Interviu cu directoarea CNMV, Luminița Costea

Luminița Costea este profesoară de fizică și directoare a Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe. Cei care o cunosc știu deja despre ea că este un om dedicat profesiei, care se implică în ceea ce face cu toate resursele de care dispune.

Pentru Luminița Costea, cel mai important este să vadă că elevii ei au rezultate remarcabile, atât în timpul școlii, cât mai ales după absolvire. Ea mărturisește cu plăcere că destinul elevilor nu îi este indiferent și că fiecare succes individual al acestora este un fel de sevă din care se hrănește sufletul.

Mai multe despre un profesor înzestrat cu calități din ce în ce mai rare, puteți afla citind răspunsurile la întrebările pe care i le-am adresat:

– M-am gândit să începem discuția noastră pornind de la o idee pe care am regăsit-o în cartea lui Klaus Iohannis, „Pas cu pas”. Acolo, el făcea o diferență între noțiunea de dascăl și cea de profesor, dascălul fiind acel tip de domn Trandafir, care predă din vocație, iar profesorul fiind omul care, aflat în nevoia de a avea un loc de muncă, se angajează în învățământ.

– Este evidentă diferența. Este foarte clar că există oameni făcuți pentru învățământ și oameni care lucrează în învățământ.

– Când v-a venit în cap prima oară gândul că vreți să fiți profesoară?

– Eu de când mă știu asta am vrut.

– De ce?

– N-am o explicație. Cred că până la urmă lucrurile vin de la sine.

– Dar ați regretat vreodată alegerea?

– Nu.

– Nici măcar prin prisma faptului că oamenii din învățământ sunt foarte prost plătiți?

– Nu. E adevărat că în ziua de astăzi majoritatea au satisfacții materiale, dar nu cred că satisfacția reală este doar cea materială. E drept că în ziua de astăzi contează și banii. Trebuie să te descurci, dar nu cred că este singurul lucru care trebuie să conteze. Poți să faci o meserie care să fie foarte bine plătită, dar pe care o urăști și să te duci cu groază la serviciu, sau poți să ai o meserie care să nu fie la fel de bine plătită, dar care să îți ofere satisfacții mai mari.

– Simțiți că ați avut o contribuție în direcția pe care au ales-o elevii dumneavoastră după absolvire?

– Se pare că ei simt mai mult decât mine.

– Și vă mărturisesc recunoștința?

– Nu cred că trebuie neapărat să vină să-mi spună sau să-mi mulțumească, dar faptul că vin la școală și mă caută cred că arată clar acest lucru. Dacă nu ar fi simțit ceva, dacă nu s-ar fi simțit ajutați, n-ar veni. Dar am avut și copii care mi-au mulțumit direct. Însă ceea ce mă bucură mai mult și mai mult este faptul că cei care mi-au mulțumit nu mi-au mulțumit pentru că au învățat fizică, ci pentru că i-am învățat să gândească.

– Se spune că un profesor cu adevărat bun este cel care îți spune ce cărți să citești și te învață unde să te uiți, dar nu îți spune și ce trebuie să vezi acolo. Ce părere aveți despre asta?

– Nu poți să îi impui unui copil să vadă același lucru pe care îl vezi tu.

– Dar poți să-l influențezi.

– Poți să-l influențezi, dar uneori e posibil să aibă nevoie de această influență pentru că s-ar putea ca ceea ce găsesc ei să nu fie chiar ceea ce trebuie.

– Cum știm ce trebuie?

– Nu este vorba despre ce trebuie pentru ei. Fizica este o materie reală. Aici nu poţi să te joci. Trebuie să-i îndrumi să vadă, totuși. Mulți dintre ei spun că fizica este o materie grea. Nu spun că este foarte ușoară. Dar cred că din momentul în care începi să o pătrunzi, devine ușoară. Și asta este valabil cu tot ce nu știm. Când nu știm ceva ni se pare greu și ne sperie. Și eu cred, de exemplu, că limba chineză e grea, dar poate, dacă aș studia-o, nu aș mai crede același lucru.

– Cum gestionează un fizician cu secretele pe care le implică existența umană, cum se raportează el ca ființă umană la imensitatea Universului?

– Ca fizician vorbind, cred că omul are obligația să știe și să afle anumite lucruri. Mai ales când ești fizician trebuie să urmărești să afli, să descoperi.

– Ce vă fascinează cel mai mult la Univers? Vă mai surprinde ceva?

– Mă surprinde și mă fascinează acest echilibru care s-a creat din start. Nu este haos. Totul funcționează coerent. Dar ceea ce este cu adevărat surprinzător pentru mine este mașinăria asta care se cheamă om, care este făcută... nu perfectă, dar cea mai avansată.

– De ce este fizica percepută ca fiind grea?

– Fizica nu este grea. Fascinant este faptul că poți explica foarte multe lucruri prin fizică. De la faptul că ești în stare să mergi, până la faptul că galaxiile se depărtează una de alta sau că expansiunea Universului este accelerată și nu știi dacă se va sfârși vreodată. Fizica la ora actuală mai are multe de descoperit. Eu nu cred că omenirea poate să înainteze fără să fii curios să știi. Eu cred că acesta este motorul. Este ceea ce ne duce înainte.

– Dar îți oferă fizica șansa să fii creativ?

– Fizica îți stimulează creativitatea dacă într-adevăr vrei să faci fizică. Eu nu văd cum ar fi avut loc toate descoperirile de până acum fără creativitate. Chiar și presupunerea că ceva există înseamnă să fii creativ. Eu nu cred că se poate să fii fizician fără să ai puțină creativitate.

– Care e cea mai dificilă parte în actul predării?

– Mie nimic nu mi se pare dificil. Nu pot să-mi pun problema că numai noi, profesorii cunoaștem copiii, ci și invers. Relația mea cu clasele este dificilă în primii doi ani de liceu, pentru că ei consideră că sunt mai exigentă, dar când ajungem să ne cunoaștem, totul devine mult mai lejer.

– Tehnica și felul în care a evoluat omenirea se răsfrâng negativ asupra generațiilor de astăzi?

– Eu cred că generația aceasta digitalizată este mai isteață decât noi din anumite puncte de vedere. Ei stăpânesc tehnica. Așa cum noi am fost obișnuiți cu cititul. Pentru ei plăcerea este de alt gen. Nu de a citi, ci de a face lucruri care țin de tehnică. Eu cred că de la anumiți copii chiar am ce să învăț.

– Dacă ați fi un zeu al învățământului ce ați schimba?

– Nu vreau să vorbesc despre sistem, despre programe etc. Dar, dacă aș putea, aș produce o schimbare în mentalitate. Aș vrea ca elevii să înțeleagă că învață pentru ei. Nu pentru mine și nu pentru părinții lor. Școala o faci ca să fii tu mai bun, să știi mai multe lucruri.