Pentru a candida la preşedinţia României, ai nevoie de o listă de 200.000 de susţinători. Ce se întâmplă însă dacă la alegeri nu obţii la fel de multe voturi?

Răspunsul e „nimic”. Şi asta cu toate că situaţia nu e tocmai rară: 6 din cei 14 candidaţi care au intrat în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2014 au obţinut mai puţine voturi decât semnături. Mult mai puţine.

Potrivit rezultatelor parţiale de la BEC, anunţate după centralizarea a 98,30% din procesele verbale, şase dintre candidaţi – dintre care doi nu sunt la prima tentativă de a obţine funcţia supremă în stat – nu au reuşit să obţină nici măcar voturile tuturor celor care au semnat pe listele de susţinători. Pe primul loc se află independentul Teodor Meleşcanu, care a luat 102.936 de voturi. Dacă pe liste a avut minimul necesar, adică 200.000 de susţinători, asta înseamnă că doar un pic peste jumătate dintre ei l-au şi votat.

Zsolt Szilagyi, candidatul Partidului Popular Maghiar din Transilvania, a obţinut doar 52.809 voturi. După acelaşi calcul, asta înseamnă că doar 26% dintre susţinătorii săi l-au votat. Independentul Gheorghe Funar a luat şi mai puţin – 44.932 de voturi – cu toate că în 1992, când a candidat la prezidenţiale din partea PUNR, a strâns aproape 1,3 milioane de voturi.

Ecologistul William Brînză a obţinut un rezultat asemănător cu Funar, fostul său coleg din PRM: 42.640 de voturi. Socialistul Constantin Rotaru, care şi el a mai candidat la funcţia supremă în stat în 2009, a primit 28.414 voturi, adică 14% dintre sufragiile susţinătorilor săi.

În fine, Mirel Amariţei, candidatul Partidului Prodemo, a luat 7.794 de voturi. Adică, din cei 200.000 de oameni care au semnat pentru a îl susţine în cursa prezidenţială, mai puţin de 3% au şi pus ştampila pe el la alegerile de duminică.

Numărul mic de voturi obţinut de aceşti candidaţi poate să ridice semne de întrebare asupra corectitudinii listelor de susţinători depuse la BEC.