La cea mai mică ploaie, străzi şi trotuare întregi din oraş devin aproape impracticabile pentru şoferi şi pietoni După o ploaie normală de vară, unele străzi dar şi trotuarele din Sfântu Gheorghe seamănă cu uliţe din sate izolate, uitate de lume, unde localnicii umblă cu cizme de cauciuc sau chiar cu picioroange. Diferenţa este că acei oameni sunt obişnuiţi cu acest lucru, acolo toate străzile sunt la fel, ei nu au nevoie de asfalt pentru că aşa cum au trăit până acum, o vor face şi în continuare. Sfântu Gheorghe este însă municipiu

La cea mai mică ploaie, străzi şi trotuare întregi din oraş devin aproape impracticabile pentru şoferi şi pietoni

După o ploaie normală de vară, unele străzi dar şi trotuarele din Sfântu Gheorghe seamănă cu uliţe din sate izolate, uitate de lume, unde localnicii umblă cu cizme de cauciuc sau chiar cu picioroange. Diferenţa este că acei oameni sunt obişnuiţi cu acest lucru, acolo toate străzile sunt la fel, ei nu au nevoie de asfalt pentru că aşa cum au trăit până acum, o vor face şi în continuare.

Sfântu Gheorghe este însă municipiu reşedinţă de judeţ, o așa-zisă oază de civilizaţie, cu proiecte de toate felurile şi oameni care cel puţin aparent sunt “de la oraş”. Noţiunea de oraş însă înseamnă străzi asfaltate şi trotuare pe măsură, nu noroaie până la genunchi și cratere în mijlocul străzilor asfaltate ultima oară cu zeci de ani în urmă.

După ploaia de ieri dimineaţă am mers prin Sfântu Gheorghe pentru a vedea situaţia reală, aceasta arătându-ne că locuitorii sunt nevoiţi să facă exerciţii de acrobaţie şi de îndemânare pentru a trece strada, pentru a merge pe trotuar sau că ar trebui să se echipeze corespunzător, cu haine (şi maşini) de teren.

 

Fără asfalt, ca la ţară

Strada Muncitorilor este plină cu noroi, nici asfaltată, nici pietruită. Pare de cele mai multe ori pustie, dar am întâlnit totuşi câţiva oameni care de voie sau mai mult de nevoie s-au aventurat să treacă pe acolo.

Andras, un tânăr care locuieşte pe această stradă, ne-a spus că “este dezastru. Dacă plouă un pic, strada este plină cu noroi, iar dacă este timp frumos, praful este insuportabil. Înţelegem că se lucrează în oraş, vedem schimbări în bine, dar se pare că strada noastră este uitată.”

Mariana este angajata unei societăţi comerciale de pe această stradă. Ea face haz de necaz, spunând că de mai multe ori s-a gândit să îşi aducă haine sau pantofi de schimb. “Nici vorbă să vin cu maşina la serviciu – adaugă ea. Nu are rost, strada e plină cu gropi, o fac praf.”

La colţul fabricii Textila am găsit o baltă de toată frumuseţea, pe care nişte doamne încercau ori să o ocolească, ori să treacă prin ea. Erzsebet, una dintre ele, ne-a povestit că locuieşte în zonă şi balta uriaşă este deja un lucru obişnuit pentru ea, pe timp de ploaie. “De ani de zile este aşa” - spune ea.

Acelaşi lucru l-am întâlnit şi la trecerea de pietoni de la Colegiul Naţional Mihai Viteazul. De la jumătatea străzii, lumea este nevoită să părăsească zebra, să meargă mai încolo, mai încoace, să facă slalom printre maşini pentru a nu se uda la picioare. Dar se ştie că suntem inventivi, aşa că rezolvăm şi o problemă ce nu ar trebui să fie o problemă: să trecem strada.

