ACTUALITATE 16 februarie 2015

A vedea sau a nu vedea „Fifty Shades of Grey”? Asta-i întrebarea!

de Mirela Cara Dragu | 1079 vizualizări

Dacă ne întrebăm ce poate fi mai sexy decât o tipă adâncită în lectură, ne răspundem rapid şi fără ezitare: „O tipă cuprinsă de acţiunea din Cele 50 de umbre ale domnului Grey”.

Şi cum ar putea fi altfel? Cartea este un best-seller al ultimilor ani. Presa o ţine sub reflectoare încă din 2011. Trilogia din care face parte i-a schimbat viaţa inspiratei E. L. James, care, tipărindu-şi fanteziile sexuale, după cum a mărturisit ea însăşi, a atras de partea ei sute de mii de cititori.

Şi, după un succes atât de fulminant al cărţii, se impunea şi o ecranizare promovată drept „cel mai provocator film al ultimului deceniu”. Episodul de iniţiere a unei studente virgine, inteligente şi spirituale, care întâlneşte prinţul visurilor de secole al femeilor, bărbatul frumos, deştept şi cu bani, trebuia să li se împărtăşească şi celor care nu au exerciţiul lecturii. De ce?! Pentru că, dincolo de aparenţe, se ascunde negura personalităţii, dătătoarea de drame, pe care Anastasia Steele, protagonista peliculei, se străduieşte din răsputeri să o accepte.

Fidelă faţă de firul narativ al cărţii, ecranizarea este mai degrabă un film de duminică seara. Pentru cei care au aşteptări de la un film, care ştiu ce înseamnă interpretarea impecabilă, regie ireproşabilă, suspans şi, poate chiar catharsis, filmul este un eşec. Dacă sunt în schimb atraşi de superficialitatea unei poveşti despre lupta dintre presupusa normalitate şi anomaliile psihologice care generează porniri sadice, dacă se ştiu adesea încântaţi de drame sentimentale de tip telenovelistic, atunci sigur vor vedea în film o mare reuşită.

Cei care, dintr-o slăbiciune pe care le-a creat-o curiozitatea, au deschis cartea în încercarea de a afla cărui fapt i se datorează succesul monstrous al celebrei trilogii „Fifty Shades…” şi au simţit că se sufocă de plictiseală parcurgând cele peste 600 de pagini de pseudoliteratură, dintr-un singur volum, pot rămâne liniştiţi într-un fotoliu, cu un volum de Henry Miller pe genunchi şi o muzică bună în fundal. Doar aşa vor avea parte de autenticitate şi savoare. Dacă insistă să vadă filmul, cel mult se vor alege cu amintirea chipului frumos al distinsei Dakota Johnson.

Distribuie articolul:  
|

ACTUALITATE

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.