STIREA ZILEI 22 iunie 2020

Valea Mare: mărturii după potop

de Iulia Drăghici - Taraș | 11878 vizualizări

Sătenii trăiesc și acum în teroare la fiecare ploaie, de teama inundațiilor 

A trecut mai bine de o săptămână de la inundațiile care au afectat localitățile Valea Mare, Boroșneu Mic, Valea Mică și Saciova, din județul Covasna. Oamenii din zonă încă suferă din cauza furiei naturii care s-a abătut peste localitățile lor. Pentru mulți dintre sătenii din Valea Mare, de pildă, mai ales pentru cei din strada Lungă, fiecare ploaie instaurează teroarea că episodul din noaptea de 12 spre 13 iunie s-ar putea repeta. Iar gândul că jurnalele meteo anunță noi și noi coduri de ploi, amestecat cu lipsa de încredere în autorități, le provoacă și mai multe neliniști. 

Un drum către Valea Mare, indiferent din ce zonă îl parcurgi, nu te lasă indiferent. Asta pe de o parte datorită peisajelor care îți taie răsuflarea, dar pe de alta, din cauza drumului deosebit de „provocator” pentru componentele mașinii– cu hârtoape sau asfalt peticit cât vezi cu ochii. 

Cei din zonă, însă, nu mai au vreme acum să mai admire peisaje, ci când înalță ochii spre cer, se uită doar către Dumnezeu să îl întrebe, unii cu lacrimi în ochi, câtă ploaie le mai dă și câtă suferință mai au de îndurat. Mai ales după inundațiile din noaptea de 12 spre 13 iunie, când Valea Mare aproape că a devenit o...apă mare. 

Și la o săptămână de la calamitate, efectele erau încă vizibile, mai ales în privința a ceea ce a rămas după ce s-au retras apele: unele albii de pâraie sufocate de crengi, cioate de copaci, dar și nelipsitele gunoaie. În alte părți se vedeau și eforturi făcute pentru decolmatare. 

Vineri după-masa nu era foarte multă lume pe străzile din micuța comună, dar puținii oameni pe care i-am întâlnit, ne-au întâmpinat cu lacrimi în ochi și cu povești despre noaptea de groază pe care au trăit-o în urmă cu o săptămână. Cu cizmele de cauciuc pline de noroi, profitau de orele fără ploaie să își mai curețe prin curte. Bilanțul pagubelor era făcut, dar părea că nimeni nu are speranțe că mai contează. Nimic nu va mai fi la fel. 

La mine nu a fost așa rău, dar pe la vecini încolo, păi aveți ce vedea”, ne-a spus o bătrânică, pe care am întâlnit-o în fața porții, în timp ce, cu o lopată și o sapă își curăța, încetul cu încetul șanțul. Fără să stea pe gânduri ne-a spus că trăiește zi de zi cu frica faptului că va veni iar apa mare peste ei.  

Ne e frică, îți spui drept. Din toate părțile sunt păraie. Am un băiat acolea, pe dreapta, a doua casă....Dumnezeule! A fost nenorocire. Să îi ducă cu totul! Și mașini din curte și tot. A fost nenorocire”, ne-a spus bătrânica. 

Întrebată dacă a mai trăit așa ceva, tot fără ezitare ne-a spus că da, dar și că nu se îndoiește că vor mai veni alte catastrofe. „Tineretul, generația asta, poate nu, dar noi bătrânii am mai prins grozăvii. Dacă n-or adânci și n-or căuta să facă ceva, vine iară, de nu te poți odihni noaptea. Ți-e frică. Nu te ia somnul în pat”, ne-a spus femeia cu părul alb ca laptele. 

Câteva case mai jos, după o intersecție, am găsit alți săteni care munceau, fără spor, între noroaie, de-a lungul pârâului numit Ulveș.  

Într-o clipită s-au rupt norii și am zis că a venit prăpădul pe lume”, ne-a spus, când am întrebat despre inundațiile care s-au abătut peste ei, o altă femeie în vârstă pe care am întâlnit-o în preajma casei sale. 

