STIREA ZILEI 4 martie 2022

REPORTAJ EXCLUSIV. La adăpost, între conserve și biciclete

de Iulia Drăghici - Taraș | 9304 vizualizări

Cum arată și unde sunt câteva dintre adăposturile de protecție civilă, așa-numitele „buncăre”, din Sfântu Gheorghe  

Cum arată un adăpost de protecție civilă? Sunt și la noi în județ? Dacă da, unde? Sunt accesibile? Acestea sunt câteva întrebări la care am dorit să aflăm răspunsurile, din curiozitate, cu responsabilitate și calm, nu cu teamă și panică, deși putem să spunem cu tărie că trăim vremuri tulburi. Încă de când erau doar zvonuri despre un posibil conflict militar între Rusia și Ucraina, pe internet au apărut diverse surse, oficiale, cu liste privind adăposturile de protecție civilă din țară. Buncăre, după denumirea populară. Am solicitat și noi de la ISU Covasna, tot pe cale oficială, o listă cu cele din județ, pentru a o confrunta cu cea publicată pe site-ul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (IGSU). Dar pentru că ne-am dorit să vedem și cum arată situația de la fața locului, am făcut un pas și mai departe și am fost pe teren să comparăm actele cu realitatea. Am ales câteva locații din Sfântu Gheorghe, adăposturile notate ca fiind publice, și am descoperit aspecte pe care am considerat că merită să le împărtășim numaidecât cu cititorii noștri. 

Din informațiile de la ISU Covasna, am aflat că în județ sunt 27 de locații numite „adăposturi de protecție civilă”. Cele mai multe, 18, sunt la Sfântu Gheorghe. Dintre acestea, 9 sunt private. Adăposturi sunt și la Târgu Secuiesc (cinci, dintre care unul privat), Întorsura Buzăului (două), Baraolt și Valea Crișului (câte unul). 

În ceea ce le privește pe cele din Sfântu Gheorghe, ele sunt împărțite cam pe toată raza localității, atât la Gară, cât și în Simeria și zona centrală. 

Adăpostul de la Gara Sfântu Gheorghe, „printre cele bine puse la punct din oraș”, cu studio muzical 

Am pornit mica noastră cercetare pe teren de la Gară. După ce am fost îndrumați de la un angajat sau altul de la CFR, în cele din urmă am ajuns în biroul șefului de stație Infra, Vasile Mesaroș, cel cu cheia și responsabilitatea adăpostului. Nu a ezitat nicio clipă să ne prezinte spațiul, după ce i-am spus cine suntem și care e scopul vizitei noastre, ceea ce ne-a dat un sentiment de încredere, mai ales că aveam în față un început promițător că lucrurile din acte „se pupă” cu cele de la fața locului. Doar că nu știam că după ce vom pleca de la gară spre celelalte locații o să ne lovim de tot felul de nedumeriri, adrese, priviri pierdute și umeri ridicați. 

Cu toate că această coborâre în „pântecele” Gării nu a fost poate cea mai caldă experiență, locația nu a fost înspăimântătoare, cum ne-am fi așteptat. E un spațiu luminat cu becuri puternice, înalt, cu pereți albi, sistem de aerisire, wc public mobil, uși masive anti-foc. Din estimări, cam 200 – 300 de persoane ar putea încăpea aici „în caz că...Doamne ferește!”. 

Nu a fost însă o surpriză să vedem că spațiul este folosit și pentru depozitare de cei câțiva locatari ai locuințelor de serviciu de la Gară. Dar ce a fost fascinant a fost să descoperim studioul de muzică amenajat într-una dintre încăperi. Antifonat și cu instrumente muzicale, dar și sticle de suc pe covorul improvizat acolo, un spațiu care urlă a nonconformism și artă în formă crudă. 

Administratorul adăpostului ne-a spus că angajații ISU de la Protecție Civilă fac control o dată pe an și că știu de această situație, dar că i-au dat de grijă că în caz de ceva (Doamne ferește!), are 24 de ore la dispoziție să golească spațiul și să-l pregătească pentru a primi populația. 

Vasile Mesaroș a spus și că la Gară este unul dintre „cele mai bune puse la punct adăposturi din oraș”. „Eu spun după cum ne-au spus cei de la ISU, Protecția Civilă, pentru că eu nu știu cum sunt altele. (...) Spațiul arată bine, e aerisit, e lumină. (...) Eu sunt mai optimist și nu cred că se va întâmpla ceva. Cu toate că să ajungă la noi e foarte ușor. Cred că au rețineri să vină aici, că suntem în NATO, suntem în UE”, a punctat acesta. 

