Gânduri de la o „colecție” impresionantă de artiști: Manó, Andrea Gavriliu, Luiza Zan, Monica Opra, Marius Popa, Fazakas Misi, Anca Pitaru, Flavius Hosu, Attila Bordás, Maria Andraș și Cristi Dragomir 

Fragili și totodată parcă mai puternici ca niciodată. Așa i-am perceput pe artiști, oamenii care își pun viața și sufletul pe tavă pentru public. Trăiesc și ei o perioadă în care însăși existența lor în lumea artei a fost și este puternic zdruncinată. Sunt temători, îngrijorați, sătui de încercările pe care acest 2020 le-a oferit până acum. Și cu toate că sunt foarte diferiți în abordare, stiluri și ramură a artei, toți cei 11 artiști cu care am stat de vorbă ne-au spus la unison că abia așteaptă să revină pe adevăratele scene, nu cele improvizate în spatele ecranelor. Dar nu numai atât.

Dacă erați curioși ce mai fac Manó, Andrea Gavriliu, Luiza Zan, Monica Opra, Marius Popa, Fazakas Misi, Anca Pitaru, Flavius Hosu, Attila Bordás, Maria Andraș și Cristi Dragomir și cum trec ei prin această perioadă, aflați în rândurile următoare. 

1. „E clar că va trebui să ne antrenăm răbdarea” - Andrea Gavriliu 

Adaptarea la un nou stil de viață, de stat acasă, a fost destul de grea pentru coregraful și regizorul Andrea Gavriliu, după cum ea însăși ne-a spus. 

„Obișnuită să fiu pe drum în cea mai mare parte a timpului, izolarea la domiciliu m-a obligat să mă auto-responsabilizez, să-mi creez propriul mediu în care să continui să mă îngrijesc de profesia mea fără elementul ei esențial: scena sau sala de repetiții. Apropos de abundența de „păreri” din mediul online despre pandemie, mă amuzam cumva în sinea mea de efectele pe care le va avea pe viitor. Aici mă refer, în principal, la sfera culturală din care fac parte și la felul în care fenomenul ăsta se va reflecta în viitoarele producții teatrale. Tocmai de aceea mi-am zis că voi face tot posibilul să nu vorbesc despre asta în viitoarele mele proiecte. Mă întreb dacă va fi posibil”, ne-a explicat artista, al cărei repertoriu bazat pe dansul contemporan a cucerit de-a lungul timpul o mulțime de premii. 

Și totuși, dacă ar crea un spectacol care să îi reflecte perspectiva asupra acestei situații, „aceasta probabil că ar fi «dorul de oameni»”.

„E clar că va trebui să ne antrenăm răbdarea pentru că, din păcate, cultura nu poate avea o prioritate în vremuri din acestea. În același timp, devine din ce în ce mai evident faptul că teatrul și dansul văzute pe un ecran nu pot egala niciodată impactul pe care îl au în realitate.

Cred că e un moment bun să revizuim puțin felul în care ne facem meseria, poate să-i acordăm mai multă importanță. Arta este o ramură extrem de fragilă în contextul în care viețile oamenilor sunt puse în joc”, mai spune Andrea Gavriliu. 

2. „Emoția nu o poți transmite prin ecran așa cum o poți transmite de pe scenă” - Monica Opra 

Aceeași idee, a artei care pe ecran nu poate fi transmisă cu aceeași putere ca în realitate, am regăsit-o și printre gândurile solistei și profesoarei de muzică Monica Opra. Aceasta spune și că perioada de izolare și carantină nu i-au fost pe atât de urâte acum, cât i-au fost anul trecut, când a trecut printr-o încercare greu de imaginat. 

„Eu am mai trecut printr-o „carantină”, anul trecut, în 2019, cu acea boală a secolului, când am trecut prin tot felul de chimioterapii, radioterapii, operații și altele și a trebuit să stau „izolată”, în Austria, 11 luni. Izolată de copiii mei, de viața mea, de țara mea, de muzicienii mei și cu incertitudinea că tratamentul va avea succes. Deci viața mea a atârnat de un fir de ață. M-am întors acasă, Slavă Domnului, sănătoasă și veșnic recunoscătoare. Am reintrat în viața mea și la câteva luni a trebuit să înceapă o altă carantină. Carantina asta pentru mine este mult mai plăcută. Practic, eu mi-am îndeplinit visul. Sunt acasă, alături de copiii mei. Da, ok, stăm puțin mai izolați, dar pentru mine e un vis să stau acasă cu ei. Partea cea mai grea este că sunt departe de colegii mei, de elevii mei, de muzicienii mei și de public. Noi cântăm online și totul pare foarte frumos, dar m-am săturat să cânt prin telefon și căști. Nu simți publicul”, spune Monica Opra. 

