Primul campion paralimpic al României, ciclistul Eduard Novak, vine pe 16 februarie la Sfântu Gheorghe

În vremurile actuale în care cărțile automotivaționale sunt la mare căutare, iar oamenii caută peste tot metode de a atinge succesul și a se autodepăși, inspirându-se din viețile altora, să stai de vorbă cu un om care și-a căpătat titulatura de „campion al vieții” poate fi un privilegiu.

De asemenea privilegiu vor avea parte toți cei ce vor participa marți, 16 februarie, la întâlnirea cu Eduard Novak, singurul campion paralimpic român, care va fi prezent la cea de-a V-a ediție APChat, organizată de Asociația pentru Comunitate, și care va vorbi despre capacitatea de a transforma un eșec într-o oportunitate.

Pentru oamenii obișnuiți, care se cramponează de problemele existențiale mărunte și se simt descurajați de pierderea unui loc de muncă sau de un divorț, dar și pentru alți oameni mai greu încercați de soartă, Eduard Novak este un exemplu prin care se confirmă zicala celebră conform căreia, dacă vrei cu adevărat, poți.

Ceea ce îl face pe Eduard un om aparte este faptul că, după ce și-a pierdut laba piciorului drept într-un accident, a găsit calea și puterea de a continua să meargă într-o direcție ascendentă, convins fiind că noua calitate de infirm nu îl poate împiedica să devină un campion.

Născut să fie campion

Născut probabil cu o înclinație către sport, la o vârstă fragedă a început să joace hochei, un sport care nu îl satisfăcea din singurul motiv că nu îi putea oferi șansa de a se vedea pe podium. Așa că, după un timp, a optat pentru patinajul viteză, pe care l-a practicat timp de zece ani, obținând 25 de titluri naţionale, 30 de recorduri naţionale şi locul III la Cupa Mondială de Juniori. Când totul părea să meargă perfect și Eduard vedea cu fiecare altă competiție cum reușește să se detașeze de ceilalți, a avut loc accidentul, care nu a reușit să îl oprească din drum decât pentru o bucată de vreme. „Am ştiut mereu că trebuie să fiu campion şi cu acest mesaj în minte am continuat, pentru că eu cred că atunci când oamenii obişnuiţi se opresc, campionii continuă”, mărturisește Novak pe blogul său, eduardnovak.ro.

În urma pierderii unei părți din picior, Eduard Novak s-a înscris la Facultatea de Drept. După absolvire, a profesat meseria de jurist, dar, ca și în cazul hocheiului, meseria aleasă nu îl satisfăcea câtuși de puțin, dat fiind faptul că nu îi permitea să strălucească, să arate tot ce poate oferi natura lui de învingător. „Am reuşit să profesez puţin timp şi am realizat la fel de repede că în meseria de jurist nu exista podium sau medalii, iar eu asta îmi doream, să fiu cel mai bun, să fiu campion. Am ştiut mereu cine sunt şi ce pot să fac şi astfel am decis să mă întorc în sport”, mai spune Novak pe blogul său.

Conștient că drumul până la împlinirea marelui vis nu va fi ușor, Eduard și-a deschis propria afacere din care și-a finanțat participările la concursurile internaționale. Revenirea în sport nu a fost simplă și, în mod paradoxal, cu cât conștientiza că în calea lui sunt multe obstacole de depășit, cu atât mai hotărât era să iasă învingător. „Deşi la început, după revenirea în sport, mi-a fost foarte greu, dorinţa de a fi campion nu m-a părăsit nicio clipă şi cu cât îmi era mai greu, cu atât visul meu creştea mai mult”, dezvăluie Novak câteva din gândurile sale.

15 ani de antrenamente și muncă neîntreruptă

Astfel, timp de câțiva ani el a lucrat ca agent de vânzări în firma pe care și-o deschisese pentru a obține banii de care avea nevoie, iar seara se antrena ca un adevărat sportiv de performanță. Chiar dacă, admirându-i succesul, unii ar putea crede sau spera că lucrurile s-au întâmplat ușor, lui Eduard Novak i-au fost necesari 15 ani de antrenamente și muncă neîntreruptă, care i-au construit mentalitatea de învingător.

Analizând de aproape povestea vieții și a succesului lui Novak, desprindem ușor o concluzie care pare să fie mereu aceeași când vine vorba de învingători, anume că ingredientele de bază pentru a atinge succesul sunt voința puternică, perseverența și munca nelimitată. De altfel, Eduard Novak spune foarte deschis acest lucru prin câteva cuvinte simple: „nu talentul va decide cine sunt, ci determinarea”.

Un nou record paralimpic

În 2003, campionul vieții a participat la prima sa competiție europeană de paraciclism, unde s-a calificat pe locul I, dobândind astfel convingerea că poate obține mult mai mult, mai ales că dintotdeauna Novak a fost măcinat de nevoia de a fi mai bun cu fiecare altă zi. „În lupta neîntreruptă de a fi mai bun m-am analizat continuu şi am observat ce metode mă ajută să obţin rezultate. După 25 de ani de muncă şi 4 titluri mondiale câştigate, am ajuns în momentul realizării celui mai mare vis al meu. Cu o noapte înaintea Paralimpiadei din 2012 de la Londra, emoţiile creşteau, însă am ştiut încă de la încălzirea ce a durat aproape 3 ore pentru concursul de 4 minute că locul întâi pe podium va fi al meu, ulterior aflând şi că am stabilit un nou record în ciclismul paralimpic”, își amintește Eduard momentele sale de glorie.

Cum intenţionează să își ducă viața mai departe, când și dacă are de gând să se oprească din acest traseu al desăvârșirii, va dezvălui însuși Eduard Novak marți seara, de la 18:30, în aula Extensiei Sfântu Gheorghe a Universității „Babeș-Bolyai”. Ca și în cazul celorlalte întâlniri ale publicului covăsnean cu invitații APChat, intrarea este liberă, prezența în sală fiind doar o chestiune de voință. Voința de a întâlni un om special care a putut pentru că a vrut.