Întoarcerea la suprafață a fost de scurtă durată pentru că, alături de un coleg, cu altă cheie, Vasile Mesaroș ne-a dus într-un spațiu geamăn, într-un alt subsol, dar în partea cealaltă a clădirii Gării. Locația de aici nu figurează în acte ca „adăpost de protecție civilă”, însă ar putea fi utilizat în acest scop în caz de nevoie, ne-a spus acesta. Chiar dacă acest loc nu are aerisire pusă la punct ca în partea cealaltă, și din cauza umezelii sistemul electric este oarecum șubrezit, spațiul nu arată rău pentru un „posibil buncăr”. 

Din nou la suprafață, ne-am despărțit de Vasile Mesaroș cu strângeri de mână și cu speranțe împărtășite că nu ne dorim să fim nevoiți vreodată să apelăm la adăpostul pe care îl are în administrare. Și am pornit spre alte locații din oraș. 

Strada Nicolae Colan? 

Primul „sughiț” l-am avut când am încercat să căutăm pe hartă „strada Nicolae Colan, nr.1”, cum apare pe lista ISU și IGSU ca locație pentru unul dintre adăposturile publice din Sfântu Gheorghe. Nu am găsit-o, așa că le-am luat pe celelalte de pe listă: Nuferilor, nr. 14 și 16. Blocuri ANL din apropiere de Școala ...„Nicolae Colan”. 

Pentru că părea o prea mare coincidență ca numele școlii să fie identic cu cel al străzii pe care nu o puteam identifica pe hartă, am vizitat și unitatea de învățământ să vedem dacă au cunoștință de vreun astfel de adăpost. Portarul ne-a spus că nu știe, dar ne-a îndrumat către direcțiune, iar un reprezentat al școlii ne-a informat clar că nu au în administrare o asemenea locație. Da, școala are pivnițe, dar sunt transformate în laboratoare, unde elevii au cursuri. 

La o cercetare mai amănunțită, din fața calculatorului, am găsit pe site-ul IGSU și coordonatele GPS ale locației, care indicau nu spre o anume stradă Nicolae Colan, ci spre strada Lalelei, tot în apropiere de Nuferilor. 

Revenind la situația de pe teren, întoarse la blocurile ANL din strada Nuferilor, am întâlnit niște mămici, ieșite la aer curat și zăpadă cu micuții lor. Una dintre acestea ne-a spus, în primă fază, că locuiește de patru ani în blocul unde ar trebui să existe acest adăpost, dar că nu a auzit de așa ceva. Subsolul blocului a fost transformat de locatari în cămară și depozit, iar fiecare familie are cheie la această locație. Cu amabilitate ne-a descuiat ușa și am intrat în subsol. Acolo, vizavi de uși de lemn și alte compartimente, am descoperit imediat o ușă mare de fier, roșie-maronie, cu un însemn distinct în centru, un pătrat galben cu un triunghiu albastru în mijloc și am zis „Bingo!”. 

Adăpostul din blocul de la numărul 16 din strada Nuferilor este încuiat cu lacăte, iar accesul îl putea asigura, probabil, doar un șef de bloc sau administrator, pe care nu l-am găsit miercuri acasă. 

Dar am plecat cu observația că într-adevăr, acele blocuri ANL sunt dotate cu astfel de spații. Între timp mămica binevoitoare care ne-a permis să intrăm în subsol ne-a spus și că soțul ei, pe care l-a contactat telefonic, știe de loc și de această posibilitate de a-și adăposti familia în caz de...Doamne ferește, ceva. 

Niciuna dintre cele două femei nu crede că vom trăi pe pielea noastră războiul, dar au spus și că au o oarecare siguranță știind că în blocul lor este un spațiu unde ar putea găsi protecție dacă situația o va impune. 

Vasile Goldiș, nr. 11 sau/și 13? 

Abia după ce am ajuns în Simeria, pe strada Vasile Goldiș, la blocul 24 de la numărul 11, am văzut întâia oară, chiar dacă nu din prima, semnul distinctiv cu „-A-” pe fațadă, cel care indică existența unui adăpost de protecție civilă. 

Același semn este și pe blocul 23, doar că, spre deosebire de lista autorităților, unde figurează „Nr. „11”, pe teren adresa este „Strada Vasile Goldiș, Nr. 13, bloc 23”. Dar se prea poate să fie una din acele situații în care s-au schimbat numere din adrese când s-au montat noile plăcuțe pe blocurile din Sfântu Gheorghe. Cert este că ar trebui actualizată lista autorităților, dacă tot este ușor de găsit și de interes public. 