Aceasta ne-a îndrumat imediat la o casă vecină, unde urmele inundațiilor se vedeau clar. Temelia casei avea urme vizibile de apă, iar beciul subteran încă era plin. Dezastrul cel mai mare se vedea în curtea care nu mai avea porți: mâl cât cuprinzi cu ochii, poarta șurii purtată de viitură și garduri lăsate. Proprietara, o văduvă care locuiește cu un nepot, încerca după forțele proprii să mai pună lucrurile la loc, dar noroiul mare din curte o descuraja. Ne-a spus că nu are speranță că va apuca ziua în care totul va reveni la normal și că ploile care nu mai contenesc i-au băgat groaza în suflet. 

Am avut un purceluș. L-am luat de o săptămână. L-am găsit mort. Mi-a luat și niște găini. Apa a fost de o jumătate de metru. A intrat în camere. Era până la brâul meu. Până dimineața am scos cu gălețile. Am luat covoare și ce am mai putut. (...) Ce să facem? Nu avem cu cine ne certa, că astea toate de la Dumnezeu sunt scrise. (...) De patru ori ne-a inundat. În 2010 a mai fost, dar nu așa ceva. (...) Cred că mor, că sunt bătrână de aci încolo. Așa gândesc. Cât de cât ne pusesem la punct. Dacă și gardul de beton l-a luat apa...(...) Am mai găsit un sac de porumb și am mai ales din el câteva boabe să dau la găini, dar a încolțit și ăla. Nu am ce să le mai dau de mâncare”, ne-a spus, proprietara, în timp ce încerca să își țină în frâu lacrimile.  

Pe măsură ce se gândea la ce s-a întâmplat, pe atât se îngrozea din nou că pe lista de pagube adăuga: drujbe, biciclete, unelte, arătura, zarzavaturile. 

„La 2 noaptea noi scoteam apa din beci. Când să zicem că scade, a început să vină ploaia din nou. Pfaaai. Săracii pompieri, nici ăia nu mai făceau față. Am avut noroc cu primarul de la Boroșneu, care a venit cu un buldo a desfundat aici (n.red. în zona podețului de peste pârâul Ulveș), că altfel era mai prăpăd”, ne-a spus un alt sătean. 

Cauze probabile 

Oamenii din sat găsesc trei cauze ale potopului care s-a abătut asupra lor: natura dezlănțuită, tăierile masive de păduri și lipsa lucrărilor de prevenire (lățirea albiei pârâului Valea Mare, dar și curățiri de șanțuri). 

Cu prima și cu a treia motivație a fost de acord și primarul Gheorghe Avram, pe care l-am întâlnit, tot vineri, în curtea Primăriei. Am intrat repede în subiect, pentru că era de înțeles că toată comunitatea este măcinată de inundațiile care au fost și se gândesc cu teamă la cele care, poate, vor veni. 

Eu sunt bătrân, am 72 de ani, dar încă așa ceva n-am mai văzut în Valea Mare. Au venit aproape toți afluenții pârâului Valea Mare. (...) Au venit cu forță și s-au întâlnit. Norocul a fost că acum trei ani am regularizat Pârâul Valea Mare și Valea Mare nu a ieșit ca pârâu, doar la pod, că nu mai încăpea. Și aici am avut o neînțelegere, ca să îi zic așa, cu omul, care nu a vrut să îndrepte cum ar trebui, că îi lua o jumătate de metru din teren. Am mai avut probleme în sus, tot din motivul ăsta. Până acolo am ajuns cu regularizarea. (...) Oamenii zic acum că eu sunt de vină, dar am martori că nu e așa”, ne-a spus primarul. 

Despre subiectul tăierii excesive a pădurilor, edilul vălean a ținut să precizeze că, în general, toată zona este înconjurată de păduri proprietăți private și că oricum autoritatea locală nu poate interveni. 

Nu are nicio problemă primăria. Nu avem noi cum să intervenim. Proprietatea omului e sfântă”, a spus primarul Avram, motivație pe care a folosit-o și în argumentarea legată de motivul pentru care lucrările de-a lungul Pârâului Valea Mare nu au fost puse la punct așa cum trebuia. 

„La puhoiul de apă care a fost, oricum nu aveai ce face. Noroc că nu a mai plouat vreo 10, 15 minute, că era grav. Eu am prins vreo 10 potopuri de când sunt vălean, dar așa ceva n-am văzut”, a mai ținut să puncteze primarul. 

Cât despre ideea construirii caselor aproape de malurile apelor, în zone inundabile, unii oameni ridică din umeri triști și spun: „Ce vină am eu că aici au construit părinții mei?”. 

