele A.N.C.M.R.R. „Gl. Grigore Bălan” – Covasna

Mr. (r) Robert – Tiberiu Rusznak