Situat într-un spaţiu de mare însemnătate economică şi strategică, în care jocul de interese al unor mari state i-a solicitat permanent gândirea politică şi acţiunea militară, poporul român a trebuit să facă din lupta şi eforturile sale, din capacitatea de rezistenţă şi din voinţa sa de a înfrunta adversităţile, scut şi pavăză pentru a-şi apăra fiinţa şi dreptul la existenţă, pentru a se putea afirma şi trăi liber, pentru a dobândi independenţa şi unitatea naţional-statală.

Născut creştin, sub semnul pecetei Romei, poporul român a trăit în condiţiile specifice ale Evului Mediu împărţit în trei state: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Conştiinţa originii comune, a unităţii de neam şi de limbă a locuitorilor cultivată de spiritele luminate şi întărită de legăturile economice şi politice dintre cele trei state, a favorizat încercări repetate de realizare a unei unităţi statale în spaţiul etnic românesc.

„Actul energic al naţiunii române”, prin care s-a unit, la 24 ianuarie 1859, Moldova cu Muntenia, a deschis drumul afirmării statului modern român şi a dreptului său la independenţă.

Proclamarea independenţei în 1877 şi consfinţirea ei pe câmpul de luptă în 1877/1878 au legitimat dreptul poporului român de a fi un popor liber, care să trăiască într-un stat naţional independent şi unitar.

Cucerirea independenţei a contribuit la creşterea prestigiului naţiunii române, a demnităţii şi mândriei naţionale, a făcut ca statul român să devină centru polarizator al întregii naţiuni române, spre Bucureşti îndreptându-se privirile românilor din ţinuturile româneşti supuse încă dominaţiei străine.

Participând la război pentru cauza naţională, poporul român a dat un greu tribut de sânge pe fronturile de luptă şi a declanşat în 1918 o amplă mişcare eliberatoare, care a fost încununată cu Marea Unire din 1918, înfăptuită având ca bază principiul dreptului popoarelor la autodeterminare şi constituire a lor în state naţionale.

Unirea tuturor ţinuturilor locuite de români a fost consfinţită prin tratate de pace încheiate după primul Război Mondial şi a fost pecetluită prin încoronarea în 1922, la Alba Iulia, a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria.

În condiţiile agravării relaţiilor dintre marile puteri şi promovării de idei revizioniste faţă de tratatele de pace încheiate după primul război mondial, România a suferit în anul 1940 grave mutilări teritoriale. Acest fapt explică, în mare măsură, angajarea ei în cel de-al doilea Război Mondial, cu scopul de a-şi reface unitatea statală.

Despre cel de-al doilea Război Mondial, desfăşurat la scară planetară, considerat un război total, cu acţiuni militare combinate – aeriene, navale şi terestre – s-a scris extrem de mult. Relativ bogată este şi literatura istorică despre România în războiul de reîntregire. Momente şi aspecte importante omise sau insuficient tratate în trecut sunt tot mai mult puse în lumină, înlesnind o viziune mai amplă şi mai exactă despre starea şi rolul naţiunii române în timpul marii conflagraţii mondiale.

O sursă importantă în această privinţă sunt relatările supravieţuitorilor din acea vreme, a veteranilor, care prin relatările lor lărgesc şi aprofundează înţelegerea istoriei trăite de ei.

Mărturiile veteranilor privesc minuţioase planuri de luptă şi mari bătălii, acte de eroism ale diverselor unităţi militare, figuri de oşteni şi comandanţi de oaste cu nume intrate în istorie, aspecte din viaţa prizonierilor de război, de cele mai multe ori o viaţă de calvar.

Le suntem recunoscători veteranilor pentru sacrificiul lor şi pentru ceea ce ne-au lăsat ca model.

Ţin, în încheiere, să amintesc preţioasele cuvinte ale lui Nicolae Iorga: „În trecutul nostru mulţi oameni au suferit. Dacă suntem ceva, noi suntem ceva numai prin suferinţa lor. Toate puterile noastre nu sunt altceva decât jertfa lor, strânsă laolaltă şi prefăcută în energie... Neamul devine etern prin cultul eroilor”.

Cu această ocazie, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război – filiala Covasna şi Asociaţia Judeţeană „Cultul Eroilor” – Covasna, le transmite tuturor veteranilor de război, văduvelor de veterani de război multă sănătate, fericire personală şi familială.

La mulţi ani!

Preşedintele A.N.V.R. Covasna, Col. Ioachim Grigorescu

Vicepreşedintele A.N.V.R. Covasna, Mr. Robert-Tiberiu Rusznak