SOCIAL 24 iulie 2019

Donarea de organe: de la indiferență la o nouă șansă la viață

de Iulia Drăghici - Taraș | 1643 vizualizări

Subiectul privitor la donarea, prelevarea sau transplantul de organe ajunge parcă tot mai rar în atenția opiniei publice, atât la nivel național, cu atât mai puțin la nivel județean. Asta cu toate că, la fel ca în donarea de sânge, ar trebui să vorbim de viețile omenești care primesc șansa unui nou început. La nivelul județului Covasna, din 2013, de când Spitalul Județean a primit avizarea ca Centru de Prelevare a organelor, au avut loc în jur de 6 sau 7 cazuri. Cam o prelevare de organe pe an. Iar statistica este făcută „după ureche”, cu aproximație, pentru că nu există un sistem de monitorizare transparent și eficient. 

Sigur că știm cu toții că sistemul de sănătate din România are o mulțime de „bube”. Iar o astfel de anomalie este cea care privește donarea, prelevarea, transplantul de organe. În condițiile în care, potrivit statisticilor naționale, în ultimii ani numărul donatorilor a scăzut dramatic, informarea în rândul populației pare să fie inexistentă. 

În încercarea de a documenta materialul de față, am contactat Direcția de Sănătate Publică (DSP) Covasna, însă reprezentanții instituției ne-au precizat că nu dețin date privitoare la donatorii de organe, dar că Spitalul Județean „Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe ar avea în derulare un program finanțat de Ministerul Sănătății. 

Legat de prelevări, pot să vă spun acum că au fost 6 sau 7, nu știu exact, de când am primit avizarea de Centru de Prelevare. Asta se referă la situațiile în care pacientul care este internat în spital este într-o fază de comă, de moarte cerebrală și dacă a avut această opțiune și toate formularele legate de acest lucru sunt valabile, atunci se poate face prelevare de organe. Dar astea sunt puține. O altă opțiune este donarea de celule stem. (...) Ideea generală este că la nivelul țării, această practică nu este populară, spre deosebire de țări, ca Spania de exemplu, unde rata de donatori înregistrați, dar și de prelevări este mult mai mare. (...)  Ca generalitate, privind chestiunea aceasta, ce înseamnă transplant, ea trebuie dezvoltată. Dacă ne comparăm cu alte state, atunci în mod cert trebuie programe speciale la nivel național. Plus că, partea de prelevare și donare ar trebui să aibă o strategie”, ne-a declarat managerul Spitalului Județean, András-Nagy Róbert. 

3,5 donatori la un milion de locuitori 

Specialiști în domeniu spun că de vină pentru scăderea dramatică a numărului de donatori din ultimii ani ar fi criza de încredere în sistemul de sănătate. La nivelul României există 3,5 donatori la un milion de locuitori, deși în perioada 2013-2016 au fost înregistrați un număr dublu, de 7 donatori la un milion de locuitori. Pe de altă parte, o altă vulnerabilitate a domeniului transplantului este numărul scăzut de spitale care identifică donatorii și se ocupă de prelevarea de organe – la nivel național din 40 de spitale acreditate sunt active doar 5 în acest program, informează Agenția Națională de Transplant (ANT). 

„Reorganizarea Agenției Naționale de Transplant cu scopul de a transparentiza și eficientiza procedurile de transplant începe să dea rezultate. Faptul că în ultima perioadă au fost efectuate mai multe prelevări pentru transplant este un semn ca suntem pe drumul cel bun. În 2019, dintr-un număr de 76 de declarări de moarte cerebrală avem 31 de donatori reali, și, dacă în ianuarie – februarie am avut doar 4 donatori, iată că din martie avem deja un număr de 27 de donatori. O creștere spectaculoasă în contextul în care am înregistrat un regres în anii anteriori”, spune dr. Tiberius-Marius Brădățan, secretar de stat în Ministerul Sănătății, potrivit unui comunicat de presă publicat de ANT, cu prilejul Zilei Naționale a Transplantului din România, marcată la data de 2 iunie. 

Până la 31 mai 2019 s-au înregistrat 31 de donatori pentru intervenții de prelevare multiorgan.  La nivel național au fost identificate 76 declarări de moarte cerebrală, în 17 cazuri familia a refuzat donarea, în celelalte 26 de cazuri, alte cauze medicale nu au permis prelevarea. Există un drum lung de la momentul declarării morții cerebrale până la momentul finalizării prelevării multiorgan, a precizat dr. Radu Zamfir, directorul ANT, potrivit aceleiași surse. 