Pagube de 600.000 de lei numai pe domeniul public 

În caietul albastru, care pe copertă avea scris de mână, cu litere de tipar „Inundații 2020 iunie”, primarul avea notate pagubele din comuna cu un singur sat pe care de peste 20 de ani o „păstorește” în calitate de ales local: peste 60 de gospodării și locuințe, două anexe distruse, patru kilometri de drum, mai multe ziduri de sprijin în zona albiei pârâului, cinci podețe, 35 de hectare de pășuni și fânețe, 50 de găini, 10 oi, câini și alte animale. 

Nici Biserica din sat nu a fost ferită de furia apelor, care a dărâmat un zid de beton și a intrat și în altar, dar nici Căminul Cultural, unde, spune primarul, a stricat parchetul înlocuit în urmă cu puțin timp. 

Evaluarea totală a pagubelor: 6 miliarde de lei vechi, a spus primarul. Adică 600.000 de lei. „Vorbesc fără sectorul privat. Adică numai drumuri, poduri, fără case. Acolo oamenii trebuie să aibă asigurare, că altfel nu ai ce să faci”, a explicat Gheorghe Avram. 

Dar mulți nu au asigurări. Și dacă au, experiența inundațiilor din anii trecuți, când nu au primit banii așteptați sau cuveniți, nu îi fac prea optimiști nici de această dată. 

„Nici eu nu sunt Dumnezeu”

Primarul ne-a mai spus, cu sinceritate, că știe că mulți oameni din sat sunt supărați pe el, dar, în același timp, a ținut să precizeze că a făcut tot ce a putut ține de el și că om fiind, nu a putut să ajungă în același timp peste tot. Dar, a spus finuț primarul, că la alegerile următoare va lăsa locul altora mai tineri să preia frâiele comunei, pentru că cinci mandate și 20 de ani în fruntea comunei sunt de ajuns. 

„Nici eu nu sunt Dumnezeu. Sunt un simplu muritor cu puteri limitate”, a punctat primarul

Acesta a recunoscut în același timp că situația este cât se poate de sensibilă încă, pentru că mai sunt două puncte care ar putea cauza probleme dacă ploile se vor abate din nou asupra comunei. 

„Directorul de la SGA mi-a promis că marți (n.red. 23 iunie) vine încoace să mergem pe ăstea două pâraie, Valea Mare și Ulveș, să vedem ce putem face. A zis că vine să vadă. Miercuri avem ședință de Consiliu numai pentru treaba asta, ca să punem în vedere o dispoziție în care oamenii să își taie sălciile, să se poată lucra, că altfel nu se poate lucra cu sculele de decolmatare”, ne-a mai spus Gheorghe Avram. 

Decizia care va fi votată miercuri a ajuns între timp la urechile sătenilor. Unii dintre ei și-au făcut cruce când au deschis subiectul și spun că e o greșeală, pentru că, sălciile, așa cum sunt ele, încă țin, cu rădăcinile lor, malurile atât de afectate. Rămâne de văzut unde va duce această acțiune. 

Traume și „răni” încă deschise 

Cert este, cel puțin din documentarea de la fața locului, că dincolo de pagubele materiale și dincolo de nevoia de căuta vinovații, sentimentul de abandon în ghearele morții a fost cel care i-a speriat mai tare pe unii dintre bătrânii care locuiesc în casele afectate de inundații. 

Pentru mine nu pagubele au fost marea traumă. Nu am așteptări. Pe cine să scot vinovat? Nu sunt singura în situația aceasta. Dar am intrat în panică. A fost îngrozitor. „Cod de inundații”. Atât aud și văd”, ne-a spus o pensionară, care locuiește mai aproape de pădure. 

Nu e de trecut cu vederea nici faptul că apa care a măturat cu forță Valea Mare a făcut tot atunci prăpăd și la Boroșneu Mic, dar și în alte localități din județ. Urmele, ca niște răni în viețile sătenilor, sunt încă vizibile.   

Oamenii pe care i-am întâlnit vineri la Valea Mare ne-au spus și că privesc cu groază acum la televizor când văd nenorocirile din celelalte colțuri ale țării pentru că își amintesc, iar și iar, de ceea ce au trăit ei. Și ce pot să facă acum este doar să transmită rugăciuni fierbinți către ceruri să oprească ploile. 

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.