 

Ciucului, eterna poveste: noroi, bălţi și nepăsare

Cu surle și trâmbițe - trase mai mult prin presă, municipalitatea a anunțat în urmă cu câteva luni reluarea lucrărilor de reabilitare a străzii Romulus Cioflec din cartierul Ciucului. La acea vreme, primarul Antal Arpad spunea că își dorește ca acest cartier să devină unul de care lumea să nu se mai ferească, iar pe lângă măsurile sociale anunțate era cuprinsă și refacerea străzii principale de aici, plină de gropi și ocolită de orice șofer conștient că aventurarea prin adevăratele cratere din asfalt nu ar face decât să-i trimită mașina direct în service.

Prin urmare, strada a fost umplută de utilaje, muncitorii au început să desfacă asfaltul, să tragă de țevi, să aducă materiale, inclusiv pietriș - pe care nu l-au împrăștiat însă pentru vreun drum de acces provizoriu, ci l-au trântit la grămadă la marginea unei parcări, în ideea cine-știe-cărei utilități viitoare.

Locuitorii cartierului au strâns din dinți, au suportat zgomotele infernale, praful permanent și chiar apa ruginie care a curs la robinete vreo două zile la rând și a înfundat cu piatră mai multe centrale de apartamente - totul în speranța că în curând vor avea o stradă asfaltată decent. Din cauza lucrărilor care au făcut imposibil accesul în cartier, chiar și autobuzele Multi Trans și-a shimbat traseul, astfel că muncitorii din Ciucului care trebuie să ajungă în alte zone ale orașului la muncă, trebuie să iasă din cartier, până la benzinăria de la Harom Rozsa, acolo fiind ultima oprire a autobuzelor. Lunile au trecut însă - mai exact vreo trei la număr, iar în zilele cu căldură, de multe ori utilajele au zăcut în mijlocul străzii, fără țipenie de muncitor în jur. Oamenii s-au conformat din nou, au făcut cărări pe lângă zidurile blocurilor - pentru că pe stradă nu se mai putea merge din cauza asfaltului răvășit... și au așteptat reluarea lucrărilor. Ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câteva zile, continuând inclusiv ieri, pe o ploaie torențială.

Iar imaginea de ansamblu a fost una demențială: un grup de copii colindând gropile și jucându-se în bălțile devenite adevărate lacuri, gospodine în șlapi încercând să ajungă de la un magazin la altul, bătrâni sprijinindu-se în toiege printre bălți, oameni încercând să ajungă cumva de pe o parte a străzii pe alta - într-un cuvânt, un adevărat spectacol desfășurat pe raza a 50 de metri dominați de bălți, noroaie și utilaje de construcții.

În ceea ce-i privește pe muncitorii firmei contractate de Primărie pentru lucrările de refacere a străzii, aceștia erau activi cu sârg în jurul unui șanț: unul mânuia un excavator iar trei dintre aceștia se uitau la un al patrulea ce meșterea în interiorul șanțului.

”Știți, nu avem voie să coborâm toți în șanț, că sunt pericole, așa prevăd normele de protecție a muncii... Lucrăm încet, pentru că aici, sub betoane, s-au descoperit țevi și linii electrice despre care nici nu se știa că există... Lucrăm pe soare și pe ploaie, asta e situația, înțelegem că le e greu oamenilor, dar deocamdată nu avem ce face”, ne explică un ”șef” de șantier curios să vadă ce vrem și de ce fotografiem pe domeniul public.

 

Înjurături și nervi, adio eleganţă

În schimb, locuitorii sunt de-a dreptul furioși, spun că s-au săturat de toată mizeria și, în spiritul românesc, înjură autoritățile, pe primar și pe ruși, blestemă providența, îl regretă pe Ceaușescu și spun că data viitoare nu mai ies la vot.

”În 2008, când era în campanie electorală, primarul Antal Arpad a venit și a pus un afiș mare la blocul meu, zicând că el știe ce are de făcut, știe problemele oamenilor... De atunci și până acum n-a știut ce e în Ciucului? Păi nu i-a păsat, vă zic eu, că nici n-a mai dat pe aici! Să mai vină să-mi ceară votul mie, că nici nu mă gândesc, ne-a lăsat în nenorocirea asta!”, spune Janos, un bătrân care locuiește în cartier de mai bine de 20 de ani.

