S-a încheiat Campionatul Mondial de fotbal din Qatar, și nu oricum, cu probabil cea mai frumoasă finală din istoria competiției, una în care Argentina a învins dramatic, după executarea loviturilor de departajare, pe Franța, adjudecându-și pentru a treia oară titlul mondial.

Desigur, așa cum era de așteptat, toate privirile le-a acaparat Messi, și goana lui nebună de a cuceri singurul trofeu care-i lipsea din palmares, un trofeu care să-l urce pe acel măreț soclu alături de Maradona. Privind finala cu ochii copilului din 1986, când Maradona a trecut la ”munca de jos”, pe undeva orice comparație ar fi subiectivă. Căci Messi, cât e el de Messi, a beneficiat de un penalty scos de Di Maria, jucătorul lui Juventus care a și majorat scorul. La 2-0 Franța părea victimă sigură, iar Deschamps a forțat destinul cu două schimbări până la pauză, renunțând la Dembele și Giroud. Și când se părea că finala a fost rezolvată Mbappe, într-un interval de nici două minute, s-a încăpățânat să trimită partida în prelungiri. Messi a lovit din nou, servit excelent în fața porții, țintind și titlul de golgheter, dar Mbappe s-a opus și nemiloasele, ingratele lovituri de departajare au decis campioana. Argentina. Da, Argentina, căci într-un sport de echipă meritul este al echipei, chiar dacă vor curge tone de cerneală despre Messi. 

Două vorbe și despre finala mică, una în care Maroc a rămas cu satisfacția de a urca ștacheta performanței pentru echipele din Africa, prima țară de pe acest continent ajunsă în semifinale, și Croația, care, chiar dacă a făcut un pas în spate, față de 2018, a rămas în topul celor mai valoroase trei națiuni ale lumii.