Care este în opinia părinţilor de azi numărul ideal al membrilor unei familii? Au, oare, criza economică, greutăţile sociale sau stresul, impact asupra deciziei de a avea mai mulţi copii? Parcul Elisabeta din Sfântu Gheorghe este plin în fiecare zi de mame, taţi şi bunici care îşi duc copiii și nepoţii, în definitiv urmașii, la terenul de joacă.

Monica Vajna, Szekely Emoke

Care este în opinia părinţilor de azi numărul ideal al membrilor unei familii? Au, oare, criza economică, greutăţile sociale sau stresul, impact asupra deciziei de a avea mai mulţi copii?

Parcul Elisabeta din Sfântu Gheorghe este plin în fiecare zi de mame, taţi şi bunici care îşi duc copiii și nepoţii, în definitiv urmașii, la terenul de joacă. Acolo, cei mici nu doar că explorează toboganele și leagănele, ci leagă adevărate „prietenii” cu cei de vârsta lor, în vreme ce adulții își povestesc păsurile. Cei mai mulţi dintre acești adulți vin însă cu un singur copil, semn că vremea familiilor foarte numeroase a cam trecut.

Care este în opinia părinţilor de azi numărul ideal al membrilor unei familii? Au, oare, criza economică, greutăţile sociale sau stresul, impact asupra deciziei de a avea mai mulţi copii? Sau pur și simplu femeile s-au emancipat și, conștiente de controlul asupra propriului corp, nu mai acceptă să se transforme în simple „incubatoare” de copii, dorindu-și de la viață cariere, călătorii și alte împliniri decât cele de ordin casnic?

Asta am încercat să aflăm în primul rând vorbind cu câteva mame care, aflate în situații de viață diferite, ne-au vorbit despre ce înseamnă în ziua de astăzi un copil și cât din creșterea acestuia poate reprezenta o împlinire sau, dimpotrivă, un sacrificiu.

„Statul ar trebui să se implice mai mult”

Antal Eva este mama unei fetiţe de aproape doi ani și spune că deocamdată nici nu se gândește la un al doilea copil.

„Sună frumos să ai o familie numeroasă, dar realitatea este că acei copii trebuie şi crescuţi. Dacă nu am condiţia materială necesară pentru a le oferi o copilărie şi o adolescenţă fără lipsuri, nu are rost. Pe de altă parte, cred că pentu a încuraja familiile în a avea mai mulţi copii, statul ar trebui să se implice mult mai mult. Alocaţia este o ruşine, cu care domnii de la Bucureşti scot ochii părinţilor. Nici indemnizaţia de creştere a copilului nu e cine ştie ce, dar măcar sunt ceva bani. Legea însă se schimbă la noi ca şi vremea, nu ştim de pe o zi pe alta cu ce decizii ne trezim”, ne-a spus Eva.

Mai mulţi copii, mai multe costuri

Resursele financiare sunt deci un factor important în luarea unei decizii referitoare la o familie cu urmași numeroși, iar tinerii părinți din ziua de astăzi spun că nu se simt în siguranță cu legile schimbătoare. În plus, nici celelalte aspecte ale vieții nu oferă foarte multă siguranță – lipsa locuințelor, creditele scumpe și locurile de muncă instabile îi fac pe mulți să se gândească de două ori atunci când vine vorba despre mărirea membrilor familiei.

„Nimic pe lumea asta nu se compară cu sentimentul de a fi mamă. Eu am doi copii, o fetiţă de cinci ani şi un băieţel de şapte luni. Nu este uşor, dar nu aş schimba nimic din viaţa pe care o am acum. Fiind în concediu de creştere a copilului cu cel mic, mă pot ocupa mai mult şi de fetiţă. A fost mai greu atunci când fetiţa avea doi ani, pentru că şi eu, şi soţul meu am lucrat, iar cea mică nu avea cu cine să stea. Am angajat bonă, pentru că nu sunt creşe în oraş, probabil vom face acelaşi lucru şi cu băieţelul, dar până atunci mai este. Dacă îmi doresc un al treilea copil, este greu de spus. De dorit, da, mi-aş dori. Dar aceasta este o decizie care trebuie luată împreună cu soţul meu. Am abordat problema, s-ar putea ca în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat cei doi micuţi să aibă un frăţior sau o surioară”, spune la rândul său Mike Eniko.