În acest bloc nu am intrat, însă am fost în cel alăturat, care corespunde adresei din lista ISU și IGSU, Vasile Goldiș, nr. 11, bloc 24. Chiar dacă inițial unii dintre locatari au fost reticenți în a ne oferi informații despre adăpost, spunând că știu de el, dar nu vor să se „bage”, în cele din urmă ne-am întâlnit cu o tânără care ne-a indicat locația. Este izolată de ochii curioșilor și casa scărilor cu un grilaj de fier, închis cu un lacăt. Totuși, aceasta ne-a spus că a intrat acolo, cu cheie de la vecina și a văzut adăpostul, care are până și conserve, nu se știe de când, depozitate acolo. 

Tot fata ne-a spus și că părerea ei este că, dacă va fi necesar, oricum armata va fi cea care va îndruma cetățenii către astfel de adăposturi și că probabil nu e necesar ca oamenii să știe în așa detaliu unde sunt adăposturile de protecție civilă. 

ANL-urile din Simeria 

La o aruncătură de băț de strada Vasile Goldiș sunt și celelalte patru locații ale adăposturilor publice din zona Simeria, din strada Stadionului, numerele 14, 16, 18 și 20. 

În afară de adresa cu numărul 14, am găsit cu relativă ușurință celelalte blocuri, în apropiere de Universitate, care, asemenea celor din strada Nuferilor, sunt de tip ANL. Numai că adresele sunt vizibile doar dacă știi ce cauți și te uiți de foarte, foarte aproape. Pentru că interfonul pare să fie un accesoriu  derizoriu la unele dintre aceste blocuri, am putut să intrăm în cel cu numărul 18. Surpriza ne-a fost că am găsit și ușa spre subsol larg deschisă. 

Dar mirarea și mai mare ne-a lovit după ce am găsit și ușile roșii-maronii de fier, cu însemnul galben și albastru pe ele, la fel de accesibile și primitoare. Două lacăte și un lanț atârnau inutile și leneșe de ușă. Acolo ne-a întâmpinat un miros de canalizare, dar și lumina zilei, strecurată prin geamurile prin care se putea vedea verdeața și un pic de trotuar. La o privire mai atentă, în dreapta era o ușă albă, de lemn, încuiată. Dar camera în care am intrat, fără să ne întâmpine sau să ne întrebe cineva, ceva, după ușile de fier, era un depozit cu mobilă veche, biciclete stricate de copii, patru televizoare, un monitor și altele. 

Prefectul și reprezentanții ISU și ISC merg luni în verificări

Prefectul județului Covasna, Ráduly István ne-a spus joi când l-am contactat că în aceeași zi a avut o a două ședință a Comitetului Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) din această săptămână, unde s-a vorbit despre acest subiect și a transmis că începând de luni, 7 martie, împreună cu reprezentanți ISU și ai Inspectoratului de Stat în Construcții (ISC), va vizita personal adăposturile de protecție din județ. 

Legea spune că nu trebuie să fie libere aceste adăposturi, dar la nevoie, în 24 de ore trebuie să fie eliberate, de biciclete, de borcane și așa mai departe. (...) Trebuie să știți că aceste adăposturi sunt sub administrația UAT-urilor. Un lucru important este că ieri am avut o videoconferință în care domnul secretar de stat Arafat a venit cu o idee extraordinară, cel puțin din punctul meu de vedere, ca aceste adăposturi să fie preluate de către ISU, la Protecția Civilă”, ne-a declarat prefectul.  

Nu sunt suficiente adăposturi, dar...

Totodată, el a declarat pentru Observatorul de Covasna – CovasnaMedia.ro că aceste spații nu ar fi suficiente în caz de pericol, dar că nu sunt singurele alternative pentru cetățeni, dând chiar exemplul tunelului Întorsura Buzăului – Teliu. 

