La 10 ani de la primul număr al Observatorului de Covasna, un interviu cu Mădălin Guruianu, fost director al ziarului – Cum a fost perioada petrecută la ziar? – Cu multe suișuri și coborâșuri, dar în principiu o perioadă fastă, în care am cunoscut o mulțime de oameni interesanți, atât în cadrul echipei, dar și la nivelul clienților, partenerilor și mai ales al cititorilor. Trecerea de la săptămânal la cotidian și conducerea timp de câțiva ani, între 2006-2008, a „Observatorului de Covasna” a fost una dintre cele mai faine perioade din viața mea. Au fost provocări, dar și oportunități, posibilitatea de a cunoaște oameni foarte interesanți, dar mai ales ocazia de a lucra cu o echipă absolut fantastică. – Cum ţi-a marcat viitorul (dacă l-a marcat)? – Enorm. Am simțit din plin cât de mult contează să faci ceva pentru comunitate, oricât de mic, dar care poate avea un efect multiplicator. Atât pozitiv, iar ziarul promova pe larg genul acesta de subiecte – îmi aduc aminte cu drag despre „Cartea de la pagina 5” – o campanie pe care am susținut-o timp de câțiva ani pentru promovarea lecturii, dar și negativ, din păcate. Am învățat foarte mult să prețuiesc fiecare vorbă adusă în spațiul public. A oricui. Și mai ales a consecințelor pe care le poate avea. Cred că este una dintre experiențele ultra-necesare pentru un om care ulterior a intrat în politică. Și care de câțiva ani luptă pentru transparentizarea informațiilor publice și informare constantă și promptă a presei. – Cea mai plăcută amintire din acea perioadă... – Nu am să uit niciodată momentul în care la ziar, cu două zile înaintea pornirii cotidianului, a intrat pe ușă, sfioasă și totuși cu mult curaj și chef de muncă, o tânără absolventă de jurnalism, care a devenit în scurt timp sinonimă cu știrile „Observatorul de Covasna”. Este vorba despre extrem de talentata Ana Sidon și cu certitudine este o pierdere pentru mass-media de la noi că ea nu se mai ocupă cu așa ceva. Dar au mai fost oameni deosebiți cu care am colaborat extrem de bine. Nu-i enumăr acum, pentru că, evident, voi uita pe cineva și mi-ar părea rău, dar îmi mai amintesc despre un alt „plecat din zonă”, Horia Kraus, autorul unora dintre cele mai inspirate și sensibile rânduri din cotidian de pe „vremea aceea”. – Cea mai neplăcută amintire...? – Modul exagerat în care a reacționat domnul deputat covăsnean de atunci, Petre Străchinaru, când, de un 1 aprilie, împreună cu redacția, am decis să punem pe prima pagină „o știre” cum că dânsul s-a înțeles cu UDMR pe tema autonomiei, „știre” care avea erată în penultima pagină, unde era clarificat faptul că este o glumă și că ne cerem scuze dacă am jignit pe cineva. Ceea ce s-a întâmplat ulterior a frizat ridicolul, domnul deputat nemaidorind o vreme să mai aibă de-a face cu ziarul nostru... De câte ori nu ne-am primit și noi asemenea „știri fabricate”, la care nici măcar nu ne cerea nimeni scuze după ce se dovedeau a fi false... – De ce ai plecat de la ziar? Ce faci acum? – Odată cu intrarea în Consiliul Local, de fapt chiar din campania din 2008 pentru postul de consilier, m-am retras de la conducerea ziarului, m-am oprit din scris editoriale, iar în scurtă vreme am vândut partea mea de acțiuni de la ziar și am intrat serios în viața politică, ba chiar și într-un partid, ulterior. Cred că cele două sunt sau ar trebui să fie incompatibile. Acum sunt în continuare consilier local, la al doilea mandat și angajat al Parlamentului României, consilier la biroul senatorului Marius Obreja. La Mulți Ani „Observatorul de Covasna”!