STIREA ZILEI 18 martie 2019

O viață închinată școlii

de Iulia Drăghici - Taraș | 4531 vizualizări

Povestea lui Silvestru Neagoe, cel care timp de aproape 4 decenii a condus școlile din Sita Buzăului

Silvestru Neagoe și-a dedicat toată viața, încă din fragedă tinerețe, coordonării școlilor din Sita Buzăului pentru că, de când se știe, el a fost profesor-director. Își amintește cu drag că sub coordonarea sa, la împlinirea a 140 de ani de existență, școala generală din Sita Buzăului a primit numele faimosului învățător Nicolae Russu. Acum își trăiește liniștita pensie într-un apartament din Întorsura Buzăului, însă povestea lui ascunde povețe însemnate, venite dintr-o perioadă în care școala parcă era mai sfântă pentru oameni și pentru Stat.

Sub sprâncenele-i stufoase, albite de cele aproape 8 decenii de când există, ochii căprui-albaștri încă îi joacă veseli și atenți. Mintea încă îi e ageră și ține minte chiar și elevi din primele sale generații. La prima vedere e un bunic cum e orice bunic, însă cei care îl cunosc pe Silvestru Neagoe știu despre el că este un om mereu informat, ancorat la realitatea de zi cu zi, cunoscut în zona Întorsurii Buzăului și respectat de toți cei care l-au știut în postura de profesor și/sau director.

Tragedia din copilărie

Silvestru Neagoe s-a născut în 1943, la Zăbrătău, din părinții Silvestru (senior), de meserie pădurar și Maria, casnică. A avut încă 3 frați, toți băieți. Însă familia lui a avut parte de o tragedie, care își găsește și azi urme. Acesta a fost, de fapt, și motivul pentru care domnul Neagoe mi-a dat întâlnire: să îmi prezinte un articol de presă din 1942, scris despre familia lui în publicația „Din munți și din câmpii”, recent descoperit în arhivele de la Brașov.

Aici se relatează, cu un tulburător lux de amănunte, cum Octavian, băiatul cel mare al familiei și-a găsit sfârșitul într-un mod cu totul tragic la vârsta de doar 12 ani, în pădurea din apropierea casei. Plecat după vite, băiatul a întâlnit în cale o ursoaică cu doi pui, care l-a ucis. „Băiatul, luând urma vitelor cu un băț în mână, timpul fiind umed frunza de pe jos n-a făcut niciun zgomot, iar puii de urs sau au încercat să îl atace văzându-l mititel sau vreunul dintre pui s-a speriat și a început să se vaite, ceea ce a provocat și țipetele de frică ale băiatului. Iar ursoaica s-a năpustit asupra lui, tăvălindu-l”, se arată, printre altele, în articolul semnat de inginerul Nicolae Goția.

Întâmplarea a fost atunci cunoscută de tot satul Zăbrătău și ani buni după aceea, înfiorătoarea tragedie încă mai ieșea, din când în când la suprafață, în gura lumii. Totuși, în familia Neagoe s-a așternut, cel puțin la o primă vedere, liniștea, în încercarea părinților de a-i proteja pe ceilalți copii, Iulian (născut în 1932), Sofron (1935) și Silvestru (1943).

Student în anii  1966 – 1969, printre puținii din zonă

În afară de această tragedie, copilăria i-a fost una obișnuită, ne-a spus Silvestru Neagoe, punctând totuși că părinții l-au susținut să învețe carte. Așa că în anii 1950 – 1954 a fost elev la școala primară din Zăbrătău, urmând ca în perioada 1955 – 1957 să continue la școala gimnazială de la Sita Buzăului. Liceul l-a continuat la Codlea, absolvind în 1962.

„Era o perioadă în care era nevoie de oameni cu carte, cu toate că puțini veneau la școală. Era greu pentru familii”, ne-a spus Silvestru Neagoe.

Imediat după aceasta a urmat o perioadă de 3 ani, 1962 – 1965, în funcția de profesor suplinitor la Școala Primară din Zăbrătău, timp care s-a îmbinat și cu un stagiu militar.

Siteanul a trăit așadar și viața de armată, timp de 2 ani, la transmisiuni la Pitești. Milităria a însemnat mult pentru familia sa, în condițiile în care, în total, bărbații Neagoe au petrecut aproape 12 ani în slujba Armatei Române. Tatăl Silvestru a fost concentrat chiar în cel de-al Doilea Război Mondial și a petrecut timp de 2 ani pe front, Iulian și-a făcut  stagiul militar la Marină timp de 4 ani, în vreme ce Sofron a petrecut 3 ani la Aviație – secția de transmisiuni.

„Armata te învață să fii mai ordonat, mai responsabil. În ziua de astăzi parcă tinerii nu mai știu ce e acela respectul. În armată te puneau să respecți gradul și oamenii mai în vârstă. Eu cred că și acum ar fi necesară armata, cel puțin un an de zile”, ne-a mai spus Silvestru Neagoe.

Pregătirea educațională și profesională a lui Silvestru Neagoe nu s-a încheiat aici, ci în ciuda vremurilor grele, acesta s-a ambiționat să urmeze și cursurile Facultății de Matematică din Brașov, în perioada 1966 – 1969, fiind printre puținii din zonă, dacă nu chiar unicul absolvent de facultate pe vremea aceea.