„Orice am postat pe canalele media a avut un succes incredibil, și nu pentru că sunt eu „zâna zorilor”, ci pentru că publicul e atât de dornic să audă, să vadă ceva. Nu numai mie îmi lipsește scena, ci și lui.  Emoția nu o poți transmite prin ecran așa cum o poți transmite de pe scenă. Mă înclin în fața publicului acesta virtual și o să mă revanșez din tot sufletul, numai să am ocazia”, a mai spus Monica Opra, care a adăugat că ajutorul pe care îl vor putea da fanii în perioada următoare, în mod concret, va fi să participe la evenimentele care vor avea loc, când vor avea loc și să respecte măsurile speciale, care mai mult ca sigur vor fi impuse. 

3. „Artiștii au fost, realmente, abandonați” – Luiza Zan 

Luizei Zan, una dintre cele mai îndrăgite soliste de jazz din România, i-a fost greu să accepte și să privească felul în care toate planurile ei se năruiesc. „Urma să am experiențe noi, turnee în țări pe care nu le mai vizitasem, urma să cânt cu oameni noi și extraordinari. A fost greu pentru psihic să duc lupta cu mine, să accept. Singura parte bună a fost timpul petrecut cu familia, dar și aici aș avea mici admonestări sistemului educațional, care ne-a cam abandonat, perioada asta”, ne-a spus artista. 

Luiza Zan este de părere că arta românească va suferi enorm dacă nu se vor lua măsuri clare și țintite.    „Alte țări au fost pregătite pentru a sprijini sectorul cultural, la noi a fost mult mai grav că sistemul medical a fost cel sub asediu. Prin urmare, artiștii au fost, realmente, abandonați. Autoritățile ar trebui să vină în ajutorul independenților din cultură, pentru că este sectorul cel mai creativ, spre deosebire de bugetarii din cultură, care în această perioadă au avut asigurat un minim de venit. Sectorul independent este în fața unui risc real de a dispărea, teatre independente și-ar putea închide porțile, festivaluri mici vor pieri, artiști independenți se vor reorienta profesional, iar arta românească contemporană va suferi enorm”, spune aceasta, îndemnând totodată fanii să nu ezite să arate că au în continuare nevoie de artă și de artiști. 

4. „Păcat că omenirea învață foarte greu” – Manó 

Artistul Ráduly Botond, cunoscut mai ales după numele de scenă Manó, s-a întors acasă, la Sfântu Gheorghe, din Cluj Napoca, unde se mutase în urmă cu ceva timp, și fiindcă este printre norocoșii care stau la casă, deci are curte, a avut mai multe posibilități de petrecere a timpului din izolare. 

„Cu toate astea nu-i atât de ușor să te obișnuiești că nu poți ieși atât de liber cum ai putut înainte și despre aspectul financiar nici nu vorbesc. Eu am încercat să mă folosesc de acest timp să fiu un pic mai atent la mine. Câteodată liniștea e un bun profesor, te ajută să pui la punct câte ceva în tine”, ne-a spus acesta. 

Dacă ar crea o piesă care ar vorbi despre ceea ce se întâmplă cu viața lui în această perioadă aceasta s-ar numi „Back To The Roots” – „Înapoi la rădăcini”. 

„La un moment dat, am vorbit la telefon cu cineva din Târgu-Mureș, care stă exact lângă râul Mureș. Ea are în jur de 45 de ani și mi-a zis că niciodată n-a văzut apa râului atât de curată, deși acolo stă încă din copilărie. Din acest punct de vedere probabil a dat bine naturii pauza asta, păcat că omenirea învață foarte greu și după „vacanță” totul se continuă de acolo unde am rămas înainte de pandemie”, a explicat Manó. 

Cât despre industria artei, acesta spune că și înainte de pandemie avea probleme, dar erau mai degrabă morale, care țineau de forța financiară. Partea bună este internetul și tehnologia ajută artiștii cu posibilități mai reduse să se afirme. 

