Tânăra din Sita Buzăului, diagnosticată cu un cancer agresiv, poate fi sprijinită prin donații 

Sunt printre noi oameni cărora viața le pune în față cele mai grele provocări. Și găsesc, totuși, puterea să lupte, să depășească orice greutate pentru că primesc motivație de la cei din jur. Aceasta este povestea Laviniei Papară din Sita Buzăului, sat Ciumernic. În pragul aniversării de 27 de ani, vârstă pe care o va împlini în 30 martie, trăiește vremuri cumplite, de neimaginat. Are un cancer care îi slăbește tot corpul, inclusiv plămânii și inima și care acum îi afectează și măduva spinării. Este așteptată, după 13 martie, să meargă la o operație de transplant de măduvă la Târgu Mureș. Dar, pentru că o greutate nu vine niciodată singură, mai are un hop de trecut: banii, a căror lipsă îi pun în pericol șansele de a continua tratamentele extrem de costisitoare pentru oamenii normali. De aceea a fost de acord să își spună povestea, cu modestie, iar noi ne dorim să o transmitem mai departe și să îi rugăm pe cei care vor și pot, să îi întindă o mână de ajutor. Pentru că vrea să trăiască și vrea să ducă o viață lungă și fericită alături de fiul ei de numai 5 anișori. 

„Se pune seara în genunchi și se roagă «Doamne, Doamne, fă să nu mai fie mami bolnavă, să nu o mai doară»”, mi-a spus, cu lacrimi în ochi, Lavinia, în timp ce se uita spre copilul ei frumos și îmi povestea cum și-a aflat cruntul diagnostic. Unul pe care, simpla rostire te face să te cutremuri și să rămâi cu noduri în gât. 

Am aflat despre cazul ei dintr-o serie de postări de pe Facebook, publicate de o prietenă de-ale Laviniei. Am întâlnit-o miercuri pe tânără acasă la ea, în Ciumernic, la Sita Buzăului, unde a copilărit și crescut. Nu a fost greu să îi găsim casa pentru că prima localnică pe care am întâlnit-o în cale și pe care am întrebat-o unde locuiește familia Papară ne-a arătat de îndată direcția. 

„Un pic mai în față. Casa de unde se vede că iese fum din horn. La Lavinia mergeți?”

„Da”, îi zic. 

„Și eu tot spre ea am pornit”, ne-a spus vecina, care ieșea din curte cu un cărucior în care era un copilaș. A fost un semn care ne-a spus că vecinii știu despre cazul ei și sunt interesați să îi fie alături. 

Am ajuns ușor la destinație, chiar dacă strada strâmtă și fără asfalt nu prea ajută. Stătea în pat, rezemată cu spatele pe o pernă, alături de copilul de cinci ani, Robert, care își așezase căpșorul pe umărul ei. El este cel care îi dă puterea cea mai mare să nu se dea bătută. Alături, în aceeași cămăruță, era și un cățel micuț, cât o pisică, maroniu, cu ochii negri, mari și drăgăstoși. După ce m-a întâmpinat, s-a așezat lângă Lavinia și a adormit. În casă era și tatăl ei, un bărbat solid, hotărât, dar cu ochii mereu înlăcrimați. 

Așa am aflat că Lavinia s-a întors de curând la casa părintească, după o căsnicie eșuată și un diagnostic crunt: limfomul non-Hodgkin difuz cu celule B mari, o boală extrem de agresivă. 

Semnele bolii au început să își facă simțită prezența în august 2019, când pe pielea de pe picioare, piept, mâini și spate i-au apărut mai multe pete, bubițe, care îi provocau mâncărime, uneori sângerări. A fost, rând pe rând, la alergolog și apoi dermatolog, care i-au dat diferite tratamente. Fără niciun rezultat. După încă ceva timp, a fost trimisă la reumatologie, pentru că se bănuia că ar fi vorba despre o boală autoimună, ca de exemplu Lupus.  

Abia în mai 2020, când i s-au umflat foarte tare și ganglionii de la gât și i s-a recomandat să meargă la hematolog, a aflat că suferă de un cancer extrem de agresiv. Un CT i-a arătat că tumoarea, localizată în zona toracelui avea 14/18 cm. Boala i-a afectat plămânii și inima. Ceea ce este și mai dureros este că tumoarea este inoperabilă. 

„Nu mai puteam să respir, să mănânc. Doctorița, care a fost foarte sinceră cu mine, mi-a spus că boala este foarte agresivă și că dacă mai stăteam două zile puteam să mor”, a spus Lavinia. 

„Era deja sub pământ dacă nu o întâlneam pe doamna doctor Lăzăroiu”, a spus, cu lacrimi în ochi și vocea aproape retezată, tatăl ei, Mircea Papară, referindu-se la doctorița Mihaela Lăzăroiu, hematolog din Brașov, despre care Lavinia și ai ei au avut doar cuvinte de laudă și mulțumiri nenumărate, pentru că au fost momente în care a ajutat-o chiar și plătind anumite analize. 

„Doamna doctor mi-a zis: «eu fac cât pot, Dumnezeu face și el cât poate, restul depinde de tine.» Și mă mențin pe poziții. Băiatul meu îmi dă putere. Chiar dacă îmi e greu și să mă dau jos din pat, când îl văd pe el prind curaj. E un copil tare matur la vârsta lui”, a spus Lavinia. 

Aceasta ne-a mai povestit și că a început chimioterapia în august 2020. A făcut șase ședințe, din trei în trei săptămâni. Fiecare ședință a costat câte 500 de lei. Plus transport, alte medicamente și tratamente ajungeau să plătească până la 1.300 de lei pe tură. Bani greu de pus deoparte din trei în trei săptămâni. Chiar și cu ajutorul familiei apropiate sau a cunoscuților. 

Chiar și în urma chimioterapiei, un control ulterior i-a arătat că boala avansează în continuare și de la plămâni și din zona inimii se extinde către măduva spinării. Lavinia ne-a spus că medicii au programat-o deja pentru după 13 martie la transplant de măduvă. Trebuie să aștepte până atunci pentru că înainte trebuie să primească rapelul vaccinului anti-COVID. Pentru că boala a lăsat-o fără imunitate și expunerea la noul coronavirus i-ar putea fi fatală. 

Zilele acestea trebuie să înceapă însă ședințe de radioterapie. Pentru care este nevoie iar de bani. Nu știu încă despre ce sume este vorba, pentru că află cât au de plătit abia după intervenții, după tratamente, la casierie. Nici operația de la Târgu Mureș nu se știe cât va costa. 

Sunt discuții și se fac planuri chiar și pentru a beneficia de tratament în străinătate, pentru că și doctorul ei curant i-a spus că nu poate să îi dea garanții că operația de transplant de măduvă va avea efectul sperat. Dar trebuie să lupte. Trebuie să fie puternică pentru fiul ei. Ea i-a dat lui viață și el i-o insuflă acum înapoi. 

I-am promis Laviniei că mă voi întoarce la ea, pentru a mai scrie un articol despre cum a învins ea boala secolului și ce a însemnat în această cruntă încercare ajutorul oferit de apropiați, dar și de străini. A zâmbit. Tatăl ei e sigur că ne vom mai întâlni și abia așteaptă să scriem povestea cu final fericit. Până atunci, fiecare ajutor, fiecare ban donat, fiecare gând bun și fiecare rugăciune îi dau tinerei Lavinia forța să învingă răul care îi amenință viitorul. 

Cei care vor și o pot ajuta pe Lavinia pot face donații în următorul cont: RO71RZBR0000060022459853, deschis pe numele tatălui ei, Mircea Papara.