După aproape 5 secole de luptă împotriva dominaţiei otomane, după rezistenţa opusă celorlalte imperii expansioniste, care devastau, jefuiau periodic şi au mutilat teritorial ţările române, după revoluţiile din 1821 şi 1848, după memorabilul act al unirii Moldovei cu Muntenia în anul 1859 proclamarea independenţei de stat şi consfinţirea ei prin purtarea războiului din 1877-1878, au înscris un moment culminant spre spirala dezvoltării României.

Cel de-al doilea eveniment pe care îl asociem cu efigia zilei de 9 Mai este victoria dobândită împotriva nazismului fascist german, victorie la care ţara noastră şi armata ei a avut o contribuţie demnă de toată consideraţia. În perioada anilor 1939-1945, acţiunile militare au cuprins aproape întregul glob pământesc; ele s-au desfăşurat în Europa, Asia, Africa de Nord, precum şi în spaţiile maritime şi oceanice limitrofe. Cele mai ample acţiuni şi mari bătălii s-au desfăşurat în Europa şi în cuprinsul Oceanului Pacific.

Sub loviturile concentrice ale forţelor Naţiunilor Unite, Germania nazistă a fost silită să capituleze fără condiţii în noaptea de 8 spre 9 mai 1945. Astfel, cel de-al doilea război mondial – început la 1 septembrie 1939 – a luat sfârşit în Europa după cinci ani şi aproape opt luni (2077 zile şi nopţi), după confruntări armate nemaiîntâlnite în istorie, soldate cu uriaşe pierderi de vieţi omeneşti şi cu mari distrugeri materiale. Veteranii de război români, participanţi la ultimele acţiuni militare în Podişul Boemiei păstrează adânc întipărită în memorie rezonanţa acelui eveniment. Vestea din noaptea de 8 spre 9 mai s-a răspândit cu rapiditate de-a lungul frontului. Cerul s-a luminat dintr-o dată. Săgeţile proiectilelor luminoase şi ale gloanţelor trasoare se ridicau în văzduh ca nişte imnuri de slavă întru cinstirea victoriei. Un spectacol feeric se derula în mod spontan, fermecând inimile luptătorilor.

Ostaşii români se îmbrăţişau, râdeau, cântau şi dansau, într-o reacţie generalizată de bucurie, de descătuşare fizică şi psihică. Pe feţele lor înflorea satisfacţia de a fi rămas în viaţă după crunte încleştări care au durat aproape patru ani (1421 de zile şi nopţi). Apoi, stoluri de gânduri şi simţăminte zburau nestăvilite către cei dragi de pe plaiurile Carpaţilor, ale Dunării şi Mării Negre, ţesând planuri de viitor temerare. Oamenii se simţeau mai buni, mai generoşi, mai înţelepţi. În mod paradoxal, urgia războiului le purificase sufletele de povara urii şi încrâncenării, copleşite atunci doar de căldura dragostei şi a speranţei. Aveau însă în suflete şi durerea pentru camarazii lor care n-au mai apucat să se bucure de ziua Marii Victorii.

Acestea erau gândurile şi simţămintele luptătorilor români la încheierea războiului. Astăzi, după 69 de ani, victoria de la 9 mai 1945 pare – pe nedrept – mai puţin luminoasă decât a fost ea percepută atunci. Poate pentru că războiul a creat premisele extinderii în Europa – inclusiv în România – a unui regim totalitar, comunismul, la fel de nefast ca şi nazismul.

Datele din istorie trebuie să rămână cu semnificaţia avută în momentul producerii evenimentelor pe care le amintesc, fără modificări în funcţie de conjunctura politică ulterioară. În conştiinţa omenirii, 9 mai 1945, trebuie să rămână încrustată ca o dată care a pus capăt celui de-al treilea Reich, un regim dictatorial de o agresivitate fără precedent, care a însemnat sfârşitul celei mai mari conflagraţii mondiale, soldată cu aproximativ 50 milioane de victime umane şi mari pierderi materiale.

Tuturor eroilor, care dorm somnul de veci în glia strămoşească, aprindem în suflete candela recunoştinţei pentru eroii neamului nostru, care nu au apucat ziua victoriei şi îşi odihnesc osemintele în glia străbună, în pământuri străine sau în adâncul apelor, unii fără morminte şi cruci la căpătâi.

Ca un omagiu adus învingătorilor, 9 Mai a fost proclamată şi zi a Europei, cu semnificaţia ei în marcarea importanţei pentru europeni, a procesului de construcţie europene începând cu anul 1945 până în zilele noastre, în scopul dezvoltării armonioase a statelor europene în pace şi progres economic. Intrarea ţării noastre în NATO, eforturile şi pregătirile ei pentru ca în anii următori, în 2007 să devină membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană, înseamnă o nouă pagină de istorie, sfârşitul războiului rece şi, în felul acesta, ţara noastră încetând de a mai fi o zonă tampon între est şi vest.

Sperăm ca, până la urmă, raţiunea şi înţelepciunea vor triumfa. Omenirea se va convinge că bunăstarea şi prosperitatea nu se pot realiza într-o lume sfâşiată de războaie şi terorism, că numai pacea şi înţelegerea domoleşte furia talazurilor dezlănţuite şi asigură liniştea şi bunăstarea omenirii.

Biroul executiv al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război – filiala Covasna, adresează şi cu această ocazie tuturor cetăţenilor din judeţul Covasna, sănătate, putere de muncă, înţelegere, viaţă multă şi prosperitate.

Preşedintele A.N.V.R. Covasna, Col. Ioachim Grigorescu

Vicepreşedintele A.N.V.R. Covasna, Mr. Robert-Tiberiu Rusznak