Ce cred covăsnenii despre modificarea adusă recent Codului Etic al profesorilor

Cea mai recentă revizuire a Codului Etic al Profesorului pentru învățământul preuniversitar împarte din nou opinia publică în tabere pro și contra, cu argumente de o parte și de cealaltă. Cea mai importantă schimbare, cea care le interzice profesorilor să mediteze pe bani elevii de la clasele la care predau, îi nemulțumește pe unii covăsneni din sistem sau din afara acestuia, în vreme ce alții cred că această măsură trebuia implementată mai demult.

Ministerul Educației a relansat recent Codul Etic al Profesorului pentru învățământul preuniversitar, care aduce o serie de noi obligații, dar și sancțiuni pentru cei care nu îl respectă. Una dintre cele mai importante schimbări ale acestui Cod este interzicerea „meditațiilor contra cost cu beneficiarii direcți ai educației de la formațiunile de studiu la care este încadrat”.

Măsura se adresează, se pare, profesorilor care „sugerează” elevilor și părinților acestora nevoia de pregătire și condiționează notele în funcție de acest aspect, susțin chiar unii dintre profesori.

„Nu există prea multe modificări în noul Cod de etică, comparativ cu cel anterior. Noutatea absolută este cea legată de faptul că elevii nu pot fi meditați contra cost de profesorul de la clasă. Probabil această măsură  vizează mai ales  acele cadre didactice care „sugerează” elevului că are nevoie de pregătire în particular, condiționând nota de acest aspect”, ne-a spus directorul Liceului Teoretic „Mircea Eliade” din Întorsura Buzăului, profesoara de Limba Română, Maria Bularca.

Aceasta a punctat totuși că există și o serie de motive pentru care părinții insistă să plătească meditații pentru pregătirea suplimentară a copiilor lor. „Să nu uităm însă, că foarte mulți părinți aleg să solicite meditații din mai multe motive:

1. Elevul are nevoie de medie mare la examenele naționale pentru a intra la universitatea dorită ( dacă se poate și pe locurile subvenționate- este foarte benefic, atât pentru elev, cât și pentru părinți);

2. Elevul se pregătește pentru un examen de admitere; fără pregătire suplimentară cu un cadru didactic specializat nu este posibilă admiterea;

3. Părinții doresc mai mult de la copilul său, nemulțumindu-se cu notele mici sau medii obținute de copilul lor;

4. Părinții „suplinesc” lipsa de interes pentru învățătură a copilului lor (când cadrul didactic îl pregătește doar pe „EL”, progresul este asigurat)”, a punctat Maria Bularca.

Un alt profesor, o altă viziune

Există și o tabără a celor care susțin ferm că e obligatoriu ca meditatorul să fie un alt profesor decât cel de la clasă, pentru că astfel se evită și conflictul de interese, dar mai ales pentru că elevului îi face bine să întâlnească o altă viziune și un alt mod de predare.

„Da, e mai bine când meditatorul nu e profesor la clasă pentru că altfel intervine un conflict de interese. Iar un alt profesor poate prezenta o altă viziune a unei probleme”, ne-a spus un părinte.

Profesorul de la clasă știe exact ce trebuie să învețe elevul

În același timp, între elevi, adică între cei care se găsesc la mijloc în orice modificare venită pe linie de educație, se găsesc și aceia care vor să facă pregătire suplimentară plătită cu profesorii de la clasă și există și argumente pentru această alegere.

„Faptul că un profesor meditează același elev căruia îi și predă, respectiv îi dă și note, nu trebuie să însemne nimic. Cred că un profesor bun nu abuzează de acest fapt și nu face favorizări din pricina acestui lucru. Meditația este făcută pentru a aprofunda ceea ce s-a învățat la școală, mai ales dacă elevul nu a înțeles totul și vrea să îi fie explicat din nou. Cred că este un avantaj ca elevul să facă meditații cu același profesor cu care face acea materie la școală pentru că acesta știe exact ce a predat și ce trebuie elevul să învețe. Dacă elevul este avantajat din această cauză este în dezavantajul lui, până la urmă ideea este ca acesta să învețe. Cred că acest punct din noul cod de etică al profesorilor nu era chiar necesar”, ne-a spus Bogdan Todoran, elev al Colegiului Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe.

Modificările au fost publicate deja în Monitorul Oficial și au intrat în vigoare din 4 octombrie a.c., așa că discuțiile pro și contra sunt deocamdată doar orientative. Subliniem acest lucru pentru că am întâlnit și o tabără a celor care cred că reactualizarea Codului de Etică putea să aștepte, dat fiind faptul că sistemul educațional are o mulțime de alte probleme mult mai importante și mai urgente.

Până la urmă, „Codul instituie un ansamblu de valori, principii și norme de conduită menite să contribuie la coeziunea instituțională și a grupurilor de persoane implicate în activitatea educațională, prin formarea și menținerea unui climat bazat pe cooperare și competiție după reguli corecte”, arată articolul 2 al Codului de Etică.

Același document subliniază totodată și că sunt interzise agresiunea verbală sau fizică şi tratamentele umilitoare/degradante, asupra educabililor. Dascălii au de asemenea obligaţia să aibă o comunicare deschisă cu părinţii elevilor sau tutorii acestora şi să respecte confidenţialitatea informaţiilor pe care le primesc legate de copii.

Sancţiunile pentru încălcarea prevederilor sunt cuprinse în Legea Educației Naționale și pleacă de la  observaţia scrisă, ajungând chiar la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.