„E nevoie de curaj să faci un copil”

La 34 de ani, Ana are deja un fiu de clasa I și spune că și-ar dori foarte mult un al doilea copil. ”Mi-aș dori o fetiță, însă situația mea e oarecum complicată, având un copil și un divorț la activ. Cred că destule femei sunt în situația asta, e posibil să mai vrea un copil sau chiar doi, dar în zilele noastre, când căsniciile se destramă atât de ușor, e nevoie de curaj să faci un copil. Pentru că un al doilea sau al treilea ar trebui să vină cu același tată în mod normal, însă dacă asta nu e posibil, e mai greu să te arunci în a face un copil cu alt bărbat. Vorbesc aici nu doar despre greutățile financiare ci și despre prejudecăți și impactul asupra primului copil. Ideea este deci că mi-aș dori o familie cu mai mulți copii, deoarece cred că nicio carieră nu se poate compara cu dragostea copiilor și nu poate da împlinirile pe care ți le dă familia”, ne-a spus Ana.

Pe Radu Ionescu l-am întâlnit în parc unde îl iniţia pe fiul lui de trei ani în tainele lovirii mingii de fotbal.

„Răducu este singurul nostru copil – spune el. Eu mi-aş dori o familie numeroasă, dar soţia nu prea este de acord. Până la urmă o înţeleg, dat fiind faptul că ea este cea care trebuie să nască, şi mai apoi să stea acasă cu cel mic, dar sper totuşi să se răzgândească. Eu aş fi dispus să am mai multe locuri de muncă pentru a-mi întreţine familia, numai să am cât mai mulţi urmaşi.”

Gust amar din maternitate...

Both Ildiko nu este deloc o mamă tipică a zilelor noastre, ea lucrând încă din primele săptămâni de viață ale primului și singurului său copil. Este adevărat că are avantajul faptului că cele două bunici ale fiicei sale sunt aproape şi au grijă de cea mică, așa că Ildiko nici nu s-a gândit vreo clipă să stea acasă cu fetiţa, mai ales că e obișnuită cu ritmul de viață alert pe care i-l impune locul de muncă.

„Este un lucru fenomenal să ai un copil, dar în opinia mea acest lucru nu înseamnă că trebuie să renunţi la ceva din tot ceea ce ai avut înainte. Lucrez tot atât ca şi înainte de naştere, aşa că viaţa mea nu s-a schimbat, mai degrabă aş spune că s-a împlinit. Cât despre un al doilea copil, deocamdată nu. Am rămas cu un gust amar după ce am născut şi am văzut mizeria din maternitate. Acel loc nu este unul care să te facă să îţi doreşti încă un copil. Pe de altă parte, cred că doi copii înseamnă responsabilitate dublă, iar în ziua de azi, când toată lumea aleargă, nu cred că ar fi indicat, cel puţin nu mie. Sper să o pot creşte pe fiica mea aşa cum trebuie, iar ceilalţi copii îi las pentru alţii”, ne-a spus Ildiko.

Numărul nașterilor se menţine constant

Dincolo de grijile materiale sau pentru viața de familie, femeile recunosc că există și teama de naștere, aici intervenind nu doar porcesul natural în sine ci și teama de condițiile din spitale. Cu toate acestea, datele furnizate de către Spitalul Județean Sfântu-Gheorghe arată că numărul nașterilor nu e în scădere, așa cum am fi tentați să credem. Purtătorul de cuvânt al SJU, Annamaria Fulop, a declarat că anul trecut s-au înregistrat la Sfântu-Gheorghe 1.128 de nașteri, în vreme ce în prima jumătate a acestui an s-au născut 499 de copii. O ușoară tendință de descreștere a nașterilor poate fi sesizată, desigur, dar asta nu înseamnă că acestea sunt toate nașterile de aici, mai ales că există femei care preferă să nască în alte părți.

Directorul Spitalului Municipal din Târgu-Secuiesc, Kelemen Andras, susține că aici nașterile au crescut în ultimii 3-4 ani, înregistrându-se în jur de 700 anual. Acest lucru nu reflectă însă natalitatea de la Târgu-Secuiesc, care tocmai pentru că are o maternitate modernă, este preferat inclusiv de mame din Sfântu-Gheorghe sau din județe vecine.

Anul trecut, Insitututul Naţional de Statistică anunţa o creştere a natalităţii, comparativ cu 2008, cu aproape un procent, la 10,1%. Deşi firavă, majorarea reprezenta o undă de speranţă într-o Românie în care numărul populaţiei continuă să scadă.

Potrivit celor de la Direcția Județeană de Statistică (DJS) Covasna, în județul nostru au avut loc 2.478 de nașteri în 2009 și 2.468 în 2010. În acest an, până la finele lunii iunie, s-au înregistrat 1.102 nașteri. O ușoară creştere a natalităţii a fost pusă şi pe seama votării, în cele din urmă, a proiectului de lege prin care mamele aflate în concediu de maternitate primeau o indemnizaţie echivalentă cu 85% din media veniturilor din ultimele 12 luni, dar nu mai puţin de 600 de lei.