Și-a găsit locul la catedră în satul natal

Iubirea pentru catedră s-a lipit de Silvestru Neagoe în anii când a fost suplinitor. Astfel că s-a bucurat când în 1969 a fost repartizat, prin ordin ministerial, ca profesor de matematică în satul său natal. Aici a stat 10 ani, până în 1979, timp în care a îndeplinit și funcția de director al școlii. În 1979 a fost transferat la Școala Generală nr. 1 din Sita Buzăului, la centru adică, pe funcția de profesor de matematică și director coordonator pe toate școlile din comună.

„Poate că dragostea pentru această meserie mi s-a inspirat în perioada asta, 62 – 65, cât am fost profesor suplinitor. (...) Când am fost suplinitor am găsit de cuviință că acolo e locul meu. De aceea m-am întors după facultate. (...) Am avut foarte mulți elevi buni. Și dotați, cu minte ageră și le plăcea matematica. În 79, când am ajuns la Sita, am luat o clasă de a VI-a, de 27 de elevi. Am găsit niște elevi extraordinari în școala asta. La ora actuală sunt medici, am chiar o elevă care acum e în mult-discutata Curte Constituțională la București”, ne-a dezvăluit Silvestru Neagoe.

Școala din Sita Buzăului, botezată „Nicolae Russu”

Își amintește cu drag că în 1996, la 13 decembrie, când școala din Sita sărbătorea cu fast aniversarea de 140 de ani la prima atestare documentară a unității de învățământ, s-a luat decizia botezării acesteia cu numele primului învățător și cel mai renumit dascăl din Sita Buzăului, Nicolae Russu.

Silvestru Neagoe și-a îndeplinit cu devotament funcția de director coordonator al școlilor din Sita Buzăului până în anul 2006, când a trecut la o nouă etapă din viața sa, pensia.

„Am petrecut și muncit în comuna Sita Buzăului 36 de ani. Din cei 76 câți am acum, 36 i-am petrecut la Sita. Au fost și bucurii și necazuri, dar în general pot să vorbesc doar de bucurii. Am avut tot timpul cadre didactice bine puse la punct, calificate. Eram implicați și în treburile comunei, eram în Comitetul Comunal, în Consiliul Local, întotdeauna. (...) A fost o responsabilitate mare”, a mai spus Silvestru Neagoe.

Pensia și lecțiile cu nepoții

După îndelunga activitate în funcțiile de profesor și director, în 2006 Silvestru Neagoe s-a retras în pensie, însă nu s-a îndepărtat de tot din învățământ, ba încă aproape 8 ani a mai predat matematică la școlile din zona Buzaielor, acolo unde i se solicita ajutor în acest sens. Nici acum, la vârsta de 76 de ani nu s-a dezis de matematică, ci alături de copii ai prietenilor sau alături de nepotul său își pune în practică vasta experiență în predat, la scurte lecții ajutătoare pentru cei mici.

„Ocazional, mai fac câte un pic de meditație și acum cu copiii prietenilor, vecinilor sau cu nepotul. Pare-mi-se că acum materia nu prea mai e prinsă în realitate. E mai multă teorie decât practică”, ne-a mai spus acesta.

 „Matematica e în toate”

Silvestru Neagoe spune că deși regretă că nu mai are legături directe cu școala, crede totuși că nu ar mai putea face față din nou cerințelor acesteia și că, din câte vede la cei mici, programa din ziua de azi separă teoria de practică, ceea ce duce la o mai grea înțelegere a conceptelor importante.

„Matematica e în toate, absolut în toate. E utilă în toată viața omului. Fără matematică, ești un om al nimănui. Constat cu stupoare la ora actuală că elevii nu mai țin pasul cu cerințele matematice. Habar nu mai au de tabla înmulțirii, ca să nu mai zic de altceva. (...) Problema e în viața de toate zilele, cu telefoanele ăstea. ‹‹Ce mă mai interesează tabla înmulțirii›› și scoate calculatorul”, ne-a mai spus fostul profesor.

Experiența sa îi spune acum și că în ceea ce privește relația profesor-elev prietenia, respectul și sinceritatea ar trebui să joace roluri importante.

„Dacă standardele de educație ale unui profesor sunt drepte, juste își dă seama și copilul că e bine așa. Dacă se umblă cu miș-maș-uri, iar își dă copilul seama, cât e el de mic. Cei mari cu atât mai mult. Eu cred că trebuie să fie neapărat o relație de prietenie între profesor-elev, altfel nu rezolvi nimic. Eu nu cred că am fost dur”, ne-a mai spus Silvestru Neagoe.

În încheiere, acesta ne-a mai dezvăluit că dacă ar mai lua-o de la capăt, același drum spre catedră l-ar alege din nou, fără îndoială. Nobila meserie de dascăl, îmbinată cu cea de director – coordonator, dar și cu abilitatea de a fi un om între oameni l-au adus pe Silvestru Neagoe în postura de a fi recunoscut și salutat și acum cu respect, ca o legendă vie, oriunde merge în zona Buzaielor.

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.