„Avem 27 asemenea adăposturi la nivelul județului Covasna, dar asta nu înseamnă că populația poate să se retragă numai în aceste adăposturi, ci și în beciuri, pivnițe de la case private. Aș vrea să scot în evidență că sper din suflet că nu va fi nevoie de aceste adăposturi, dar ne pregătim să nu fim prinși pe picior greșit. Este insuficient numărul de locuri. (...) Dar, așa cum am spus, există și alte posibilități. Un exemplu foarte simplu este tunelul care leagă Brașovul de depresiunea Întorsura Buzăului, tunelul prin care trecea trenul. Acum oricum nu poate să treacă pentru că viaductul nu este finalizat, dar acel tunel este un adăpost foarte bun și pentru mii de oameni. Noi nu avem metrou, dar avem acel tunel. (...) Dar să nu creăm panică. Sperăm din tot sufletul să se termine cât mai repede cu războiul și oamenii să își continue viața așa cum a fost și înainte”, ne-a mai spus Ráduly István. 

Lista cu cele 27 de adăposturi din județ 

Adăposturile publice din Sfântu Gheorghe sunt, potrivit ISU și IGSU, în următoarele locații: str. Vasile Goldiș, nr.11, bl.23 (n.red. pe teren e nr. 13, bl.23), str. Vasile Goldis, nr.11, bl.24  str. Stadionului, nr.14, str. Stadionului, nr.16, str. Stadionului, nr.18, str. Stadionului, nr.20, str. Nuferilor, nr.14, str. Nuferilor, nr.16, str. Nicolae Colan, nr.1 ( n.red. cu precizarea că cel mai probabil e vorba de strada Lalelei), str. Gării, nr.1, Stația CFR. 

Adăposturile private din reședința de județ sunt la sediile: SC Dunapack Rambox SRL, Str. Constructorilor, nr.11, BRD Societe Generale, Str. 1 Decembrie 1918, nr. 43, BCR, str. József Bem, nr.7, Raiffeisen Bank, str. 1 Decembrie 1918, nr.35, Banc Post, str. 1 Decembrie 1918, nr. 33, SC Textila Oltul SA, Kós Károly, nr.19, SC Asigurări Alliantz Tiriac SA, str. Oltului, SC Lila Orchidea SRL, Chilieni, DN 12. 

Cele cinci adăposturi din municipiul Târgu Secuiesc sunt la: Casa de cultură Vigadó, P-ţa Gábor Áron, nr.21, la Spitalul municipal, Str. Fabricii, nr2/A, Str. Cernatului, nr.31, Str. Cernatului, nr.33 și SC EL-CO SA, Str. 1 Decembrie 1918, nr.9 (privat). 

La Întorsura Buzăului adăposturi publice ar trebui să fie în str. Mihai Viteazul, nr. 141A, bl.6, sc. H și la Spitalul orăşenesc, DN 10. 

Adăpostul din Baraolt este în str. Kossuth Lajos, nr.249, iar cel din Valea Crișului, pe Str. Principală, nr. 166. 

Când l-am întrebat pe subiect, săptămâna trecută, când a început conflictul militar din Ucraina, primarul Antal Árpád spunea că discuția ar fi prematură. 

Nu cred că noi suntem în acest moment în situația în care trebuie să vorbim de adăposturi, pentru că a vorbi despre adăposturi ar însemna să fie risc de război, bombardare și așa mai departe în zona noastră, ceea ce nu cred că există în acest moment. Preocupările noastre sunt mai mult în direcția de a pregăti scenarii pentru a putea primi refugiați, pentru cazul în care vor fi persoane care vor veni în România dinspre Ucraina. Iar aceste persoane nu în aceste adăposturi trebuie adăpostite”, a spus joia trecută primarul din Sfântu Gheorghe. 

Semnalizare mai vizibilă 

O concluzie cu care am rămas după această cercetare din teren a fost că dacă tot au un scop, aceste adăposturi ar trebui să fie semnalizate mai vizibil și din timp, astfel încât oamenii să știe de existența lor, pentru că în caz de pericol, ar fi destul de greu de identificat, având în vedere că noi am avut dificultăți când le-am căutat din timp și cu calm. 

Una peste alta, oamenii pe care i-am întâlnit în acest demers al nostru spun că nu se tem că ar putea începe vreun război și la noi, dar, în același timp, par a fi la curent cu evenimentele din țara vecină. Totuși, parcă lumea se teme să vorbească de război, de parcă l-ar chema dacă ar face-o, așa că deseori am întâlnit situații în care oamenii înlocuiesc cuvântul cu o pauză grea sau cu „pericol” ori un „Doamne ferește de așa ceva” mai gâtuit. 

Nu în ultimul rând, documentarea pentru acest material ne-a întărit din nou crezul că un om informat, din surse de încredere, este un om puternic.  

A contribuit și Diana Pantelimon 

Distribuie articolul:  
|

STIREA ZILEI

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.