Și Laci bacsi e nervos, el vine de la alimentară și e supărat inclusiv pe muncitorii care lucrează la reparațiile străzilor. ”Ăștia nu au muncit deloc când era cald, i-a apucat hărnicia acuma, pe ploaie... Își fac nevoile pe lângă blocuri, au umplut cartierul de mizerie și toată ziua sunt mai mult la ușile cârciumilor, de aia nu lucrează, doar se prefac. Autobuzele nu mai intră în cartier, doar taxiurile, de parcă avem bani de așa ceva zilnic. În viața mea nu a fost așa dezastru în cartierul ăsta, azi se distruge ce-a făcut Ceaușescu, pe care degeaba l-au omorât”, spune Laci bacsi.

”Totul e o mare golănie, începând de la primar și până la muncitori! Mă chinuiesc zilnic, la 75 de ani, să trec cumva prin noroaie. Duminica trebuie să merg la biserică în taxi, că nu mă pot duce plin de praf sau de noroi. Nu știu ce e așa țigănie cu Primăria asta, ei stau acolo, în fotolii, fac în centru trotuare pentru tocurile femeilor, dar nu vin să vadă cum trăim aici, ca niște nenorociți, de parcă noi nu plătim impozite și taxe”, spune la rândul său nea Nicolae.

Etelka a ieșit de la o alimentară și trebuie să ajungă în celălalt capăt al cartierului; în șlapi, femeia se aventurează printre bălți și gropi, dar spune că s-a obișnuit deja cu situația, iar atunci când plouă nici nu se mai preocupă să se îmbrace frumos, că n-are rost. ”Sunt luni de zile de când n-am mai purtat tocuri, că nu am cum... ce să fac, să-mi iau sandale cu tocuri și să ajung cu ele pline de noroi în centru?! Ne chinuim, n-avem ce face, nu-i pasă nimănui”, spune tânăra de 32 de ani.

 

Nimeni nu e vinovat

Administratorul public al orașului, Czimbalmosz Csaba, spune că știe foarte bine care e situația din cartierul Ciucului, dar ca de obicei, autoritățile n-au nicio vină: de vină sunt muncitorii, lipsa banilor, vremurile.

”Primăria face lucrările din Ciucului exclusiv din bani proprii, fără nicio altă sursă de finanțare. Bine, nu putem spune că nu avem bani acum, dar ăsta e stilul românesc de lucru – muncitorii nu prea muncesc, noi îi presăm să lucreze, mai apar și chestiuni neprevăzute și tot așa. Ideea e că firmele sunt plătite la metru pătrat executat, nu la ora de muncă, deci oricum nu pierdem bani, problema e că se lungește termenul de execuție”, a declarat Czimbalmos Csaba, apreciind că totuși lucrările vor fi finalizate în câteva luni.

Până atunci însă, fie ploaie, vânt sau soare, oamenii trebuie să suporte mizeria, praful, zgomotele și toate chestiunile incomode impuse de reparațiile derulate parcă anapoda, fără o strategie clară.

Monica Vajna

Szekely Molnar Emoke

O banală traversare de stradă poate deveni uneori o adevărată

provocare, pentru că pur şi simplu n-ai pe unde...

Locuitorii din Ciucului nici nu mai ştiu

când au avut străzi şi trotuare civilizate...

De ani de zile se vorbeşte despre halul în care

arată strada Muncitorilor. De făcut însă... nimic!

Pe Bisericii şi Korosi Csoma Sandor se lucrează încă de la inundaţiile din iulie 2010. Şi se lucrează... şi se lucrează... şi se tot lucrează...

Sindromul „Dorel“ nu putea lipsi nici din Sfântu-Gheorghe! Patru

muncitori se uită, cel din şanţ lucrează. Cică aşa e mai sigur...

Zonele dintre blocuri sunt mici Veneţii, pe unde cu greu poţi umbla

fără să-ţi ajungă apa până la glezne

Circulaţia pe multe trotuare din oraş e îngreunată

de bălţile care blochează total trecerea...