Surpriza poate fi una bună, sau dimpotrivă. Adică e loc să te gândești ce faci cu promovarea asta istorică în Liga I. După ce se consumă fireasca bucurie a unei generații care închide în mod fericit un cerc al speranțelor atâtor alte generații care au visat cu ochii deschiși o echipă de fotbal din Sfântu Gheorghe în „divizia A” (fac parte dintr-o asemenea generație de pe vremea lui Fulop, Goga și Barbu), după ce se bucură lumea, așadar, să ne uităm puțin în jur și să vedem ce avem. Sau, mai degrabă, ce nu avem: avem valoare?! Asta e o întrebare în continuă mișcare dacă analizezi fără patriotism local exagerat jocul băieților noștri. Ai un Hadnagy la final de carieră, un senegalez, Issa Thiaw, care a și marcat golul victoriei cu Reșița, bravo lui, și alți „brașoveni” sau „bucureșteni” de la Dinamo pe care patronajul înțelept al făuritorului de pâine Diószegi László i-a adunat la Sf. Gheorghe. Și mai avem ceva: niște suporteri fanatici. Buni și ei, de văzut cât vor conta într-o Ligă I destul de exclusivistă când vine vorba de provincie. Ce nu avem? Stați, că aici trebuie să deschidem o listă:

*N-avem teren de joc. Dacă-mi dați voie, eu n-aș permite unei echipe de Liga a II-a să promoveze dacă n-are teren ca lumea, tribune, vestiare, nocturnă și tot ce mai trebuie. Sepsi nu le are. E drept, nu-i singura din Liga I, dar asta nu-i decât încă o dovadă a lipsei de resurse a fotbalului românesc. Unde se duc „resursele” astea, cine le ascunde și de ce nu-i iau procurorii pe toți conducătorii fotbalului românesc, fără nicio deosebire de sex sau naționalitate?! Astea sunt întrebări la care nu eu trebuie să răspund.

*Felicitări sincere d-lui Diószegi pentru promovare. Dumnealui este, iată, nu doar „cel mai bun brutar” al României, ci și un patron de echipă de fotbal care în câțiva ani, cred că patru sau cinci, a ajuns din Campionatul județean în Liga I. O performanță uriașă. Performanță care îl obligă să investească în continuare. Și să caute parteneri. Pentru că fără bani nu există jucători de valoare. Iar fără jucători buni... inutil să îl păstrezi pe Valentin Suciu, un antrenor demn de tot respectul.

*Aici, la parteneriat, se deschid niște drumuri. Mă gândesc cu milă la Guvernul României, care n-are nicio treabă cu Secuimea; nici cu maghiarii, nici cu românii. Cum o să administreze succesul ăsta Ministerul Sportului? Pentru că, în mod normal, ar trebui să facă ceva. Să promită, de pildă, că se angajează să refacă stadionul din Cartierul Simeria, care îi aparține. Adică să avem și noi un stadion al nostru. Sau, dacă nu se simte în stare să-l modernizeze, să-l aducă în interiorul unor standarde demne de Liga I, atunci să-l dea mai departe... Adică să renunțe la el, să-l cedeze autorităților locale, Primăriei și Consiliului Județean.

*Așadar, ce listă de parteneri poate avea dl. Diószegi? În materie de oameni de afaceri potenți, slabă mișcare în județul Covasna. Noi când vorbim de potență ne gândim la alte cele... Cine-ar mai fi? Tot autoritățile locale, desigur: Primăria, Consiliul județean. Dacă informațiile mele sunt exacte, se fac niște mișcări în sensul ăsta. Să vedem cum se vor finaliza și cum va reuși Guvernul României să sprijine mișcarea sportivă din Covasna, altfel decât cu vorbe goale – de care, între noi fie vorba, suntem sătui până-n gât. Și noi, și ei...

*Ar mai fi de făcut o remarcă, una susceptibilă de încărcătură morală: Viitorul Constanța, campioană. F.C Voluntari, câștigătoarea Cupei României. Din eșalonul doi vin două echipe necunoscute: Juventus București și Sepsi Sf. Gheorghe. Mai vedem ce ne oferă „barajul”. Dar și-așa, pare să avem parte de-o noutate absolută: ne-am săturat de „baroni”, până și fotbalul românesc vrea „altceva”. La urma-urmei, fotbalul este o parte a societății. Chiar una importantă...

(Dumitru Manolăchescu)