5. „Noi mereu am fost „anunțați” de măsurile care ne privesc, fără să existe negocieri” - Marius Popa 

Marius Popa, solist și producător, nu s-a oprit nici în acest timp în a-și bucura prietenii și fanii cu piese, live-uri și colaborări de tot felul, asemenea multora dintre colegii săi. El spune că dacă ar crea o piesă despre ceea ce a trăit în acest timp, s-ar numi „United we stand”. 

„Mai mult ca niciodată, cred că această declarație ar trebui să ne fie imn nouă, artiștilor”, spune Marius Popa, care adaugă, totuși, și faptul că speră ca această perioadă să se termine cât mai repede. 

Legat de felul în care și fanii ar putea veni, acum, în sprijinul artiștilor, acesta are câteva soluții simple și clare: „Să țină aproape de ei prin toate formele digitale, inclusiv prin sprijinirea financiară: Patreon, cumpărare de muzică, ascultat muzică pe platforme de streaming ca Spotify, Apple Music, YouTube Music...”. 

Pe de altă parte, în relația cu autoritățile sunt destule lucruri care ar fi putut fi făcute altfel, spune Marius Popa, de la Popas Production. 

„Puteau să negocieze reglementările cu noi, în primul rând. Noi mereu am fost „anunțați” de măsurile care ne privesc, fără să existe negocieri. Ori, într-un stat democratic, așa ceva este inacceptabil”, explică acesta. 

6. „Dacă oficial nu se deschid teatrele și restaurantele, dar bisericile și hotelurile da, eu zic că ar trebui să se dea jos guvernul” – Attila Bordás

Pentru artistul și coregraful Attila Bordás, acest timp a fost unul petrecut cu mare intensitate pentru că și-a orientat atenția înspre problemele de mediu. Totuși, el spune că rămâne sceptic vizavi de existența coronavirusului. 

„Cea mai grea parte pentru mine este că nu pot să mă conving să accept o minciună strategică economică globală, ca fiind drept un virus mortal, care ne ține în case în fața televizoarelor. Că, dacă nu facem cum zice guvernul dezorientat  (dacă ieșim în parc, la soare, în aer liber, la prieteni, rude, biserică, teatru, proteste, etc.) atunci vine virusul și ne înghite, murim cu toții. Este greu să-mi confrunt neputința, senzația de manipulare în masă de către nici nu știm cu adevărat încă cine, și toate astea cu pretextul unei pandemii. Bineînțeles mă afectează și incertitudinea față de prezent și viitor. Asta ne afectează aproape pe toți psihic, emoțional, inclusiv moral și financiar”, spune Attila Bordás. 

Acesta spune că i se pare inacceptabil că se vorbește despre deschiderea hotelurilor sau a bisericilor, în timp ce teatrele și restaurantele ar putea rămâne în continuare închise. 

„Dacă oficial nu se deschid teatrele și restaurantele, dar bisericile și hotelurile da (ceea ce ar fi o aberație maximă), eu zic că ar trebui să se dea jos guvernul. În cazul în care nu reușesc asta, (n.red. oamenilor) nu le rămâne altceva de făcut, decât să sprijine prin ce pot ei organizările evenimentelor private artistice ascunse, așa cum a fost și în comunism în unele cazuri”, punctează Attila Bordás

7. „Poate după această pandemie vom reuși să apreciem tot ce ne înconjoară”

Maria Andraș, tânăra solistă din Sfântu Gheorghe, care înainte vină pandemia și-a lansat cariera printr-un concurs în urma căruia s-a ales cu un videoclip profesional făcut de echipa Addei, spune că i-a prins totuși bine acest timp de respiro, mai ales că se pregătește pentru examenul de Bacalaureat și, totodată, pentru admiterea la facultate. 

„Bineînțeles că am găsit o parte bune a acestei pandemii: bucuria de a împărți acest timp acasă cu familia. Poate după această pandemie vom reuși să apreciem tot ce ne înconjoară”, spune tânăra din Sfântu Gheorghe, care îi îndeamnă pe fani să rămână și ei activi în mediul online, alături de artiștii favoriți. 

În același timp, și Cristi Dragomir, bassistul originar din Întorsura Buzăului care  a avut colaborări cu artiști ca Feli, Connect-R, The Motans, Delia și Damian & Brothers, spune că „în mare parte din acest timp am stat în casă, deoarece am avut destul de multe colaborări în mediul online”. 

Cel mai mult i-a lipsit „interacțiunea față în față cu oamenii, cântările, repetițiile, studioul, drumurile lungi”, dar, pe de altă parte, este bucuros că a reușit să stea mai mult acasă cu familia. „Am avut mai mult timp pentru mine și studiu”, a spus acesta. 