S-au efectuat 21 de transplanturi de ficat de la donatori decedați și 4 intervenții de ficat de la donatori în viață, 53 de pacienți au beneficiat de transplant de rinichi, 26 de transplanturi renale fiind efectuate de la pacienți în viață. S-au realizat, de asemenea în primele 6 luni două transplanturi de cord și două de plămân și au fost exportate doua grefe cardiace și cinci grefe pulmonare către Eurotransplant. Totuși, încă sunt sute de pacienți înregistrați pe listele de așteptare ale ANT care așteaptă un telefon salvator, notează ANT. 

„Cazuri sunt. Sunt convins că și acum sunt în spital, dar nu am o evidență a acestor situații care necesită transplant, dar practic e o nișă, din pacienții dializați, ar putea intra în programul de transplant. Sunt 120 de persoane dializate în județ, care ar avea nevoie. Problema este că degeaba sunt liste de pacienți care ar putea beneficia de transplant, când nu sunt persoane care să fie donatori”, ne-a mai spus managerul Spitalului Județean din Sfântu Gheorghe, András-Nagy Róbert. 

Cum poți să devii donator 

Ca să devii donator de organe în România, trebuie nu doar să îndeplinești o serie de condiții privind starea de sănătate, ci și să treci prin birocrația specifică României. 

„Situația este complexă. În primul rând, la cardul de sănătate, este o opțiune care poate fi aleasă și oricine poate avea posibilitatea de a alege dacă vrea să devină donator de organe”, ne-a explicat András-Nagy Róbert. 

Legislația din România prevede că acordul donării de organe trebuie să conțină și un act notarial. 

„Pentru statusul de donator de organe, pacientul trebuie să vină la medic cu un document semnat la notar. În afara datelor cu care vine inscripționat cardul, există o serie de informații strict legate de pacient care vor fi introduse în card numai dacă pacientul este de acord prin semnarea unui document prin care își dă acordul. Aceste date particulare ale pacientului presupun: grupă sanguină, RH, status donator organe (acceptul lui cu privire la donarea organelor), diagnostic medical cu risc vital, boli cronice și extensii cronice”, arată un articol publicat anul trecut în ziarul Libertatea și care citează legislația din România. 

Aceeași sursă arată că: a) prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exerciţiu. Ca regulă (cu derogare), legea interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la donatori minori în viaţă. b) consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării; c) donatorul poate reveni asupra consimţământului dat, până în momentul prelevării; d) prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natură fizică sau morală asupra unei persoane sunt interzise; e) donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice, în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură. f) donatorul şi primitorul vor semna un act legalizat prin care declară că donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist şi nu constituie obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură. 

Prima prelevare de organe din județul Covasna a avut loc în martie 2015. Atunci, familia unei bătrâne de 76 de ani, aflată în moarte cerebrală, a acceptat donarea organelor, ceea ce a reprezentat o premieră pentru Spitalul Județean „Dr. Fogolyán Kristóf” din Sfântu Gheorghe. Intervenția a fost făcută de o echipă de specialiști de la București, printre care s-a aflat și dr. Radu Zamfir, actualul director al ANT. 

Primele încercări de transplant de organe în România datează încă de la începutul secolului XX şi au fost făcute de doctorul Florescu, în cadrul laboratorului de chirurgie experimentală al Facultăţii de Medicină din Bucureşti. Acesta a realizat mai multe transplante experimentale de rinichi, dar care nu au fost încununate cu succes. 

„În anul 1958 profesorul doctor Agrippa Ionescu realizează primul transplant de piele într-un cadru spitalicesc organizat, iar in anul 1962 este efectuat primul transplant de cornee. În a doua jumătate a secolului trecut, Sergiu Duca la Cluj-Napoca şi Vladimir Fluture la Timişoara şi Dumitru Popescu-Fălticeni împreună cu Emil Papahagi la Spritalul de Urgenţă Floreasca Bucureşti, efectuează transplant experimental de ficat. Primul transplant reuşit al unui organ solid din România la om a fost cel efectuat de Profesorul Eugeniu Proca, în februarie 1980 la Spitalul Fundeni, cu ficat de la donator în viaţă (mama receptorului)”, scrie site-ul ANT. 

Până în anul 2007, în România au fost efectuate peste 1000 de transplante renale (în centrele universitare Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Constanţa şi Oradea), peste 100 de transplante hepatice în Institutul Clinic Fundeni, peste 50 de transplanturi medulare, peste 30 de transplante cardiace. 

Nu doar lipsa de informare, ci și convingerile religioase îi împiedică pe unii oameni să fie de acord cu prelevarea organelor în caz de moarte cerebrală. Indiferent care ar fi motivele, cert este că în timp ce pentru o parte a populației sau autorități subiectul donării de organe este unul prea nesemnificativ, pentru alții este șansa unui nou început. 

Distribuie articolul:  
|

SOCIAL

De acelasi autor

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.