8. „Când munca îți este apreciată, îți dorești să lucrezi din ce în ce mai mult” – Flavius Hosu 

Scena, publicul, toate emoțiile și sentimentele din timpul unui concert, îi lipsesc și renumitului toboșar Flavius Hosu. „Cel mai dor îmi este de colegii din trupa Phoenix. Abia aștept să cântăm împreună și cu această ocazie le transmit multe salutări! Rămânem optimiști și sper că vom putea fi pe scenă curând”, ne-a spus tânărul, dar experimentatul artist, care a adăugat că nu a stat degeaba nici dacă i s-au anulat toate deplasările și concertele.  

„Am putut să fac ceea ce mi-am dorit de ceva timp: să postez mult mai mult pe Youtube și să diversific puțin genurile de muzică. Am realizat drum cover-uri pentru piese pop, fusion etc. și cu siguranță vor urma multe altele, chiar si colaborări cu diferiți instrumentiști. (...) Mă ajută și mă bucură foarte mult să văd că ceea ce postez are un anumit impact și munca îmi este apreciată. Pentru asta le mulțumesc tuturor celor care mă urmăresc. Spun asta deoarece, pentru a realiza un material de genul necesită timp, răbdare și poate chiar intervenții financiare-în ciuda situației în care ne aflăm- iar când munca îți este apreciată, îți dorești să lucrezi din ce în ce mai mult”, ne-a spus acesta. 

9. „Este un lucru minunat când artiștii sunt solidari intre ei, iar publicul vine și el în întâmpinare” – Anca Pitaru

Deși este nerăbdătoare să revină pe scenă, actrița Teatrului Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe Anca Pitaru spune că a profitat de acest „timp” pentru a fi mai aproape cu familia sa.

„Arta e necesară în felul ei și își așteaptă cuminte rândul. Cu toții suntem conștienți că este prioritar ca economia să se pună pe roți, dar, totuși, publicul este alături de noi și lucrul acesta s-a văzut prin numeroasele campanii din social-media pentru susținerea actorilor, prin bucuria vizionării spectacolelor online. Este un lucru minunat când artiștii sunt solidari între ei, iar publicul vine și el în întâmpinare. Eu cred că sunt doritori să ne vadă pe scenă, cu toate măsurile de sănătate care ar impune acest lucru. Treptat totul va reveni. Altfel, dar va reveni. Sunt optimistă”, spune Anca Pitaru. 

10. „Cred că noi toți trebuie să simțim din toată ființa dorul de teatru viu” – Fazakas Misi 

Coordonatorul Trupei de Teatru Independent Osonó, actorul, regizorul și formatorul Fazakas Misi spune că cel mai mult  i-au lipsit și o să îi mai lipsească ceva vreme îmbrățișările. 

„Pentru mine, cuvântul cheie în perioada asta este acceptarea. Și a situației, dar și tot ce se petrece în mine în aceste săptămâni. Acceptarea și conștientizarea. Este o perioadă în care putem să învățăm mult despre noi înșine. Cum funcționăm într-o situație ca asta. Cred că perioada asta ne-a arătat cum suntem noi cu adevărat. Cum stau cu frica, cu revolta mea, cu acceptarea, cu relațiile, cu răbdarea. Reacționăm cum suntem cu adevărat. Și cred că avem foarte mult de a lucra în noi înșine. Este un proces de autocunoaștere. În mine există un dor de a trăi în timpul prezent. Perioada asta m-a învățat mult despre asta. (...) Cred că a venit vremea care ne cere să fim Prezenți. Omenirea este într-un proces de învățare. Sper că din perioada asta putem să păstrăm câteva idei, impulsuri, conștientizarea valorilor. (...) Cred că noi toți trebuie să simțim din toată ființa dorul de teatru viu. Pentru oamenii de teatru din sentimentul ăsta ar trebui să se nască o responsabilitate maximă față de a face teatru, pentru public ar trebui să se nască o dorință de a merge la teatru, și să ne bucurăm de perioada în care putem să facem teatru și putem să mergem la teatru”, a încheiat Fazakas Misi. 

Nouă celorlalți, adică fanilor, nu ne rămâne decât să sperăm că viitorul, mai mult sau mai puțin apropiat, ne va aduce din nou bucuria de a ne vedea artiștii preferați acolo unde le șade cel mai bine, nu în sufrageria de acasă, ci în lumina reflectoarelor.